Galeria Sector 1 are plăcerea să vă invite la vernisajul expoziției de grup Alive in Sight Only for a Second, joi, 23 februarie 2023, între orele 18:00-21:00, Strada Băiculești nr. 29, București (în cadrul Combinatului Fondului Plastic).

Expun artiștii Marius Bercea, Răzvan Boar, Sarah Muscalu, Andrei Nacu, Abel Rad, Marcel Rusu, Nora Teplan.

Animat la vedere doar pentru o secundă – expoziție de grup

23 Februarie – 6 Aprilie 2023

“Premisa care stă la baza realizării expoziției este că în actualul context artistic, condiția transmedială pare a fi nu doar ubicuă, ci poate și indicatorul principal al unei producții artistice globale. Putem observa astăzi – cum imaginea sursă din categoria fotografică sau din familia imaginii ready-made – reprezintă documentul standard al practicii artistului contemporan, indiferent că acesta practică un tip de reprezentare abstractă sau figurativă, într-un obiect cu o materialitate concretă sau digitală. Mai mult decât atât, în actualul sistem capitalist, după cum Susan Sontag observă în textul seminal dedicat fotografiei, acest mediu devine vital în propagarea și susținerea societății de consum, facilitând prin copii nelimitate proliferarea imaginilor dorinței.

Din punct de vedere istoric, relația dintre fotografie și pictură a fost adesea controversată. Criticile și reacțiile care implică sinergiile acestor două medii pot fi urmărite prin schimbări bruște de atitudine: de la „imitatio” și „imitații-camuflaj” de la mijlocul secolului al XIX-lea, care au evoluat în scindare și diferențiere specifică a tipologiei reprezentării în discursul modernist, ca în sfârșit, după anii ’60 și odată cu avansul accelerat al publicității și televiziunii către mase, angajarea într-un discurs mai liber, intermedial și simbiotic între cele două categorii.

În sistemul artistic local, putem afirma că relația dintre cele două medii este nascentă (cu excepția anumitor experimente ale Avangardei istorice) în regimul comunist, în special în interiorul generației ’70, unde artiști precum Florina Coulin, Matei Lăzărescu și Ion Grigorescu merită amintiți pentru o practică fotorealistă în pictură. Mai mult decât atât, un focus aparte în sistemul amintit, merită pus și pe relația autorității centrale cu fotografia. Acest mediu, care este capabil de înregistrare a realității obiective, este per se considerat subversiv, observându-se o stranie relație în interiorul artei oficiale, a cărei naivitate înghețată are legătură, cred, și cu modul în care documentul fotografic este perceput – artiștii părând simultan ba că fug, ba că se apropie de acest tip de imagine.

Poate că lumea hiperconectivității actuale nu mai poate fi imaginată strict prin vechile mijloace ale picturii și fotografiei, care tind să localizeze privitorul într-un singur punct spațial, ci de o îmbinare care să beneficieze de logica secvențialității și de realitatea empirică specifică unuia dintre medii, cât și de încărcătura expresivă a materialelor, de prezervarea aproape ritualică a tehnicilor și de un prestigiu hegemonic, specific celuilalt.
Genealogia formulei expoziționale nu pleacă așadar, de la relația nodală pe care mediul picturii și al fotografiei o au prin imaginea tip oglindă a realității, ci de la procesele inerente pe care cele două medii le conțin în tipologia specifică. Este gândită astfel încât să reflecte asupra schimbărilor pe care cele două medii le produc în habitusul artistic și social. Dacă mediile se pot imita unele pe celelalte, artiștii vor fi întotdeauna mai degrabă interesați să testeze limitele și convențiile sistemului.

Astfel, expoziția este formată din artiști a căror practică tratează camera de fotografiat ca un dispozitiv de a vedea structural-intersecțional în obiectul analizat, mai mult decât un simplu obiect producător de imagine mecanică mimetică, imaginea devenind astfel un alt strat procesual, care crează distanță și implicit analiză. Fotografii care chestionează autonomia mediului prin raportul la stanțele majore ale picturii, ca picturalitatea sau transcenderea „oglinzii cu memorie”, spre fereastră. Respectiv, de o serie de artiști cu o practică preponderent axată pe mediul picturii, care chestionează puterea structural reductivă a fotografiei, potențialul emotiv al camerei, materialele care captează lumina într-o urmă fizică sau chimică, ori de problemele de percepție optică pe care documentul fotografic le ridică.”
– Horatiu Lipot, fragment din textul curatorial