„ÎNFLORIREA FOLCLORULUI”. TEME ȘI MOTIVE ALE CULTURII TRADIȚIONALE ÎN DECENIUL MODERNISMULUI SOCIALIST (1960–1970)

Galeria „Gheorghe Naum” | 6 noiembrie 2020 – 3 ianuarie 2021

Fenomen amplu și semnificativ în arta românească postbelică, revirimentul folcloric de la începutul anilor 1960 a însemnat, pentru mulți creatori, o întoarcere categorică la fondul autohton, regăsit cu entuziasm după experiența brutală a realismului socialist internaționalist, de sorginte sovietică.

Mobilizarea, din ce în ce mai intensă după 1963, a unui vast repertoriu de teme și motive ale culturii tradiționale, de la proverbe și zicători la cărți populare și de la crestăturile în lemn la portul țărănesc, nu a fost numai ocazia unei renaționalizări a artei, ci și ocazia unei primeniri a limbajului artistic. Aceasta din urmă a fost legitimată prin ideea, afirmată pe tot mai multe voci începând cu a doua jumătate a deceniului, că o expresie modernă autentică nu poate fi edificată decât în continuitatea tradiției – de preferință, a tradiției naționale, populare. În România „micii liberalizări” (1964-1971), „înflorirea folclorului” (după titlul unei gravuri din 1971 a lui Gheorghe Cernăianu) a deschis calea pentru – și a fost adesea sinonimă cu – ceea ce se numește astăzi „modernismul socialist”.
Însă înnoirea scontată a fost una paradoxală. Producția artistică „de inspirație folclorică” a anilor 1960 a recuperat, pe de-o parte, teme, tehnici și modalități de stilizare intens cultivate în perioada interbelică, iar pe de altă parte a perpetuat, în forme mai mult sau mai puțin subtile, clișee binecunoscute ale realismului socialist.

Complexitatea fenomenului, echivocurile estetice și ideologice, felurile în care dorința de modernitate se îngână cu paseismul sunt mai vizibile în producția grafică decât în pictura și sculptura perioadei. Motivele sunt, cel puțin în parte, diversitatea intrinsecă a mediului, care permite o arie mai largă de experiențe comparativ cu pictura sau sculptura, dar și până târziu prezumata funcționalitate a gravurii ca vehicul pentru propagandă.

Expoziția cuprinde 32 de lucrări de grafică (gravură și desen) semnate de Emilia Boboia, Nicolae Brana, Geta Brătescu, Eva Cerbu, Gheorghe Cernăianu, Emilia Dumitrescu, Ethel Lucaci Băiaș, Vespasian Lungu, Lidia Mihăescu, Gheorghe Naum, Nicăpetre, Marcel Olinescu, Anton Perussi, Victor Rusu-Ciobanu.

Selecția caută să surprindă continuitățile, intersecțiile și suprapunerile dintre avatarurile târzii ale artei cu specific național, evocată în expoziție inclusiv prin lucrările din anii 1960 ale unor graficieni afirmați în anii 1930 și 1940, precum Nicolae Brana, Marcel Olinescu și Gheorghe Naum, tematica socialistă (Geta Brătescu, Lidia Mihăescu, Victor Rusu-Ciobanu) și încercările de înnoire a limbajului formal prin exploatarea unor analogii între geometrismul artei tradiționale țărănești și idiomuri moderniste simili-abstracte (Anton Perussi, Emilia Boboia, Ethel Lucaci Băiaș, Nicăpetre).


Alina-Ruxandra Mircea, Muzeograf

Curator: Alina-Ruxandra Mircea
Conservator: Liliana Gâță
Asistență tehnică: Sorin Filoti, Nela Păun, Alina Naumencu, Paulina Anton