Ștefan Câlția, despre timpurile sufletești ale albastrului – expoziție personală
Galeria AnnArt își încheie programul expoziţional al anului 2021 cu un tip de expoziție care a devenit deja tradiție: solo show-ul pictorului Ștefan Câlția. Mult-aşteptată de fiecare dată, noua expoziţie personală a artistului este curatoriată de Vladimir Bulat, sub titlul Albastru de Hotar.
Iubitorii de artă vor putea vedea pe simezele galeriei bucureștene – care în acest an a celebrat zece ani plini de la înființare – o serie de 15 lucrări de pictură și grafică, din perioade creative diferite, reunite prin filonul complex al inspirației pe care satul natal Șona a oferit-o într-un mod atât de divers întregii opere a artistului. Cei doi poli cronologici ai expoziției sunt prima jumătate a anilor ‘70, Dulgherul fiind cea mai veche lucrare inclusă în selecție, alături de lucrări dintre cele mai recente, precum Margine de sat, realizată de Ștefan Câlția în 2021.
Unul dintre cei mai importanți pictori români contemporani, Ştefan Câlţia este apreciat la o cotă excepțională de către colecționarii de artă din România și nu numai. Elev, la Timişoara, al profesorului Julius Podlipny, a studiat apoi pictura la Bucureşti, cu maestrul Corneliu Baba, fiind la rândul său profesorul multor generații de studenți la Universitatea Națională de Arte din capitală. Câlția practică o pictură minuțioasă și de mare impact vizual, cu compoziții ce aduc în prim-plan personaje de un straniu delicat și tulburător, peisaje cu ierburi și câmpuri, precum și naturi statice ce duc cu gândul la școala flamandă și la seva unei estetici țărănești transilvane deopotrivă.
„Drumul modernizat de ceva vreme, de la Făgăraș până la Șona, trece de-a lungul Oltului. Râul străvechi, cântat de străbuni, pictat și pus în vers de contemporani, este mai presus de resursa vieții, secționează limita dintre două lumi. Este hotarul natural dintre imensa și pitoreasca Oltenie, și Transilvania cu iz imperial, reglementată și formalizată de-a lungul timpului, și atât de confuză azi.
Apa-oglindă devine ca un soi de graniță dintre sudul și nordul țării. Este un fir de apă care brăzdează inima României. Dar e și o graniță dintre cer și pământ.
Când am ajuns la Șona, mi-a sărit în ochi albastrul-siniliu al casei familiei Câlția. Acel albastru era de fapt nuanța cerului, pe care-l aveam de-asupra capului. Dintr-un anumit unghi am constatat că întreaga fațadă cu ancadramentul porții cu tot, păreau a fi un decupaj spre imensitatea aceasta a firmamentului.
Apoi am văzut restul satului, pe îndelete, la pas, după care am admirat și casa unei mătuși defuncte, casă strămutată din satul Ucea aici, în grădina casei vechi, cea părintească, a lui Ștefan Câlția; ambele erau îmbrăcate tot într-un albastru intens, mai închis.
Este culoarea care afirmă ceea ce am putea numi convențional, transilvanitatea rurală a românilor – marca distinctă a unui teritoriu organizat și locuit, contopit în diversitatea cu neputință de concurat a naturii.
„Cum să nu-ți vopsești casa-n albastru, cum să nu o vopsești?”, se întreabă Ștefan Câlția într-un eseu cinematic, „Albastrul lăsat printre noi”, realizat de Diana Iabrașu. Acesta a fost lansat în 10 mai 2020. Tot din acel material aflăm că primul albastru, cel mai profund, era albastrul din ochii unei bunici a artistului, Eudochia. Femeia bună a satului. Albastrul acesta al casei, topit în imensitatea verdelui, și a diversității cromatice a florilor, după cum afirmă Ștefan Câlția: „capătă ceva prețios, de piatră prețioasă, o sclipire – o mireasă în grădină!”
Expoziția are vernisaj marți 7 decembrie, între orele 16 – 20, prilej cu care se va lansa și un catalog al expoziției, tipărit în ediție restrânsă și în condiții grafice aparte.
Expoziția este deschisă pentru public, cu intrare liberă, în perioada 7 decembrie 2020 – 6 ianuarie 2022, de marți până vineri, între orele 13 – 19 și sâmbăta între orele 11 – 16. Toate evenimentele AnnArt respectă prevederile sanitare legale.
Recent Comments