Király & Király 2022

Jurnal vizual
Ion Bogdan Lefter

Király & Király 2022

„Tradiționala” fotografie de Sărbători a familiei Aurora și Iosif Király, trimisă prietenilor de Crăciun și de Anul Nou. Deci în regim „semi-public”, către un auditoriu limitat, dar… auditoriu: cercul prietenilor cu ochi exersați, cunoscători într-ale artelor, atenți la soluțiile de compoziție și la detaliile tehnice. O mai largă expunere ulterioară nefiind exclusă. Căci discutăm despre o (sub)specie a „mail-art”-ului, nu-i așa?!

Imagine și de data asta „înscenată”. În prim-plan – un pisoi și-o pisică. El, roșcat, privește de jos în sus (i se vede doar capul) cum ea, gri-pufoasă cu o singură pată albă între picioare, sare spre o „jucărie” decupată parcă din carton: „2022” (dacă nu va fi fost folosit alt material, poate că atrăgător nu doar ca obiect ludic, ci și-n moduri invizibile pentru noi, de vreme ce din poză nu se poate afla dacă Anul cel Nou avea – bunăoară – miros sau ar fi putut fi devorat!). Aproape un „salt mortal”: pisica e-n aer, cu toate patru membrele întinse după ce s-a împins puternic în cele din spate ca să se propulseze spre a-și întinde disperată lăbuțele din față spre țintă. „2022”-ul e ținut acolo sus de-o mînă dreaptă vîrîtă-n cadru, mai mult ca sigur a persoanei care, cu cea stîngă, a „imortalizat” scena cu un aparat foto sau cu telefonul mobil cu cameră încorporată. E bărbătească (mîna), deci îi aparține lui Iosif Király. Compoziția trebuie – însă – atribuită tandemului de artiști Aurora & Ioji K. Sau Király & Király. Imaginea a pornit către cercul de prieteni sub o semnătură și mai larg-colectivă: „Aurora, Ioji și Anton (cu participarea lui Betty și Aki, cei doi noi membri ai familiei noastre)”. Știm că Anton e fiul. A crescut, e mărișor, adolescent. Rezultă că pisicile au fost botezate Betty și Aki.

Decor de sezon, cu un brad împodobit în zona centrală, de fapt puțintel deviat spre stînga (poate că-n „proporție de aur”…). Săritura acrobatică a lui Aki pe acest „ecran” se proiectează: pe corpul rotat al pomului de Crăciun împodobit cu cîteva globuri mari în partea de jos, cu altele mici și cu clopoței către vîrf și cu cîteva șiraguri de beculețe colorate curgînd înspre podea, aprinse, sclipitoare. Nu chiar în planul îndepărtat, ci în cel mediu, de unde bradul se proiectează la rîndul său pe marele ecran al ferestrelor. În stînga, avansînd în perspectivă dinspre noi către colțul exterior al încăperii – rafturile bibliotecii. Și, în completarea decorului real, permanent, dincolo de perioada Sărbătorilor de sfîrșit de an – biroul așezat sub geamuri, cu lampa-macara și cu ecranul propriu-zis, de computer, în marginea din dreapta. Cameră de familie de intelectuali. Dacă ținem cont de formatul monitorului, considerabil mai lat decît cele ale utilizatorilor obișnuiți, de mai-toate meseriile, avem confirmarea că gazdele au preocupări vizuale, drept care au nevoie de-o diagonală mare.

Și ce ne arată ecranul acum, cînd din partea cealaltă, de unde cuprindem scena cu privirea, o mînă nevăzută apasă pe „trăgaci” („Shoot!”), pe buton, „imortalizînd” (nu „împușcînd”!) casnica scenografie și saltul spre Noul An? Ei bine!, pe monitor e încărcată o fotografie cu capetele celor trei Király: Anton, Aurora și Iosif (de la stînga la dreapta). Noi îi vedem pe ei și ei se uită la noi; sau privim cu toții, de pe cele două linii de hotar ale spațiului, săritura după „prada” jinduită.

Să interpretăm:

Scena propriu-zisă e cea a așteptării Anului Nou 2022! Pisica nu va atinge cifrele de carton ținute un pic deasupra cotei la care poate ajunge în săritură. Ne putem închipui secvența repetată de multe ori, cum fac pisicile și pisoii alergînd la nesfîrșit încoace și încolo după „motocei”. Episod simpatic, înduioșător, copilăros. Poate că un pic cam „siropos” – deh! – pentru o compoziție vizuală performantă.

Oare?! Doar atît?! Ce mai poate să însemne un Nou An? Păi… viitorul, nu?! Speranța! Iluzia! Accesibile?! După cum spune definiția celei din urmă și după cum se vede și-n imagine – nu! Visezi s-o înhați pe Fata Morgana, dar nu vei reuși. O vezi și nu e… Parabolă – așadar – a „dorinței ardente”. Dacă ne mai putem exprima patetic la anul 2022!

Și poate că și mai mult decît atît. A cui e mîna grație căreia „2022”-ul plutește în aer? Am convenit că-i aparține fotografului care apasă pe butonul generator al imaginii. Parabolă – atunci – chiar a artei?! Nu cumva în spatele jocului de-a săritura după atracția mult-dorită-dar-de-fapt-intangibilă, așa hazlie cum se-nfățișează, vag-parodică, în figurație animalieră, fabulistică, se întrevede… aspirația după un ideal, după o himeră, precum „setea de absolut”?! Adică o figurație a – cum li se spunea cîndva – „chinurilor creației” contemplate cu tandrețe discretă de către artiștii înșiși, din spate, din cadrul în cadru din care veghează ce-au „regizat” pentru noi, amuzîndu-se, oferindu-ne un mic „cadou de Crăciun și de Anul Nou”, o „carte poștală ilustrată”…

Totul constituind o compoziție „semnată” – cum am văzut – prin afișarea fețelor din fotografia miniaturală „montată” în cea de ansamblu, „punere în abis” a autorilor și – deci – a întregii „înscenări”, cu asumarea autoportretistică a identităților, nu doar scriptică, așa cum fac pictorii care-și trec în colțurile tablourilor numele fără să-și deseneze și chipurile. Miniaturizate prin efect al depărtării, ele se disting perfect și oarecum autoironic pe fundalul în rest supraexpus al peretelui de geamuri, în miezul zilei, în situația pe care fotografii o numesc de mult „contre-jour” și pe care, dacă n-o evită, înseamnă că o utilizează cu intenție. Disimulatoare, de pildă.

O urare vizuală de Anul Nou și-un joc multiplu de planuri și de semnificații, „marcă înregistrată” Király & Király…

P.S. Le-am trimis acest text mai întîi numiților K. & K. Mi-a răspuns el: „Fotografia, deși pare un instantaneu, este o fotografie «compozită», adică făcută din mai multe instantanee – fotografii digitale, unele cu telefonul (portretele, care, după ce au fost făcute, au fost trimise de pe telefon prin WhatsApp și «instalate» pe monitorul din fundal), iar altele cu un aparat foto. Toate au fost apoi asamblate printr-un program de prelucrare digitală a imaginii într-o singură fotografie. În cazul acesta, felicitarea este realizată din 3 fotografii care însă au fost selectate din 99 de instantanee (le-am numărat acum pentru tine) necesare ca să surprindem săritura cea mai spectaculoasă și care să se potrivească și cu celelalte 2 imagini (mîna ce ține cartonul cu anul 2022 și portretele de pe monitor). Am putea face o prelegere despre fotografia ca document și/ sau iluzie/ manipulare în epoca digitală (numită uneori și post-fotografică)”. O nouă „reconstrucție”, așadar. Confirmare K. & K.!