Peste 18.000 de documente, din 704 dosare ale arhivei Comisiunii Monumentelor Istorice sunt disponibile online,
grație proiectului Back-Up

Arhiva digitală a Comisiunii Monumentelor Istorice –  www.arhivacomisiuniimonumentelor.ro – este LIVE și stă la dispoziția tuturor cercetătorilor și persoanelor interesate de istoria protecției patrimoniului construit. Arhiva primei instituții dedicate conservării și restaurării monumentelor publice de pe teritoriul României face obiectul unul proiect multianual derulat de Institutul Naţional al Patrimoniului (INP), în parteneriat cu Universitatea din Bucureşti și cofinanţat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

Proiectul de scanare și digitizare derulat în perioada 2019-2020 a avut ca obiectiv conservarea, protejarea, valorificarea uneia dintre cele mai importante arhive istorice din România și, în același timp, accesibilizarea informațiilor pentru categoriile de public interesate în mod special de informația istorică despre patrimoniul imobil – specialiști, studenți, cercetători ai unor domenii conexe, publicul larg pasionat.

Cu o vechime mai mare de 100 de ani, arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice conține un număr impresionant, de peste 120.000 de documente adunate de-a lungul celor 55 de ani de activitate (1892-1948) – un patrimoniu mobil fragil și puțin accesibil datorită suportului pe care se află. Institutul Național al Patrimoniului este principala instituție din România care gestionează activitățile de protejare a monumentelor istorice asumate de statul român, inclusiv prin păstrarea arhivelor instituțiilor ce au funcționat în acest  domeniu. În ultimii 30 de ani, marcați de numeroase reorganizări și de subfinanțarea domeniului, a devenit evidentă stringența accesibilizării și salvgardării, prin digitizare, a acestui depozit de informații istorice, constând din studii istorice, devize, relevee, planuri, corespondență administrativă și tehnică, decizii, ce acoperă problemele de restaurare, conservare şi valorificare a monumentelor istorice.

Proiectul multianual Back-up – Valorificarea arhivei istorice a Comisiunii Monumentelor Istorice reușește, pe de o parte, accesibilizarea și punerea în valoare a acestei baze informaționale, reper al procesului de restaurare a monumentelor istorice, prezentând demersurile, problematica și rezultatele Comisiunii Monumentelor Istorice din România. Pe de altă parte, activitatea echipei INP implicate în proiect nu s-a limitat la simpla digitizare a ahivei, ci a urmărit deopotrivă corectarea neclarităților, contextualizarea informației parcurse și îmbogățirea ei, prin corelarea la stadiul cunoașterii actuale. Toate acestea marchează, în plus, un punct zero al valorificării acestui tezaur informațional, prin accesibilizare în scopul cercetări și demersuri de promovare viitoare.
Dintre cele 3885 dosare, au fost scanate peste 1350, însumând 40.000 de documente. Acestea se regăsesc identificate și localizate conform numărului de dosar din arhivă, adresei, Codului LMI, denumirii, pe www.arhivacomisiuniimonumentelor.ro .

Documentele pot fi descărcate sub forma unui fișier PDF, compus din conținutul integral al unui dosar, dar pot fi vizualizate și sub forma unor albume ușor de răsfoit, cu posibilitatea deschiderii fiecărei pagini din dosar. În luna decembrie vor putea fi consultate peste 18.000 de documente ce sunt prezente în 704 dosare, a doua parte din arhiva deja scanată – reprezentând 23.000 de documente – urmând să fie accesibile din luna ianuarie a anului 2021.

Activitatea de scanare și de digitizare (2019-2020)

Dosarele care constituie Arhiva Comisiunii sunt în număr de 3806 și prezintă documente referitoare la cercetarea, restaurarea, conservarea, demolarea monumentelor istorice, alături de informații conexe. Aceste dosare au fost inventariate alfabetic, pe localităţi. Întrucât îndosarierea (legarea) documentelor s-a realizat cu mulţi ani în urmă, uneori într-un dosar se află date privind mai multe monumente din localități diferite. Documentaţiile de acest tip se referă la monumente care fac parte din aceeaşi parohie (în cazul bisericilor) sau din zone apropiate. Dosarele 3807-3885 se referă la legislaţie, studii, norme, expoziţii, muzee şi colecţii, liste de monumente istorice, membri CMI, rapoarte de activitate, cercetări arheologice, procese-verbale, şedinţe de avizare, documente refeitoare la organizarea și serviciile CMI. Cele mai vechi materialele documentare din arhiva Comisiunii, existente astăzi la Institutul Național al Patrimoniului, datează din 1921.

Pregătirea materialelor pentru publicare în fomat digital nu a constat doar în acțiunea de digitizare, ci și în studierea și lămurirea contextelor despre care vorbesc acestea, începând de la chestiunea de bază a identificării monumentelor și a localizării lor administrative – inclusiv în raport cu diferitele reorganizări administrative și schimbări de denominație și toponimie (localități dispărute sau unificate. În mod similar, identificarea monumentelor menționate în documente și a codului din Lista Monumentelor Istorice asociat a presupus o documentare atentă, întrucât în multe dintre dosare datele erau evazive, unele conținând doar un chestionar sau o sesizare din partea autorităților locale din acea perioadă, către Comisiune. Acest proces de corectare și identificare a conținutului dosarelor este continuu și permanent, aflându-se într-o constantă îmbunătățire și rafinare.

Condițiile improprii de păstrare au determinat deteriorarea în timp a arhivei istorice, fapt care a condus la probleme serioase în timpul scanării efective, care nu a afectat, din fericire, integritatea documentelor pe suport fragil, din hârtie.

Importanța accesibilizării arhivei Comisiunii pentru domeniul protejării patrimoniului

Activitatea Comisiunii reprezintă o frescă a întregii problematici cu care se confruntau în acea perioadă cei care decideau soarta protejării monumentelor istorice, cuprinzând informații inedite privind atitudinea, deciziile, întreg parcursul unui proces de restaurare al unui monument, utile și necesare chiar și în prezent.

Prin proiectul de digitizare a arhivei CMI vor fi, de pildă, puse în circulație date cu privire la chestionarele din anul 1921, prima mare acțiune de colectare și inventariere a datelor istorice despre monumentele din întreaga țară. De asemenea, în arhivă există date referitoare la multe dintre monumentele demolate, dispărute, care pot recompune istoria acestora.

De asemenea, documentele parcurse ne indică marile eforturi pe care Comisiunea le-a făcut pentru realizarea unor lucrări de restaurare ample, precum și toate activitățile de cercetare, inventariere, protecție pe care le-a întreprins în scopul demarării unor cercetări arheologice de maximă importanță, precum cele de la siturile asociate perioadei Antichității Clasice, de la Adamclisi, Callatis, Tomis, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Histria, etc.

Nu în ultimul rînd, există date importante referitoare la monumentele istorice din Basarabia și Bucovina, care completează un deficit informațional.

Despre Comisiunea Monumentelor Istorice

Pe data de 17 noiembrie 1892, era promulgată prin decret regal prima Lege pentru conservarea și restaurarea monumentelor publice. Decretul regal prevedea înființarea unei Comisiuni care urma să lucreze pe lângă Ministerul Instrucțiunii Publice. Cel mai important obiectiv al Comisiunii Monumentelor Istorice, era întocmirea inventarului general al monumentelor, evidență ce constituia baza oricărei acțiuni viitoare privind monumentele istorice.

În 1908, pentru prima dată, Comisiunea a lansat Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, publicație ce continuă să fie tipărită și în prezent de Institutul Național al Patrimoniului. De-a lungul celor 55 de ani de existență, Comisiunea a aparținut administrativ fie de Ministerul Educației, fie de Ministerul Cultelor, iar după anii 1920 a devenit un organ de sine stătător, dar în componența unui minister (al Cultelor, Educației sau Culturii). Legea Monumentelor Istorice din 1919 a sporit rolul Comisiunii și responsabilitățile acesteia, mai ales în urma unificării teritoriale a României. Sunt înființate Comisiunile regionale (Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Oltenia), cărora le erau trimise norme şi instrucţiuni în acțiunea de salvare a monumentelor. Serviciul Tehnic, nou înființat, coordonat de către arhitectul Nicolae Ghika Budești, a fost transformat într-un serviciu extrem de important pentru activitatea desfășurată de Comisiune. Aceasta a demarat o activitate de inventariere a monumentelor istorice, trimițând pe teritoriul întregii ţări formulare tipizate (chestionare) către parohii, cuprinzând date complexe despre monumente: localizare, tipul monumentului, datare, descriere, ctitori, reparaţii anterioare, patrimoniu, inscripţii, legende. Desființată în anul 1948, arhiva Comisiunii, mutată prin subsoluri, poduri şi mansarde, lipsită de pază și expusă condițiilo imadecvate, a fost deteriorată. INP păstrează astăzi cea mai mare parte a arhivei ce constituie activitatea Comisiunii Monumentelor Istorice, iar în cadrul Arhivelor Naţionale ale României din Bucureşti se află încă 288 de dosare care aparțin CMI (anii 1892-1920). Comisiile regionale dispun de fonduri de arhivă pentru Transilvania şi Banat, ce se regăsesc la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca și la Muzeul Banatului din Timişoara.

De numele Comisiunii Monumentelor Istorice se leagă activitatea unor personalități marcante, precum Vasile Alexandrescu Urechia, istoric – primul președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice (1892-1901), Ioan Kalinderu, jurist – președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice (1901-1913), Constantin I. Istrati, chimist, medic – președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice (1913-1918), Dimitrie Onciul, istoric – președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice (1919-1923), Nicolae Iorga, istoric – președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice (1923-1940), Alexandru Lapedatu, istoric – președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice (1940-1947), Constantin Daicoviciu, istoric – președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice (1947-1948), Vasile Pârvan, istoric – membru al Comisiunii Monumentelor Istorice (1910-1927), Ermil A. Pangrati, inginer – membru al Comisiunii Monumentelor Istorice (1911-1915), Gheorghe Balș, arhitect – membru al Comisiunii Monumentelor Istorice (1913-1934), Arthur Verona, pictor – membru al Comisiunii Monumentelor Istorice (1919-1946). Mai multe detalii despe pesonalitățile CMI, în secțiunea dedicată: https://arhivacomisiuniimonumentelor.ro/membri-marcanti-ai-comisiunii-monumentelor-istorice/

Institutul Național al Patrimoniului (INP) este principala instituție centrală care pune în aplicare politicile publice ale Ministerului Culturii în domeniul protejării patrimoniului cultural în România. INP derulează activități de cercetare, evidență, inventariere, protejare și punere în valoare pentru toate categoriile patrimoniului cultural – imobil, mobil, imaterial și digital – și gestionează inventarele oficiale ale patrimoniului cultural – Lista monumentelor istorice, Repertoriul arheologic național, Inventarul patrimoniului cultural național mobil, Registrul național al patrimoniului cultural imaterial, baze de date și depozite digitale. De asemenea, INP elaborează și gestionează Programul Național de Restaurare a Monumentelor Istorice [PNR] – principalul instrument prin care statul asigură finanțarea lucrărilor de protejare, restaurare și punere în valoare a patrimoniului imobil –, colectează și gestionează Timbrul Monumentelor Istorice [TMI], gestionează atestarea specialiștilor și experților din domeniul patrimoniului imobil, este agregator național pentru Enciclopedia culturală europeană [europeana.eu], elaborează dosarele de nominalizare pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial și coordonează procesul de nominalizare pentru Marca Patrimoniului European. Mai multe detalii pe www.patrimoniu.ro.