Expoziția „Eugen MĂRGĂRIT – Pictorul solar” @ Muzeul de Artă Constanța

Vineri, 4 iunie 2021, ora 15.00, Muzeul de Artă Constanța deschide expoziția „Eugen MĂRGĂRIT – Pictorul solar”. Aceasta reunește o serie de lucrări realizate de artistul constănțean, pe care instituția de artă le deține în patrimoniu. Acțiunea face parte din proiectul „Muzeul din depozit”, o manifestare anuală care a devenit tradiție pentru instituția de artă constănțeană.

Dimensiunea cromatică și o vibrație specială a luminii caracterizează lucrările lui Eugen MĂRGĂRIT, reprezentând punctul forte al acestora.

În acest sens, Ion Frunzetti nota:

„Eugen Mărgărit, colorist cu resurse, […] demonstrând, prin luminozitatea tonurilor și sistemul consecvent de rime cromatice, că înțelege cântecul interior al priveliștii, chiar dacă gama e dictată nu de ea, ci de lăuntrul artistului, încă prea orbit de prestigiul feeriei optice, a chermezelor vizuale impresioniste, spre a putea recepta exact ce spune solul dobrogean și aerul și apa acestui litoral, în esență sobru, cum îl resimt majoritatea pictorilor mari…”

Ion Frunzetti, „Tomis’’, ianuarie, 1968

Același aspect, al dialogurilor cromatice de mare finețe, a fost subliniat și de criticul și istoricul de artă Florica Cruceru, primul director al instituției de artă constănțene:

„Epurate de unele elemente ale imaginii reale, peisajele lui Mărgărit oferă o schemă simplă (dar nu simplistă), în care solul, de fapt nisipul, marea, cerul, toate ades brăzdate de siluetele copacilor gracili din prim plan, constituie dialoguri cromatice de mare finețe. Decantată în timp, prin trecerile succesive ale perioadelor enunțate, culoarea este acum sublimată și ea încorporează în cel mai înalt grad posibil (pentru artist), lumina. Peisajele acestei ultime perioade […] ne-au prilejuit ades unele referiri la marii artiști care au definit, prin opera lor, specificul acestui ținut și al acestei lumini. Dintre pictorii locali, dar și dintre contemporanii congeneri lui Eugen Mărgărit, care și-au dedicat o parte a creației lor Dobrogei, artistul nostru este cel care a simțit și redat cel mai bine culoarea locală, folosind ca și Tonitza, mutatis mutandis, ocrul-roz-gălbui, bine dozat, temperat pe măsura în care încorporează vibrația luminii. Este, între celelalte, cel mai prețios dar, cea mai valoroasă urmă pe care pictura sa însoțită de o „sfioșenie’’(care a fost și a omului), o lasă posterității…”

Florica Cruceru, „Tomis”, nr.2, 1998