Expoziție Francisc Chiuariu „Pleci sau rămâi?” @ Galeria AnnArt, București

Pleci sau rămâi? vernisaj solo show Francisc Chiuariu

Prima expoziție a anului 2022 la AnnArt este o personală a unuia dintre artiștii de fortă ai portofoliului galeriei: Francisc Chiuariu, cu vernisajul unei noi serii de pictură – Pleci sau rămâi? Publicul este invitat să viziteze expoziția începând de miercuri 2 februarie, pe parcursul a trei ore, între 17 – 20, iar apoi în programul obișnuit al galeriei.

Noua expoziție este a șasea prezență personală a artistului pe simezele AnnArt, după memorabila Shadows, din 2012, urmată de Teoria Cercului, în 2013, Privire de sus, în 2016, Eye of the Storm, în 2018 și How to Disappear Completely, în 2020. Expozițiile au fost completate în acest parcurs și de prezența artistului la Art Safari, în București, cu un solo preview, în 2016, precum și la Art Vienna, în 2017.

Prolific și ancorat într-o identitate vizuală care a devenit o marcă a sa inconfundabilă, Francisc Chiuariu este unul dintre cei mai semnificativi pictori români contemporani formați imediat după căderea regimului comunist, fiind un artist reprezentativ pentru tendințele actuale în pictură, inovator în tehnici proprii de lucru și în temele explorate.

Proiectul curatorial al expoziției Pleci sau rămâi? este semnat de Gabriela Massaci și examinează modul în care resorturile unui context personal dramatic al artistului se translatează în operă, compunând ‘structuri de rezistență’ în fața crevaselor golite de sens pe care viața ni le scoate adesea în cale.

“Personajul unic al acestei serii este o siluetă feminină, reluată obsesiv în fiecare lucrare și surprinsă invariabil într-un perimetru urban pustiu și tulburător, care evocă totodată un timp primordial, cataclismic. Figura aparent fragilă care, pe rând, își pierde și își re-dobândește conturul și identitatea corpului, ne apare ca un Virgiliu însoțitor printr-un infern al necunoscutului, al anxietății si terorii existențiale – pe care artistul le documentează într-o conversație aparent monosilabică cu sine”.

Dintr-o producție de atelier amplă, lucrări în ulei pe pânză și schițe pregătitoare, selecția de față reține piesele de definiție a acestei neobișnuite narațiuni a speranței – la care nu o dată, epuizat, artistul a lucrat cu mâna stangă sau a rescris pânza în câte trei-patru registre concurente.

Expoziția este deschisă pentru public, cu intrare liberă, în perioada 2 februarie – 2 aprilie 2022, de marți până vineri, între orele 13 – 19 și sâmbăta între orele 11 – 16. Fondul de lucrări al expoziției este disponibil pentru vânzare prin galeria AnnArt.

Text curatorial

Pleci sau rămâi?

Pentru un artist, repetarea unui succes e, se știe, pe muchie de cuțit în privința șansei de a avea un nou succes autonom; îl poate plonja în manierism, până la înec.

În cea mai recentă serie de lucrări, Pleci sau rămâi?, Francisc Chiuariu își asumă cu brio exact acest risc, inspirat și bulversat fiind de o recentă si dramatică încercare personală.

Personajul unic al acestei serii este o siluetă feminină, reluată obsesiv în fiecare lucrare și surprinsă invariabil într-un perimetru urban pustiu și tulburător, care evocă totodată un timp primordial, cataclismic. Această matrice s-a articulat în practica artistică a lui Chiuariu încă din anii 2008 – 2012, în seriile Rețele și Teoria cercului, și este activată din nou în seria de față, într-o poetică narativă neconvențională. Figura care, pe rând, își pierde și își re-dobândește conturul și identitatea corpului, ne apare ca un Virgiliu însoțitor printr-un infern al necunoscutului, al anxietății si terorii existențiale – pe care artistul le documentează într-o conversație aparent monosilabică cu sine.

Seria se desfășoară amplu, în peste 30 de lucrări în ulei pe pânză și 40 de schițe pregătitoare, selecția de piese prezentată pe simeze la AnnArt reținând dintre acestea punctele de definiție acută ale parcursului.

Prima lucrare a fost pictată pe o bucată de carton vălurit, cu gândul că va fi o piesă solitară, un portret misterios al unei mici făpturi cu aripi de înger. A devenit un ‘cap de pod’, inrămată somptuos și neobisnuit pentru lucrarile lui Francisc, care se prezintă mai degrabă spartan lumii. Acesteia i-a urmat, ca într-o transă, direct pe pânză sau în schițe febrile, o succesiune alertă de lucrări care înfățișează confruntarea cu pericolul: îl intuim din tensiunea picturală tăcută și sobră, lipsită de reprezentare directă și înspăimântătoare a răului de factură Goya sau Henry Fuseli. O descoperire aparte, expresivă ca semn tangibil al încordării și nesiguranței în așteptarea unui verdict al crizei, este una din lucrările pe format mare, care are în adâncimea sa patru compoziții suprapuse, raclate si refăcute, stratificate în volum înalt de pastă pe pânză. Tot așa, câteva din lucrări au fost lucrate cu mâna stângă, pe seama faptului că dreapta, după ce s-a epuizat total, a fost retrasă medical din joc.

Cromaticul e transparent în descifrarea capitolelor de drum: plecăm cu cenușiuri tenebroase și albastruri severe, tăiate de rețele abia întrezărite, visate a fi poate plase de siguranță; roșurile sunt angoasante și sângerii până la diluție iar albul prăfos și tern al bucăților însorite din ‘oraș’ ascunde lumina, nu ne-o îngăduie cu adevarat. Una din pânzele mari, pictată în negru-smoală, reține momentul când un nod trandafiriu e pe cale să iasă din cadru, ca o improbabilă farfurie zburătoare. În urma sa, încrezătoare, paleta de culori trage pe pânzele ce urmează, rozuri și purpură blândă, portocaliuri tonice și reconfortante, ochiuri luminate de un soare adevărat. Patru din cele mai expresive lucrări sunt dezgolite complet de culoare, ca niște radiografieri ale esenței, privită din unghiuri diverse.

Într-o intreprindere picturală predicată pe adevăr și pe șansa supraviețuirii, Francisc Chiuariu a putut evita cu totul tentația facilă a melodramaticului, hrănit fiind din întreaga sevă a imaginarului vital al operei sale de până acum. Ca o capsulă rezumativă, tripticul L’eternel retour este investit cu o dinamică reversibilă, în care spiritul dovedește materia, în care orașul și omul nu sunt pustiiți – permițând privitorului să simtă că poate ține piept întrebării de căpătâi – ‘pleci sau rămâi?’