Vernisajul expoziției artistului ION ISAILA
Dadaimportexport// Presă. Protocol. Propagandă

31 martie 2022, ora 17, la Biblioteca Națională a României

Expoziție de colaje-manifest organizată de Muzeul Ororilor Comunismului în România
29 martie – 24 aprilie

la Biblioteca Națională a României în sala Pergament, parter, Bd. Unirii 22

Muzeul Ororilor Comunismului în România (MOCR) vă invită pe 31 martie 2022, ora 17, la vernisajul expoziției lui Ion Isaila Dadaimportexport// Presă. Protocol. Propagandă.

Expoziția va fi deschisă publicului în intervalul orar 16 – 19, la Biblioteca Națională a României, în sala Pergament, parter, Bd. Unirii 22, în perioada 29 martie – 24 aprilie 2022. Accesul este liber și se vor respecta normele legale în vigoare.
Ion Isaila va aduce în expoziția noastră parte din seria de lucrări concepute în Germania, după ce a părăsit România. Sunt lucrări de grafică inspirate din viața în România anilor 80, numite de noi colaje-manifest, prin care se angaja să semnalizeze abuzurile regimului ceaușist și neajunsurile cetățenilor, adresându-se nu galeriilor de artă, ci vizând direct publicul german și român, într-un impuls genuin de activism social și cultural.

Ion Isaila s-a angajat de după Cortina de Fier să folosească simboluri plastice și jurnalistice în realizarea unor forme de protest, care în timp au evoluat: de la „apeluri disperate, arătând situația dezastruoasă din țară și necesitatea unor acțiuni de salvare – „apeluri sociale, politice, artistice prin mișcări și acțiuni de tipul Mail-Art”, la înființarea societății de acțiune dadaimportexport, apoi la „manifeste sub formă de flyer, împachetate discret în cutii de cacao sau dulciuri și expediate din mereu alte localități la adrese de instituții centrale din țară”, până când la finalul anilor 80 a trimis un „program manifest” în care apela „la eliminarea Președintelui” și unde menționa „primele măsuri ce ar trebui întreprinse pe calea unei mari revoluții”. (Ion Isaila)

Artistul continuă seria de colaje-manifest, atent la trecerile prin postcommunism la democrație și, impresionat de actualitate, vorbește de trecutul comunist la timpul prezent, prin
juxtapuneri de simboluri ale prezentului cu amintirile trecutului, nefiind nostalgic și provocând gândirea critică, analiza și rememorarea.

Operele expuse provin din arhiva personală de piese papetare, în tehnică mixtă: grafică, colaj, pictură, ready-made, intervenții pe fotografii. Autorul le numește: „mărturii din arhiva dadaimport.ltd. /societate anonimă cu răspundere nedeterminată pentru schimbări, impulsuri, revoluții /secția presă, protocol, propagandă”.
La deschidere vor vorbi domnul Stelian Tănase, scriitor, publicist, analist politic și doamna Mădălina Mirea, istoric de artă, curator. Invitații noștri vor fi artiști și istorici, instituții care promovează cultura germană și drepturile omului, tineri și persoane care au trăit perioada comunismului, vizitatorii și abonații bibliotecii, publicul larg.

Ion [Ilarion] Isaila (n. 1953 la Sibiu) trăiește și lucrează la Düsseldorf, din anul 1984.
A urmat Liceul de Artă din Sibiu, apoi UNArte București (1975-79) la clasa profesorului Ion Stendl. Intră la Academia de artă din Düsseldorf beneficiind de o bursă de studii post-universitare. Până în 1990 participa activ și consecvent la viața academiei, fiind ales ca reprezentant în senatul academiei. Pe acea vreme erau și profesau aici: Joseph Beuys, Gotthard Graubner, Jannis Kounellis, A.R. Penk, Markus Lüpertz, Jörg Immendorff, Gerhard Richter, N.J. Paik, David Rabinowitch, Klaus Rinke și alţii. În același timp întreprinde o activă viață artistică.

Numeroase lucrări se află în colecţii de artă publice și private, între altele la Kunstsammlungen Chemnitz, Kunsthaus NRW în Aachen, Muzeul Brukenthal și Fundația ASTRA din Sibiu, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, UNArte București, Muzeul de Artă Suceava, Colecția orașului Düsseldorf.

Dintre ultimele expoziții menționăm în 2017 București A-CI ACOLO, Muzeul National Cotroceni și în 2018 QUO VADIS Sibiu Galeria UAP.

Mulțumim Bibliotecii Naționale a României și Ministerului Culturii pentru susținerea evenimentului nostru.
Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi la adresele de e-mail: [email protected]; [email protected], sau la numerele de telefon 0723 838760; 0727 566769.

dadadaimportexport © / societate de actiune.ltd. c/o ion i. isaila  dusseldorf.eu

Ma aflam la Düsseldorf in Germania, inca din 1984, venit cu o bursa din partea DAAD [Serviciul German de Schimburi Academice] pentru a continua studiile la prestigioasa Academia de Arta din Düsseldorf. In Romania terminasem la sectia de Arta Monumentala- Restaurare unde l-am avut ca profesor pe Ion Stendl. [care si el fusese candva bursier DAAD la Düsseldorf cu multi ani in urma]. Am plecat cu o intarziere de 4 luni pentru ca n-a iesit pasaportul, dar am putut profita apoi de o prelungire a bursei si am continuat studiile pana la durata normala de 12 semestre, prevavute in Germania. Am fost bine primit si m-am adaptat repede la atmosfera libera si deschisa care domnea in aceasta mare academie. Aveam colegi aproape din toata lumea libera, care luau cu asalt aceasta scoala, devenita si mai ravnita dupa actiunile social-politice ale lui Joseph Beuys, actiuni care se desfasurau in mare parte in incinta sau in afara academiei. L-am intalnit de mai multe ori si am asistat la unele dintre acele actiuni spontane si inedite care atrageau ca un magnet tinerimea artistica a vremii, pana la moartea lui [februarie 1986]. In continuare a fost creat un post de profesor invitat pe care l-a ocupat un colaborator, editor so galerist al lui: Klaus Staeck, originar din Leipzig si era foarte cunoscut la randul lui pentru actunile sale militante politice si sociale.

La cursurile lui, care puneau mereu in discutie teme politice actuale mergeam si eu, fiind  frecvent intr-o grupare mai restransa care ne intalneam deseori cu ocazia unor actiuni  interesante, care urmareau cu atentie schimbarile politice din societate. Eu absorbeam tot ce puteam obtine ca informatie din tara, in pofida izolarii stricte la care era sortita. Avem  familia mea inca acolo: parintii, sotia si fiul meu, aproape toti.

La centrul cultural al germanilor din Rasarit „Haus des deutschen Ostens“, foarte aproape de gara, era si o biblioteca, unde veneau regulat publicatii din aproape toate tarile blocului socialist, deci si din Romania. Gaseam acolo ziarul Scanteia dar si cotidianul de limba germana NEUER WEG. Era si un aparat Xerox alaturi unde puteam sa-mi fotocopiez ceea ce ma interesa. In alta parte nu mai aveam nevoie sa merg, ar fi fost si mult mai anevoios. Urmaream la radio. Nu stiu cum prin ce imprejurare o cunoscusem pe Gabriela Carp al carei sot lucra la Radio Europa Libera. Pregatea cu inca cativa autori un album de arta dedicat artistilor romani din occident, album care a si aparut in 1986. Aici erau trecute, alaturi de imagini si de texte critice/ biografice si adresele tuturor. Publicatia a fost un eveniment la vremea aceea si inca o buna bucata de vreme o lucrare de referintza. Am luat contact prin scrisori cu unii dintre artisti care traiau pe diferite continente. Voiam sa sondez o eventuala angajament, solidarizare activa, dincolo de opinii.

[Intre timp i-mi expirase demult viza de sedere din partea consulatului roman, caci cererile mele de prelungire erau apropbate cu intarzieri tot mai mari asa incat in 1986, pe 10 decembrie, de ziua drepturilor omului am depus cerere de azil politic, desi dreptul meu de resedintza in Germania nu era cu nimic periclitat.]

Circulau mult in acea vreme scrisori gen Lantzul Sfantului Anton, prin care erai solicitat sa copiezi acea scrisoare intr-un anumit numar de exemplare si sa le trimiti la cunostiintze. M-am bucurat sa preiau acest procedeu, mi se parea nostim dar simplu, eficient !? si cunoscut. Am compus un text trist, grav, dramatic: in care apelam la constiinta fiecaruia, la necesitatea de a salva tzara si oamenii ei aflati in mare dificultate – in ceasul ultim, caci era foarte tarziu: „fiecare zi aduce alte nenorociri- Cauza este aceasi. Trebuie sa fim uniti, oricare ar fi starea sociala, religia sau parerile politice. Dezastrul trebuie oprit. Cei din tara asteapta ceva de la noi. Sa folosim cu eficacitate libertatile ce ni le ofera democratia occidentala si liberul schimb de informatii. Sa pregatim prin actiune un guvern democratic inainte ca regimul actual sa se prabuseasca definitiv, ingropand sub daramaturi o tara intreaga….

Sa evitam anarhia sau o noua interventie din afara. Sa nu pierdem din vedere confratii din blocul rasaritean.

Copiaza acest apel in 33 exemplare si transmite-l numaidecat celor de incredere. Anul nou astepta ceva de la noi. Sa transmitem celor din tara convingerea ca ziua se apropie. Este foarte tarziu.   (va urma)

Apelul acesta era scris si transmis in preajma sarbatorilor:

„Nu putem insela istoria“…

“E foarte tarziu. In noaptea cea sfanta sa ai un gand curat…

Nu exista salvare individuala… „

Textul acesta imi apartine in intregime, compus dupa intzelegerea si credinta mea, fara sa ma consult cu cineva. Am incercat sa ating partea tragica, in toata dimensiunea ei, scurt.

Sa formulez cat mai clar si mai concis si sa dau niste solutii, niste directii de actiune.

Am multiplicat prin fotocopiere foaia, am taiat-o in doua si am trimis-o la cine am crezut eu.

Spre surprinderea si dezamagirea mea, reactia la aceasta prima incercare nu a fost  pe masura asteptarilor. Nu stiu de ce, nu am intzeles si nu voi intzelege niciodata, in situatia in care se aflau oamenii acolo. doar toti aveau pe cineva, stiau ce si cum este…

Am intzeles din acest apel ca in politica, in viata publica reactia si atitudinea oamenilor este adesea imprevizibila, irationala, contradictorie, sau chiar absurda – lucru care se poate constata si verifica cu diferite prilejuri, mai cu seama la alegerile libere, democratice.

Intre timp incepusem sa confectionez carti postale, avand pe fatza cate un mic citat din Scanteia. Fara nici o interpretare sau insinuare. Citat curat. Ma gandeam ca poate sa-i pregatesc in felul acesta pe cei de acasa. Sa simta chiar sub forma aceasta cam bizara ca cineva de departe este alaturi de ei in momentele grele. Am trimis cateva, nu multe, prin posta la unii pe care eram aproape sigur ca vor intzelege despre ce este vorba.

Oamenii au intrat in panica. Chiar aceste nevinovate carti postale „in limbaj oficial“ i-au alarmat si speriat pe cei care le-au primit. Au reactionat cu teama, ca li se va intampla o nenorocire. Toate aceste detalii dezvaluie cat se poate de clar in ce stare civica si morala au ajuns romanii in acele zile, luni, ani, dupa decenii de traitt sub teroare si sub supraveghere. As dori ca toti, contemporanii sa intzeleaga acest lucru, dupa ce situatia s-a schimbat si fiecare poate sa spuna ce vrea, unde si cand vrea – si o face !

In Occident noi ne bucuram si profitam de drepturile ce le aveam, dar luptam in acelasi timp pentru mai multa democratie! Tocmai aparusera pe scena politica Verzii ce castigau teren.

Ca sa incerc sa intzeleg esecul Apelullui meu pentru Actiune, m-am gandit sa aflu ce este in capul oamenilor din moment ce sunt atat de blocati, sa aflu asta direct de la ei !?

Am stat si am redactat un chestionar un fel de SONDAJ DE OPINIE, cum se fac si astazi pentru te miri ce, dar si pentru opinii sau orientari politice. Depasisem dezamagirea, acum am exersat un pic de umor, am mimat profesionalismul celor care stau in spatele intrebarilor, m-am detasat de traumatismul indoielilor. Si mi.am zis sa incerc sa dau o trimitere la lumea artelor, sa umblu pe alte cai mai dragi si mai familiare mie. Am infiintzat dadaimportexport.

In 1987, o societate comerciala de actiune. [nu pe actiuni !] Traiam doar in plina amploare capitalista, in care totul, absolut totul trebuia valorificat si comercializat. Ce voiam sa vand?

Idei, impulsuri, dorintze de schimbare, revolutii mai mici sau mai mari, texte, poze, atitudini.

Da, chiar eram pornit sa le pun pe hartie, si sa le ofer spre vanzare prin biroul meu local, regional, international. Un fel de Mail Art, cum tocmai incepuse sa se dezlantzuie pe toate continentele si sa atinga o buna parte din cei ce isi exercitau din plin libertatea de expresie.

Eu am conceput  boutique-ul meu insa spontan si independent, fara sa ma leg la acea retea care este si astazi tot mai activa, care patrunsese chiar si in Romania Ceausista, comunista.

Am continuat sa fabric prin mijloace simple, fara computer sau imprimanta, doar cu foarfeca, cu adeziv si fotocopii acele carti postale pe care le-am trecut intr un mic prospect-lista, cu pretzuri si conditii cu conditoo de livrare, ore de acces telefonic si de preluare a comenzilor.

Dadaimportexport [ltd.] este o societate cu raspundere foarte limitata, dar cu raza de actiune si semnificatie mult mai larga, in crestere continua. Este o anumita satisfactie in joaca si in nevinovatia subversiva a acestei intreprinderi. Unde cea mai mare parte  a activitatii se petrece in zona virtuala, o utopie reala si continua… nu exista pe atunci internetul, online !

Nu toate motivele cartilor postale se refereau la Romania, dar cele mai multe. Am preluat si motive din propaganda chineza, sau din cea rusa, caci ele erau sursa revolutiilor #culturale.

In paralel am realizat si divrese colectii de imagini, foarte diferite care , ca niste banci de date, de imagini sub forma de panouri sau de caiete, pe care le-am expus la diferite expozitii.