Muzeul de Istorie “Augustin Bunea” Blaj, sub patronajul Primăriei Municipiului Blaj prezintă Colecția Horea Cucerzan, donată de regretatul pictor blăjean în anul 2016. Vernisajul expoziției “Desferecând lumina” a avut loc pe 6 iunie 2023, marcând 85 de ani de la nașterea artistului. Colecția cuprinde 30 de tablouri: Veneția imaginară, Amazoane, Odihna Suzanei, Golgota, Femeia colină – diptic, Geneză -poliptic, Balerine, Tatuaj, Gradina I – II Academia Română din Roma, Apostol, Balcic – Castelul Reginei Maria, Pelerinaj, Metamorfoză, Meditație, Vas cu flori, Reverie, Compoziție – Intimitate, Odihna la marginea marii, Flori I – II, La marginea mării, Portret, Figură, Dansatoare, Corida I – II, Peisaj de iarnă și poate fi vizitată la Muzeul de Artă “Augustin Bunea” din Blaj, de luni până vineri, între orele 8 – 16.
Horea Cucerzan (1938-2021)
Pictura lui Horea Cucerzan a evoluat de-a lungul deceniilor de la figurativul interpretat la o sinteză deplină a motivului pictural, al cărui pretext de materializare a fost culoarea. Percepția subiectivă a formei a fost dublată de consistența cromatică obținută prin juxtapunerea pastei în simple ecuații compoziționale. Complexitatea imaginii s-a obținut prin textura prețioasă a nuanțelor de ocru și galben, brunuri și griuri pierdute în lumină, care permit contrastelor tari să radicalizeze centrul de interes în contextul câmpului pictural. Colorist prin excelență, a definit vizual femeia colină în ideea de armonie și unitate a formelor create de natură, evocând cuprinderea cosmică și telurică de care aceasta este capabilă. Reprezentâd-o uneori și cu mijloacele graficii, redând lumina cu puține linii pe formele rotunde și proeminete ale trupului, dar și cu trasee agitate de peniță în zonele plate unde umbra poate marca alternanța dintre volumul dinamic și adânciturile molcome ale anatomiei, artistul s-a îndepărtat deseori de convențional, prin esențializarea corpului din perspectiva unor ecouri interioare de înțelegere a lumii. Creând inconfundabile sugestii ale elementelor recognoscibile, acesta avea intuiția dimensiunii spirituale a anatomiei feminine, pe care o filtra cumva prin istoria imaginii. Înzestrându-și modelele cu sacralitate, alăturându-le unui spectru mai larg al ontologiei, a făcut din abordarea omului un atribut biologic al pământului, atât prin structura interioară, cât și prin forma exterioară. Acest mod particular de a repera în pictură propria existență și ținută mentală îl integrează pe Horea Cucerzan printre artiștii care prin sinteza vizuală și a ideilor au ajuns la concept. Crucificarea, maternitatea, peisajele, florile ori personajele sunt așezate vizual în contextul sunetelor muzicale, ale iluziei perfecțiunii și ale contemplării, unde rare și discrete eliberări ale subiectului în zona artei brute, încununează cercetarea semnelor și formelor, cu profunde trimiteri în istoria culturii. Horea Cucerzan a receptat civilizațiile ca niște însemne ale pământului, în acest context integrând arhetipuri rupestre și arheologice, însă frescele renascentiste de la Padova au marcat ultimii 30 de ani din creația sa, prin declanșarea unui orizont de metamorfozare al femeii telurice. Se poate vorbi despre o anumită senzualitate a picturii sale, care rezidă nu neapărat din subiectele tratate, ci mai degrabă din potențele calorice ale culorilor, amestecate pe paletă și suprapuse, dar și în modalitățile în care lumina caldă, absorbită de pasta vibrând, se filtrează printre tonuri, reflectându-se pe întreaga suprafață a pânzei.
Ana Amelia Dincă
Recent Comments