Rămâi în picioare sau despre papuci, bocanci și alte sentimente
un roman scris și ilustrat de Călin Hentea
Romanul scris și ilustrat de Călin Hentea poate fi considerat drept unul autobiografic. Pe coperta a IV-a a volumului este consemnat faptul că el „deschide o potecă ficțională între volumele „Memorii în bocanci” (Cartea Românească, 2012) și „Memorii în papuci” (Eikon, 2016)”. Corespondența dintre memoriile asumate de autor și decorul militar populat îndeobște de personaje în bocanci, în care se desfășoară cea mai mare parte a acțiunii, întărește această afirmație.
Originalitatea și atractivitatea paginilor rezultă nu din faptul că romanul este inspirat din fapte reale, ci din modul de expunere literar vizuală a acestora. Continuând formula lansată în „Război pe băncuța dintre blocuri. Roman-pamflet din anul Centenar”, Călin Hentea își completează și își nuanțează textul propriu-zis cu ilustrații, acestea constând fie în compoziții grafice semnate chiar de el, fie din fotografii din arhiva personală. Astfel, acest roman, care nu este unul grafic, poate fi nu doar citit, ci și privit, pentru că fiecare imagine inserată poartă o încărcătură vizuală ce intră în dialog cu explicația, care este de fapt un fragment din textul volumului. Asemănător erau ilustrate cândva romanele lui Jules Verne sau nuvelele lui Guy de Maupassant, de exemplu, cu gravuri însoțite de text, reprezentând personajele într-o secvență din narațiunea în cauză. Îi va rămâne cititorului-privitor să hotărască, potrivit propriului gust, dacă formula propusă de Călin Hentea este sau nu potrivită.
Puține, sau deloc, sunt scrierile care se referă în detaliu la viața într-un comandament NATO (în cazul de față cel din Kosovo, la începutul anilor 2000), la ceea ce fac, ce spun, cum trăiesc, cum gândesc nu doar militarii români, ci și cei străini. Inspirându-se din experiența personală, Călin Hentea nu ocolește deloc aspectele mai puțin confortabile, evită triumfalismele, punctează cu unele amănunte și personaje insolite, mai ales pentru cineva din afara sistemului militar. Rezultă astfel o frescă deloc oficial-cazonă, ci autentică și viu colorată, pe alocuri surprinzătoare, a unei lumi nu secrete, ci mai puțin cunoscute în resorturile ei omenești, dincolo de regulamente și declarații oficiale.
În fine, papucii anunțați în subtitlul romanului sunt cei purtați de personajele civile care fac parte din viața oricărui militar, cu iubirile, frondele, frustrările, pasiunile lor. Călin Hentea pătrunde fără anestezie în delicatul ambient și în mentalitatea hip-hop a unui fraged adolescent, supus tentațiilor și contrariilor dureroase dintr-o societate care nu știe a empatiza cu sufletele rebele. Un subiect, iarăși puțin investigat în literatura română contemporană.
„Rămâi în picioare” merită citit și privit nu doar sub imperiul emoțiilor create de interacțiunea personajelor, ci și pentru ceea ce oferă despre viața de zi cu zi, atât în locuri bine păzite, cât și la colțul străzii, printre blocuri.







Recent Comments