Uniunea Artiștilor Plastici, Filiala Oradea, are onoarea de a vă invita la deschiderea Expoziției Naționale de Artă Contemporană, SALVA UCRAINA, de la Sala C. Brâncuși din Palatul Parlamentului, str. Izvor 2-4, București. Critic Magda Cârneci, curator Vioara Bara.
Va lua cuvântul președinte UAPR – Petru Lucaci. Vernisaj marți 4 aprile, orele 17.
Afis: Petru Bara.
Artiștii expozanți: Corina Andor, Szidonia Bandi, Vioara Bara, Petru Bara, Thomas Becket, Anca Boeriu, Maria Braun Klosowski, Alexandra Brezeanu, Dates Cămpeanu, Anca Ciubăncan, Mariana Constantinescu, Daniel Dăian, Gigi Dican, Darie Dup, Tiberiu Fekete, Dorothea Fleiss, Tudor Frâncu, Maria Furnea, Dorel Găină (G+G), Attila Gombos, Florina Iepure, Adi Judea, Iuhász Imre, Márta Jakobovits, Kerekes Gyöngyi, Ioana Klein, Petru Lucaci, Sergiu Mădălin Mărienuț, Laurențiu Midvichi, Dan Mircea, Andreea –Anamaria Meza, Murányi Mihály, Ieronim Moruț, Ioan Aurel Mureșan, Teréz Matza Murányi, Liviu Nedelcu , Roxana Netea, Nada Panait, Ovi Pascu, Radu Pământ, Romelo Pervolovici, Claudia Peter, Ioan Augustin Pop, Ovi D. Pop, Silviu Preda, Adela Lia Rusu, Vasilica Roman, Horea Sălăgean, Ovidiu Sălăgean, Marcel Slesinger, Alfred Schupler, Mihaela Tătulescu, Anamaria Tirlea, Radu Tîrnovean, Mădălina Elena Trofin, Cristina Tudorache, Dana Todor, Ioan Aron Țăroi, Teofil Stiop, László Ujvárossy, Teodora Vlaicu, Elena Nestian Waldorf , Robert Obert. Pisică Pătrată. John dot S. și Popescu.
Magda Cârneci
După pandemia cu virusul gripal Covid-19, care aproape a blocat globul terestru timp de doi ani, un nou val rece bate acum peste Europa de Vest venind dispre Ucraina invadată de armata lui Putin.
În timpul pandemiei, totul a fost cumva suspendat, ca în vreme de război, economiile au intrat într-o viteză mai lentă, schimburule comerciale și culturale s-au împuținat, marile decizii politice au fost reprogramate, marile aglomerări umane au fost interzise, serviciile speciale au fost activate… Ca în vreme de război, dar totuși în timp de pace, intrasem cu toții într-un fel de stază, în care timpul a încetinit, ne-am oprit din agitația cotidiană, urgențele s-au amânat și am avut răgazul să observăm lucruri interesante despre noi și despre societate. Iar acum, în timpul războiului din Ucraina care tulbură profund spiritele, avem parte de un nou șoc, o nouă punere în paranteze, o suspendare a urgențelor neimportanteîn care putem să ne gândim din nou la subiectele esențiale.
E ca și cum am avea parte de treziri succesive la realitate, impuse la o scară nemai întâlnită până acum în ultimele decenii, cel puțin în spațiul european. Treziri care ne obligă să devenim conștienți în masă de probleme, dileme și urgențe pe care le-am tot amânat sine diae. Chestiunea policului din ce în ce mai corupt; importanța excesivă pe care o ia economicul în viața internațională; influența nefastă a mass-media și social-media cu fenomenul din ce în ce mai agresiv al fake-news; interdependența din ce în ce mai mare a regiunilor lumii (devenită multipolară), cu corolarul ,,bolilor globale’’ care se vor răspândi fulgerător; urgența ecologică privind ,,sănătatea Terrei’’ ș.a.m.d.
E o criză care, ca orice criză adevărată, ne provoacă inerțiile și limitele, ne obligă să ne resetăm pe planuri multiple și neașteptate. Poate va trebui să invetăm noi modele sociale și economice – sau poate că trebuie să ne gândim la ele de pe acum.
Toți oamenii planetei par acum mai uniți mental și informațional decât înainte prin grija legată de coronavirus și de război, toți comunică între ei, toți își transmit știri și sfaturi în toate modalitățile cu putință, toți se gîndesc la ceilalți ceva mai mult. S-a creat un liant invizibil, o solidaritate mai mare decât în orice alt moment anteriori din ultimele zeci de ani, la nivel planetar. S-a creat un val dde empatie, de îngijorare, un moment de comunitate umană reală, de grijă la scară locală, continentală, și în fine globală.
Devenim atenți la faptul că formăm o vastă unitate biologică vie, o rețea din ce în ce mai conștientă că e fragilă și dependentă în buna ei funcționare de toate terminațiile cu care îmbracă Pământul. Învățăm poate să ne respectăm unii pe alții mai mult. Poate și să ne iubim ca umanitate puțin mai mult.
E un moment aparte, rar, dificil, cel pe care-l trăim. E un timp ,,tare’’ în care putem fi ceva mai liberi, putem gândi mai curajos, mai nonconformist. După acest moment, vom învăța poate mai bine să funcționăm coerent ca umanitate totală, fără să ne uităm specificitățile cât se poate de regionale.
Probabil că suntem la un final de lume mondializată (prea liberal) și înaintea unui nou început de mondializare mai umană, mai echitabilă. Despre toate acestea se exprimă empatic și indirect, în forme atât de diverse și de expresive, în modalități atât de surprinzătoare și de impresionante, plasticienii din Oradea și din toată țara adunați în expoziția „SALVA UCRAINA’’ de solidaritatea lor cu poporul vecin. Să le încredințăm inimile noastre.
Recent Comments