Expoziția lui Theodor Grigoraș „What’s my spirit animal?“ în realitatea virtuală
Picturile artistului Theodor Grigoraș vor putea fi văzute în expoziţia VR (virtual reality) de pe platforma TheOpen-Art.com, fiind a patra expoziție în „realitate virtuală“ din cadrul proiectului cultural „RoART goes virtual” realizat de Asociația pentru cultură și arte Arbor.
Expoziţia intitulată „What’s my spirit animal?“, curatoriată de Ilina Schileru, poate fi accesată cu ochelari VR sau de pe calculator pe https://www.theopen-art.com/exhibition/whats-my-spirit-animal-theodor-grigoras/?back=ago , singura galerie virtuală din România și Republica Moldova.
Theodor Grigoraș, născut în 1993 la Bacău, este absolvent al Universității Naționale de Arte București, cu licența și master la Departamentul de Grafică. Pe parcursul celor 5 ani de facultate a fost bursier Erasmus în Praga, Cehia și în Valencia, Spania. De asemenea a obținut o bursă la Fundația Regală Margareta a României. Până în prezent a expus în numeroase galerii de artă din România. S-a remarcat a fi un artist complex, experimentându-și creativitatea în multiple medii precum desen, pictură, instalație, performance şi foto-video.
„Sunt lucrări de pictură realizate în ultimii cinci ani, din 2016 până în prezent, în 2021. Vor fi expuse în total 62 de lucrări, din care 36 de desene prezentate în grupaje și 26 de picturi, în diferite configurații. Sunt recunoscător pentru această ocazie de a putea expune în premieră pentru mine în Realitatea Virtuală. Consider că va fi o experiență inedită pentru cei care vor vedea expoziția în VR, se pot plimba prin sală, pot vedea lucrările din mai multe unghiuri, pot face legături între ele ca și în cazul unei expoziții clasice. Dar spre deosebire de felul în care ne-am obișnuit să vedem arta până acum, în acest mod datorită tehnologiei, sunt convins că un public mult mai numeros va putea vedea această expoziție. Oricum majoritatea dintre noi vedem imagini ale lucrărilor de artă în mediu digital, pe Internet sau pe rețele sociale și mai rar avem ocazia de a vedea chiar originalele. În experiența oferită de VR poți avea parte de abordare nouă interesantă, care nu mai e condiționată de timpul căt ar fi programată o expoziție clasică.
Temele principale pe care le-am abordat până acum au fost: mituri personale şi mituri colective, tensiunile şi metamorfozele psihicului ca experiență personală şi general umană, cosmogonia, sisteme spațio-temporale, ecosisteme şi dinamicele lor, ciclicitatea, transformarea, moartea şi renașterea” spune artistul Theodor Grigoraș, care mai menționează că are tendința să urmărească aceleași teme, câteodată obsesiv, contextualizându-le, în cadre noi.
„…practica lui Theodor Grigoraș relevă preocupări tipice unui introspect relativ antrenat în tainele exercițiului privirii. Maniera lui eclectică poate lăsa impresia unui indecis, dar este în fapt, o sete de explorare a mai multor teme care reușesc să se întrepătrundă într-un context generator de sensuri multiple…”
„În esență, Grigoraș recurge la forme de metamorfoză mistică a mentalului colectiv, care se traduce prin eroi, super-eroi și anti-eroi (the villain). Fixat pe banda desenată produsă de DC Comics în anii ‘60, îl alege pe Spiderman și tot universul derivat din narativul comics-urilor fantasy pentru un eseu vizual în care definește un canon de reprezentare…”
„Theodor Grigoraș rămâne detașat de propriile plăsmuiri, ca un observator modest și discret care se transformă într-un narator neafectat. Privește și măsoară cu aceleași instrumente, nediscriminator eroii pozitivi, dar și pe cei negativi, păstrând echidistanța unui creator implacabil.” * Citat – fragmente din textul curatorial de Ilina Schileru.
Mai multe despre proiectul „RoART goes virtual“
Proiectul cultural „RoART goes virtual“ este un proiect cultural care propune publicului o experiență virtuală de întâlnire cu arta, prin intermediul realității virtuale. În perioada aprilie – octombrie 2021, Asociația pentru cultură și arte Arbor va lansa cinci expoziții de artă în Realitate Virtuală ale unor importanți reprezentanți ai artei contemporane românești, reprezentanți ai generației tinere: Maia Ștefana Oprea, Giuliano Nardin, Elena Bria, Theodor Grigoraș și Virgil Scripcariu. Expozițiile vor fi accesibile pe site-ul de expoziții virtuale www.theopen-art.com, de pe calculator sau ochelari VR.
Proiectul „RoART goes virtual“ își propune să familiarizeze publicul cu o nouă experiență culturală, iar mediul artistic cu avantajele pe care le oferă tehnologiile de Realitate Virtuală în contextul promovării produselor culturale.
Proiectul cultural „RoART goes virtual“ este organizat cu sprijinul ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București și este cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Mai multe despre expozițiile virtuale de pe www.theopen-art.com
Galeria VR de pe platforma Theopen-art.com are o suprafață de 300 mp virtuali, distribuiți în 5 spații expoziționale, care pot găzdui expoziții de pictură, sculptură, fotografie, multimedia. Expozițiile VR pot fi accesate de pe orice calculator sau tabletă cu browser de internet, iar prin acestea se poate naviga cu ajutorul mouse-ului și al săgeților. Pentru o experiență deplină oferită de realitatea virtuală, se recomandă însă vizitarea expozițiilor de artă și de pe dispozitive speciale VR.
De la lansarea platformei Theopen-art.com, pe 21 august 2020, au fost realizate de către managerul cultural Victoria Nagy Vajda douăsprezece expoziții VR: „INSIDE“ de Diana Tudose, „OMAGIU LIMBII ROMÂNE – Scriitori basarabeni în opera artistei Valentina Rusu Ciobanu“, „Woman Unchained“ de Irina Greciuhina, „Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naştere“ (varianta virtuală a expoziției de la Muzeul Municipiului București – Palatul Suţu), împreună cu atelierul VR al Valentinei Rusu Ciobanu, o reconstrucție a atelierului identică cu realitatea, „This Present Past“ a artistului Vadim Creţu, „Mark Verlan. Marioka Son of Rain“ a regretatului mare artist Mark Verlan (imediat după decesul acestuia), curator Natalia Şmurgun, „GIUVAIERGERIE ANTICĂ. Comorile Muzeului Național de Istorie a Moldovei“, expoziție documentară realizată în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei, „On the Naturalness of Things“ / „Despre naturalețea lucrurilor“ a artistei Maia Ștefana Oprea, curator Ana Sultana Cipariu, „Nuntă, bal și spital“, de Giuliano Nardin, curator Doinel Tronaru, „Pursuit of Beauty“, de Elena Bria, curatoriată de Natalia Șmurgun și Iosif Șaț și actuala expoziție „What’s my spirit animal?“ a lui Theodor Grigoraș.
Platforma Theopen-art.com (www.theopen-art.com) a fost lansată pe 21 august 2020 și are drept scop susținerea și promovarea pe online a artiștilor din spațiul cultural românesc. Platforma a fost dezvoltată de Asociația pentru cultură și arte Arbor și instituția satelit de la Chișinău, Arbor Institute for Culture, cu sprijinul Biroului de Cooperare al Elveției din Republica Moldova, de pe lângă Ambasada Elveției. Este deschisă artiștilor de pe ambele maluri ale Prutului, dar și pentru artiști internaționali. De la lansare până-n prezent, platforma a fost accesată de peste 8000 de vizitatori, majoritatea din România și Republica Moldova.
Augmented Space Agency se prezintă ca exploratori ai frontierelor virtuale, arhitecți ai spațiilor augmentate și designeri ai noilor experiențe mediate digital. Viziunea lor caută să depășească barierele dintre spațiul fizic și cel virtual prin intermediul soluțiilor tehnologice inovativ creative a noilor tehnologii media. Demersul lor aflat la intersecția dintre artă și tehnologie oferă un spectru variat de soluții tehnologice AR, VR, MR, noi forme de conținut audiovizual, experiențe imersive și interactive cu o gamă largă de aplicabilitate.
Partener media Modernism.ro.
TEXT CURATORIAL
de Ilina Schileru
What’s my spirit animal?
[RO] Deși este un artist tânăr (născut în 1993), practica lui Theodor Grigoraș relevă preocupări tipice unui introspect relativ antrenat în tainele exercițiului privirii. Maniera lui eclectică poate lăsa impresia unui indecis, dar este în fapt, o sete de explorare a mai multor teme care reușesc să se întrepătrundă într-un context generator de sensuri multiple: dacă ne uităm și la referințele pe care și le asumă vădit (Paul Thek și Anselm Kieffer), mecanismele lui Grigoraș de compunere a spațiului mental și vizual capătă coordonate logice. În adiție, o altă dimensiune a explorării este aceea a ritualului, și mai ales acel ritual care implică atribuirea sau împrumutul unei identități temporare. Aici, Grigoraș apelează la citate din practicile păgâne, care dau sens comunităților seculare păstrate și transmise în comunități rurale, sau, în aceeași cheie, la citate mai recente – din spațiile urbane -, născute în era pop, pe care Grigoraș le privește ușor pieziș, încercând să încarce (îmbrace) cu semnificații mai apăsate tiparele DC Comics sau Marvel.
În esență, Grigoraș recurge la forme de metamorfoză mistică a mentalului colectiv, care se traduce prin eroi, super-eroi și anti-eroi (the villain). Fixat pe banda desenată produsă de DC Comics în anii ‘60, îl alege pe Spiderman și tot universul derivat din narativul comics-urilor fantasy pentru un eseu vizual în care definește un canon de reprezentare – structura de esență lemnoasă din background-ul pieselor mari (The Lizard, The Kingpin, The Green Goblin etc.) se regăsește totodată și în seria de mici dimensiuni a personajului cu tentacule multiple, o paralelă la Dr. Octopus, personajul pozitiv care se sucește la 180 de grade (un omolog al îngerului decăzut, Lucifer) – un atribut pe care îl vede și îl inspiră într-o serie a lui Kiefer (Quaternity, 1973).
O altă serie, mai veche, care face și obiectului unui cont separat de instagram (Metaanimal), definit ca un ”immaterial creature of infinite potentialities. Loves to laugh but also cries” relevă în două fraze ambiguitatea și fluiditatea pe care o regăsești la acest artist în plină transformare.
Nu pune accentul pe definirea unui câmp cromatic definit de armonii, ci tratează cu dezinvoltură perimetrele, deseori recurgând la palete acide, în acord cu forma de reprezentare a trunchiurilor retezate, a oaselor descărnate (referințe: Paul Thek, Untitled, Meat piece with flies, 1965 / Damien Hirst, A thousand years, 1990), a universurilor onirice în care prezența macabră a bucăților de trunchiuri vegetale, dar sângerânde zugrăvește o stare placidă și de contemplare, în contrast cu semiotica încărcată puternic cu prezența inerentă a morții și degradării. Este mai degrabă o lamelă desprinsă din lanțul temporalității pe care o pune sub microscop, ca într-un laborator de cercetare, fără implicații patetice.
În acest fel Grigoraș rămâne detașat de propriile plăsmuiri, ca un observator modest și discret care se transformă într-un narator neafectat. Privește și măsoară cu aceleași instrumente, nediscriminator eroii pozitivi, dar și pe cei negativi, păstrând echidistanța unui creator implacabil.
”What’s my spirit animal?” este o compilație a seriei noi aflate în lucru în anul post-covid, la care se adaugă pașii premergători acesteia, sintetizate în serii precum Descărnare și Delectatio Morosa dar și ciclul Metaanimal, serii care converg către o cercetare cu privire la identități asumate ludic, într-un exercițiu de tip joc de descoperire, un proces cu puternice semnificații care își are rădăcinile în prima etapă de viață, cea a curiozităților intense când totul se cristalizează în „cine” și „de ce”. Întoarcerea, acest ritual al celui care crede „în ceva”, și nu doar „ceva” este un act cumpănit, conștient și premeditat, care provoacă privitorul să se chestioneze pe el însuși, la rândul său: „ce ai putea fi, dacă ai fi altul?” Un exercițiu pe care îl facem cu toții, oricum, când visăm cu ochii deschiși.
București, iulie 2021
EXHIBITION STATEMENT
by Ilina Schileru
[EN] Although a young artist (born in 1993), Theodor Grigoraș’s practice shows the character of a relatively introspect artist, trained in the exercise of the gaze. His eclectic manner may leave the impression of an undecided individual, but it is in fact a thirst for exploration. He chases several themes that manage to intertwine in a context that generates multiple meanings: if we look at the references he openly recognizes (Paul Thek and Anselm Kieffer), Grigoraș’s approach when composing the visual space follow logical coordinates. In addition, another dimension of exploration is that of a ritual, and especially the ritual involving the attribution or borrowing of a temporary identity. Here, Grigoraș quotes pagan practices maintained and transmitted in rural communities, meaningfully to secular populations, or, in a similar manner, he uses more recent quotes – inspired from urban spaces, and born in the pop era, which Grigoraș looks upon with reserve, trying to dress them up with meanings and flavours – the DC Comics or the Marvel fantasy stories.
In essence, Grigoraș resorts to forms of mystical metamorphosis dealing with the collective mind-set, which translates into stories about heroes, superheroes and anti-heroes (the villains). Set on the comic strip produced by DC Comics in the 1960s, he chooses Spiderman and the entire universe derived from the narrative of fantasy comics in order to create a visual essay where he also defines a canon of representation – the structure made of wood in the background of the larger works shown in the exhibition (The Lizard, The Kingpin, The Green Goblin, etc.). It is also found in the smaller series – the character with multiple tentacles, a parallel to Dr. Octopus, the positive character who turns 180 degrees (a counterpart of the fallen angel, Lucifer) – this being an attribute he sees and is inspired by from a series by Kiefer (Quaternity, 1973).
An older body of works, strongly suggestive, which is also the subject of a separate Instagram account (Metaanimal), defined as an “immaterial creature of infinite potentialities. Loves to laugh but also cries” reveals in two sentences the ambiguity and fluidity that can be found within this metamorphosing artist.
He does not seek nor emphasize the definition of a chromatic field defined by harmonies, but casually treats the perimeters, often using acid palettes, in accordance with the representation of severed trunks, bare bones (references: Paul Thek, Untitled, Meat piece with flies, 1965 / Damien Hirst, A thousand years, 1990), of dreamlike universes in which the macabre presence of bleeding vegetal trunks paint a placid and contemplative state, in contrast to the semiotics strongly loaded with the inherent presence of death and degradation. It is rather a lamella detached from the chain of temporality that is put under the microscope, as in a research laboratory, without any strong emotions involved.
This way Grigoraș remains detached from his own creations, like a modest and discreet observer who turns into an unaffected narrator. He watches and measures with the same instruments, non-discriminating the positive heroes, but also the negative ones, keeping the equidistance of an implacable creator.
“What’s my spirit animal?” is a compilation of the new series underway in the post-Covid year, to which we added the series preceding it, synthesized in body of works such as Descărnare/ Fleshing and Delectatio Morosa but also the Metaanimal cycle, series that converge towards a research on identities assumed playfully, in a discovery-type of game, a process with strong meanings that has its roots in the first stages of life, that of intense curiosity when everything crystallizes into “who” and “why”. The act of returning as a ritual performed byone who believes “in something”, and not just “something” – is a balanced, conscious and premeditated act, which leads the viewer to question her/himself: “what would I be, if I had to be another?” Something we all do, anyway, as daydreamers.
Bucharest, July 2021
Recent Comments