Vernisaj 7.09.2022, Galeria UAP Baia Mare
Mică angelologie maghiară
Fraze pămîntene despre îngerii lui Botond Részegh
Îngeri există neîndoios, precum în cer, așa și pe pămînt. Aici se pot vedea cele mai noi dovezi. Însă îngerii lui Botond Részegh nu sunt locuitorii cerului mult prea colorat și mitic, ei sunt mai degrabă forțe uriașe care se încordează sau dimpotrivă se topesc una în alta. Conform Bibliei, îngerii sunt ființe care se aseamănă cu noi, dar spre deosebire de noi ei viața lor e eternă, nu pot fi omorîți și sunt supranaturali. Au personalitate, inteligență, au capacitatea vorbirii, au sentimente, voință și conștiință. Este ceva neliniștitor în asta. Poate faptul că ne recunoaștem prea ușor în ei.
În același timp, îngerii sunt ființe sprituale invizibile pentru ochii noștri care pot apare în corp uman și să participe la evenimente pămîntești. Asta accentuează caracterul nebulos al existenței lor. Biblia relatează despre mai multe cazuri în care îngerii au ieșit din incognito-ul lor, din existența lor ascunsă și s-au arătat oamenilor într-formă sau alta. Ba mai mult putem afla cum se întîmplă de obicei asta: îngerii pot să se arate în toată gloria și forța spirituală a lor. Sau se pot înfățișa ca un simplu om, într-un mod cu totul amăgitor. Și dacă nici chiar asta n-ar fi de ajuns, atunci îngerii pot să se transforme în vînt sau în foc.
Există oameni care văd îngerii cu ochii lor. Îi percep. Simte existența lor, proximitatea lor, prezența lor. Nu cred că asta depinde de faptul dacă cineva umblă cu ochii deschiși sau nu. Îngerii, cel puțin varianta lor cotidiană, îi observăm foarte puțini. Deși naiba știe, despre asta nu deținem date statistice. Îngerii nu pot fi cuprinși în statistici. Dar putem enunța cu toată siguranța că unii îi văd. Și între cei care-i văd există și oameni care îi pot desena pe ființele aceștia supranaturale și spirituale. De parcă ar umbla printre noi.
Poate că ei suntem de fapt noi, numai că fără aripi? Aceste linii nu închid forma omului sau a îngerilor, ci deschid nemărginitul. Aceste torsouri extraordinare, estetica zilelor obișnuite și a corpurilor, aceste linii întortocheate și care se despărțesc din nou fac ca atunci cînd rămîne doar dorința după dorință, jinduirea unui corp după celălalt, dorul de a fi îmbrățișat, dorul de a fi unul pe palma celuilalt și să ne bucurăm de iluzia siguranței, liniile astea fac să gustăm un pic din existența îngerilor. Cînd privim desenele acestea simțim încă o dată că suntem acasă în lumea asta de nedescifrat, dar suntem și străini de ea, închiși în corpul celuilalt. Din cauza apropierii fața noastră se topește în a celuilalt, în timp ce aripile îngerilor cad asupra noastră cu un sunet abia perceptibil, iar aerul se învolburează datorită mișcării lor. De ce ar fi orice înger îmnfricoșător dacă de fapt noi suntem îngerii. Plutim în spațiul fără obiecte și cîteodată suntem stropiți de cîteva picături de eternitate. În vis poate că ne dorim și noi să păcătuim, apoi ne despărțim de noi înșine. Devenim îngeri și părăsim lumea asta, mergem pe planeta noastră. Niciodată dorința n-a fost atît de infinită și de șovăitoare.
Benedek Totth (tradus de Péter Demény)
Recent Comments