Muzeul de Artă „Ion Irimescu” şi Primăria municipiului Fălticeni organizează duminică, 27 februarie, când se împlinesc 119 ani de la naşterea sculptorului Ion Irimescu, o manifestare omagială. Începând cu ora 12,00, la Biserica „Sfinţii Mihail şi Gavriil” din Oprişeni, singura biserică pictată de maestrul Ion Irimescu, va avea loc slujba de pomenire a „Patriarhului artelor româneşti”. Ca şi în anii precedenţi, serviciul religios va fi oficiat de un sobor de preoţi, la slujba de pomenire a celebrului artist fiind invitați să participe oficialităţile locale şi judeţene, artişti plastici, scriitori și câţiva apropiaţi ai Maestrului. După slujba parastasului cei prezenţi se vor reculege şi vor aduce un pios omagiu maestrului Ion Irimescu la mormântul din Cimitirul Oprişeni.
Partea a doua a evenimentului „Irimescu 119”, se va desfășura la Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu”. În urma unui parteneriat cu Consiliul Județean Vaslui și Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, invitații la manifestările din 27 februarie vor avea ocazia să participe la vernisajul expoziției „Ion Irimescu și arta modernă românească”, curator prof. dr. Ramona Maria Mocanu, directorul Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui.
Ion Irimescu, unul dintre cei mai mari sculptori români
Ion Irimescu, este un simbol cultural important pentru orașul Fălticeni, profesor și membru al Academiei Române, fiind considerat unul dintre cei mai mari sculptori români şi în acelaşi timp, unul dintre marii artişti români ai secolului al XX-lea.
S-a născut la 27 februarie 1903, în comuna suceveană Preuteşti. După studii liceale la Fălticeni, a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti (1924-1928), unde i-a avut ca profesori pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han.
A fost bursier în Franţa, la Fontenay-aux-Roses şi a frecventat şase luni „Academie de Grande Chaumiére” din Paris (1930), la clasa lui Joseph Bernard.
A expus pentru prima dată în anul 1928, la Salonul Naţional de Pictură şi Sculptură de la Bucureşti. Din anul 1930 a început să expună la saloanele de primăvară şi de toamnă de la Paris (1930-1932). Aici a fost remarcat de Societatea Artiştilor Plastici Francezi. Aici i s-a acordat „Menţiunea de Onoare” la Salonul Oficial din Paris (1932).
Din 1940, sculptorul Ion Irimescu devine, la rândul său, profesor la Academia de Belle Arte din Iași, unde, din 1944 este rector al Academiei Ieșene până în 1950, când este numit profesor la Cluj. Din 1966 este numit profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. În perioada 1978-1989 devine președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar, începând cu 1992, devine membru de onoare al Academiei Române.
Arta lui Irimescu evoluează de la neoclasicism redat în lucrări precum „Tors de femeie”, „Centaureas”, „Tânăra cu struguri în păr”. Mai apoi avansează la geometrizarea brâncuşiană a formelor redată în seria de basoreliefuri şi compoziţii dedicate copilăriei şi adolescenţei („Rodica”, „Nicuşor”, „Dan”, „Portret de copil”). A realizat multe compoziţii pe teme mitologice şi religioase. Simţul deosebit al sculptorului pentru decorativul formei este ilustrat în lucrări ca „Odihnă”, „Floarea”, „Orfeu”, „Elegie”, „Pastorala”, „Centaurul”, „Maternitate”, „Pegas şi Apollo”, „Icar”, „Pietá” etc.
În 1975, artistul donează orașului Fălticeni 314 de sculpturi, peste 1000 de lucrări de grafică și desen, creații plastice care fac parte din Colecția „Ion Irimescu”, colecție deschisă la Muzeul din Fălticeni care poartă numele artistului.
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” este o instituţie culturală unică în România prin faptul că deţine cea mai bogată colecţie de autor din ţară. La sculpturile din bronz, marmură, lemn, plastilină, ipsos) și lucrările de grafică se adaugă şi biblioteca personală cu peste 1.500 de volume și manuscrise.
Ion Irimescu a murit la 28 octombrie 2005, la 102 ani, la Fălticeni fiind înhumat în cimitirul bisericii din Oprişeni, lăcaş de cult pe care l-a pictat în 1926, pe vremea când era student.
Recent Comments