Text și fotografii de Gabriela Petri

Despre o țară și un simpozion

Partea I

S.A.P.T.I si Ambaji

În îndepărtată și uluitoarea India, în localittea Ambaji, statul Gujarat, s-a desfășurat  Shilpasangam – Simpozionul International de Sculptură în Piatră, în perioada 19 ianuarie-7 februarie 2023.

Este al 5-lea simpozion – din iunie 2022, până acum – sub egida Shilpotsav, dintr-o serie largă de simpozioane de sculptură în piatră, dar primul realizat la scară inernațională.

Termenul Shilpotsav este derivat din înfrățirea a două cuvinte hindi/sanscrite: Shilpa,  care înseamnă ”sculptură/operă de artă”, și Ustav – ”festival”. Prin urmare, Shilpotsav este tradus  ca ”festival de sculptură sau artă”. De asemenea, termenul Sangam din titlul simpozionului înseamnă ”confluență”, denotând astfel dimensiunea/ amploarea internațională și diversă a evenimentului.

Au fost 12

Acest simpozion este considerat un eveniment de anvergură, atât pentru organizatori:  S.A.P.T.I. (Stone Artisan Park Training Institute), Guvernul Statului Gujarat, cât și pentru participanții la acest eveniment, sosiți  din toate colțurile lumii, în acest incredibil loc. Aceștia au fost: Carol Turner din SUA, Gyu Jo Choi și So Dong Choe din Coreea, Klaus Hunsicker din Germania, Elena Saracino din Italia, Hidenori Oi și Hirosi Miyauchi din Japonia, Alex Lebejof din Franța, Oscar Aguirre Comendador din Spania/Cuba, Vasilis Vasili din Grecia, Zdravko Zdravkov din Bulgaria și nu în ultimul rând Eugen Petri din România. 12 sculptori de marcă ai acestei lumi!

Stone Artisan Park Training Institute (S.A.P.T.I.) a fost înființat de Biroul Comisarului pentru Geologie și Mine, Industrii și Mine, Departamentul Guvernamental din Gujarat, în 2009, în temeiul Politicii Minerale de Stat din Gujarat. S.A.P.T.I. este un proiect de vis al guvernului din statul Gujarat, care dorește să valorifice potențialul extraordinar al locului (materii prime și forță de muncă) creând o adevărată  industrie de stat (exploatare, prelucrare  și transport).

Parcul din Ambaji și cel din Dhrangadhra

Există două parcuri de acest fel: unul în Ambaji – în Nordul Gujarat – și celălalt în Dhrangadhra – regiunea Saurashtra din Gujarat, care au fost înființate pentru a explora posibilitățile creative în marmură albă și, respectiv, gresie. De asemeni prin acest proiect se urmărește transmiterea patrimoniului valoros al locului, de artă și arhitectură în piatră.

“O populaţie care are anumite credinţe, convingeri, concepţii despre lume şi viaţă şi trăieşte în conformitate cu normele astfel generate, chiar dacă astăzi acestea ni se par false, absurde, este superioară unei populaţii care ar deţine toate adevărurile din lume, dar nu ar crede în ele, nu le-ar trăi şi nu le-ar respecta”. (Ion Ghinoiu, Dicţionar de mitologie, Editura Univers Enciclopedic Gold)

În acest sens, meșteșugul cioplitului în piatră, care îmbogățește și continuă această tradiție (în primul rând religioasă) prin cursurile pe care le oferă, se adresează nivelului minim (la firul ierbii), al participanților. Elevii beneficiază de masă și cazare gratuite pe parcursul perioadei de pregătire. Ei capătă și iși perfecționează abilitățile în sculptură în piatră, dezvoltare de design, instrumente digitale și obținerea unei experiențe reale prin formare industrială.

Așadar, S.A.P.T.I.oferă în prezent un curs certificat de 2 ani în meșteșuguri și design cu piatră:

6 luni curs începători

6 luni curs elementar

6 luni curs pentru avansați

6 luni curs pt obținerea diplomei

În plus, S.A.P.T.I. va organiza în curând cursuri de scurtă durată (3 luni) în operațiuni pe strung și CNC pentru persoane cu cunoștințe anterioare despre cioplitul în piatră.

Un indian atent la uimirile europenilor

La S.A.P.T.I. am întâlnit oameni minunați, care își pun tot sufletul în ceea ce au de îndeplinit. Îi amintesc aici doar pe cei cu care am avut contactul cel mai strâns, încă înainte de a călca pe pământul indian. Nittin Dutt, director al institutului și curatorul acestui simpozion, un indian modest, inteligent, plin de umor, școlit pe tărâmurile americane, știind și fiind atent la toate uimirile europenilor, majoritari în grup. Mereu răbdător şi deschis, veşnic zâmbitor şi politicos, Nitin Dutt e încarnarea pură a zeului indian al gazdelor. Al doilea “om în stat”, cel care ne-a preluat de la aeroport și a avut grijă de toate “mofturile” artiștilor, a fost Shantanu Shastry. El își răsucea mustața oridecâteori era nevoie de conexiune wi-fi, sau de bani cash, sau de vreo unealtă pe câmpul de lucru. Oriunde era el, era bună dispoziție.

Ambaji este un loc important de pelegrinaj și unul din cele 51 Shaktipeeth (puncte de putere) în tradiția hindusă Shakt. Nu întâmplător, Ambaji este situat în lanțul muntos Aravalli, care este unul dintre cele mai vechi lanțuri muntoase (Precambrian), unde se găsesc multe minerale, minereuri și diferite tipuri de piatră, în primul rând, marmură albă. Din timpuri străvechi,  aceasta a fost folosită în construcții, dar mai ales pentru dăinuirea lăcașurilor de cult și a divinităților slăvite de populația locului. Sculptorii au vizitat Kumbhariyaji, care este un templu Jain Teerth din Gujarat. Există cinci temple Jain în complexul Kumbhariyaji. Acestea sunt: Mahavirswami, Parshwanath, Neminath, Shantinath și Sambhavnath. Templele sunt vechi de câteva secole, unele și mai mult. Templul Neminathji are aproximativ 1000 de ani, iar celelalte patru temple au aproximativ 450 de ani. Întregul complex este în curs de renovare, cu peisaj foarte bine amenajat și restauratori foarte destoinici.

Artiștii au vizitat și una dintre cele mai mari cariere de marmură din India, care aparține  companiei DK Trivedi & Sons, una dintre companiile sub marca Vijay Trivedi Group. DK Trivedi & Sons a fost înființată de regretatul DK Trivedi în 1949 și este responsabilă pentru revoluționarea industriei mineritului de marmură din India, devenind prima companie care operează o mină complet mecanizată în țară. Compania comercializează mai multe tipuri de marmură, ca de exemplu marmură verde, marmură onix mexicană, marmură argintie albă, marmură maro fosilă, marmură de onix apus de soare etc. Pentru simpozionul Shilpasangam s-a primit marmură albă – Ambaji white, în 3 blocuri de fiecare artist, de până la 10 tone.

Despre lucrările finale sau cum au abordat artiștii tema Spiritualitate

În ciuda progresului high-tech pe care India îl face, această țară reușește să rămână tradițională, cu femei care îmbracă coloratele sari și își punctează frunțile cu bindi, cu vaci sacre care umblă libere pe străzi, cu numeroase ritualuri hinduse și o societate divizată încă în caste… Totuși vei rămâne surprins să constați că aici, probabil ca în niciun alt loc din lume, îți vei găsi cel mai repede ”nirvana”.

Oamenii îşi pun aceleaşi întrebări: De unde vin? Pentru ce trăiesc? Care este sensul existenţei mele? Sufletul meu încotro se va duce după moarte? Şi fiecare religie încearcă să dea un răspuns la întrebări cărora nimeni nu va reuşi vreodată să le dea răspunsul. Probabil că tocmai de aceea organizatorii simpozionului Shilpasangam au ales o temă – SPIRITUALITATE – care să apropie oamenii din culturi și credințe diferite ca într-un singur mănunchi, cel al toleranței și prieteniei. Și chiar așa a și fost: de oriunde veneam, aici am fost o familie a artiștilor consacrați, de maeștri în sculptură. Vi-i vom prezenta doar pe câțiva dintre ei.

Ofranda și Maas ka ba

Choi Gyu-Jo, din Coreea a studiat în India pentru o vreme și i-a fost cel mai ușor să înțeleagă și să transpună în piatră felul în care a văzut legătura cu cerul și pământul acestui spațiu. Lucrarea lui se numește ”Zero to silhouette”. Inițial s-a gândit să-și spună povestea lui, a drumețului care a plecat să găsească mărul din Grădina Edenului. Dar când a ajuns în Ambaji, a schimbat povestea și a gândit să îl caute/găsească pe Dumnezeu în piatră, adică să scoată în evidență caracterul sacru din natură.

Hidenori Oi din Japonia. Lucrarea lui se referă la energia corpului uman, viața care a încolțit din pământ, calea trasată de divinitate. Această energie este privită ca o forță care se opune gravitației, care este cel mai bazic concept în construirea spațiului.

Hirosi Miyauchi din Japonia  are un concept care pleacă de la geometria sacră antică maas ka ba unde maas este Lumina, ka este Spirit, Sinele individual; ba este Vehicul/mișcare, Sinele universal. Lucrarea sa se întitulează ”Re-lationship (computer and maas ka ba cube)”. Ea reprezintă o expresie abstractă a relației dintre dezvoltarea tehnologiei computerelor și esența ființelor umane, funcția principală a corpului uman – respirația.

Elena Saracino din Italia. Lucrarea sa se numește ”Beyond the time” și se dezvoltă ca o reprezentare ideală a unei clepsidre oprită în punctul în care părțile inferioare și superioare se echilibrează reciproc. În ansamblu, ea este un ciclu infinit care se hrănește pe sine și se susține datorită unei relații de echitate între părți opuse. Cu toate acestea, partea superioară pare să curgă dedesubt, iar cea de dedesubt se ridică din coloanele de susținere. În centru se află sursa infinită,  divină a devenirii, aici, într-o stare fixă, deoarece acolo unde timpul stă pe loc percepem eternul, și aceasta este dimensiunea spirituală a ei.

             Alex Lebejof din Franta are o lucrare intitulata  Radacini, care a pornit de la ideea că atunci când îți construiești casa și îți construiești viața, trebuie să iei în considerare ce este în spatele tău, originile tale, trecutul tău, cultura ta. O formă organică de copac susține o arhitectură geometrică care simbolizează Omul și creațiile sale. Arborele fiind cu susul în jos poate pune întrebări despre cum consideră omul natura, o protejează sau o distruge?

            Eugen Petri, singurul reprezentant al României în India, are o lucrare intitulată ”Ofranda”; o panglica de piatră, adunată la capete de un șurub de piatră, strângând credințele pământului, Ea are atârnată pe inelul ei ștergarul curat al preotului pregătit pentru Sfânta Liturghie. Dar, pe acest ștergar nu vom regăsi modelele înflorate obișnuite la noi, ci sufletele celor plecați în altă lume și care acum sunt sfinți. Mulți, foarte mulți oameni din toată lumea au pătimit și au păstrat credința curată în divinitate.

fotografii din arhiva personală gabriela Petri

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.