Turism cultural și istoric în județul Alba

de Anemona Maria Frate

Datorită condițiilor pandemice și a păstrării distanțării fizice, cu ocazia zilelor libere prilejuite de sărbătorirea Zilei Naționale a României la Alba Iulia, iubitorii de cultură și istorie au avut ocazia să inițieze pe Valea Frumoasei, un amplu periplu în spațiu deschis, să viziteze o parte din expozițiile documentare, monumentele de arhitectură și cetățile din zona Sebeșului, jud. Alba, respectiv urmele culturii și civilizației în spațiul transilvănean.

Pe traseul Alba–Iulia – Sebeș, la data de 1 decembrie 2020, turiștii au fost invitați să viziteze două expoziții istorico – documentare, pline de sagacitate, respectiv la Casa Memorială „Lucian Blaga” din Lancrăm, expoziția „Hronicul și cântecul vârstelor și temeiurile unui alt timp. Trăiască România Dodoloață!” și expoziția documentară “Sebeșenii și Unirea de la 1 Decembrie 1918” la Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș, expoziție deschisă publicului în grădina muzeului, cu respectarea normelor de prevenție a infectării cu Sars Cov 2. Proiectul expus la Muzeul din Sebeș s-a axat pe fotocopierea și expunerea documentelor ce aveau legătură cu participarea locuitorilor din Sebeș la Marea Adunare Națională, dar și prezentarea succintă a evenimetelor care au avut loc în Sebeș în perioada Marii Uniri. Proiectul a fost finalizat cu realizarea unui catalog de expoziție care a inclus, din punct de vedere documentar, studiile care au prilejuit înfăptuirea Marii Uniri.

Chiar dacă noțiunea de monument de arhitectură sau monument istoric apare doar în secolul XIX, originea monumentului de arhitectură apare anterior termenului, respectiv din momentul în care un edificiu se cercetează și se conservă, find considerat în același timp o operă de artă și un fapt istoric, cu două componente, una cronologică și una etnico – artistică.

Un obiectiv important de vizitat în județul Alba este cetatea de la Căpâlna, monument aflat în patrimoniul UNESCO care păstrează urmele fortificațiilor civilizației dacice, menționate de către Constantin Daicoviciu, istoricul care a coordonat începând cu anul 1965 cercetările arheologice în această zonă, „când au fost investigate ambele valuri de pământ ale cetăţii, s-a dezvelit turnul de la intrare şi cea mai mare parte a zidului de incintă”. Unul dintre cercetătorii și arheologii care au contribuit la studiul cetății dacice a fost prof. dr. Ioan Glodariu , care a încercat datarea fortificației militare, menționând că, în urma studiilor după ” tehnica de construcţie şi planul său, cetatea a fost ridicată fie în ultimii ani de domnie a lui Burebista (82 î. Chr.- 44 î. Chr.), fie – mai probabil – imediat după. Potrivit acestuia, fortificaţia a avut un rol exclusiv militar”. Turnurile-locuință cu acoperiș de șindrilă, caracteristice cetății de la Căpâlna erau incluse în arhitectura militară a dacilor, turnuri de la care pornea zidul de incintă, informații detaliate în cartea “Arhitectura dacilor”, a profesorului I. Glodariu.

Una dintre cele mai frumoase cetăți medievale care merită vizitată de turiști, care asigură și locuri de cazare este Cetatea de la Câlnic, în apropiere de orașul Sebeș, inclusă în Patrimoniul UNESCO, cetate ce include un donjon, care este completat cu o curtină cu turnuri. Din punct de vedere istoriografic, cetatea conților Kelling a fost construită în anul 1267, transformată ulterior într-o cetate de refugiu. Turnul denumit Siegfried este destinat în prezent ca spațiu muzeal, însumând piese de artă, gravuri, sculpturi, obiecte ceramice, documente autentice în limba germană și română, colecții de artă populară și medievală, respectiv icoane pe sticlă și lemn, costume populare și covoare autentice, mobilier, obiecte de cult.

Continuând periplul documentar prin satele Laz, Sebeșel și Săsciori, unde se păstrează doar fragmente sau urme din cetățile medievale, turiștii au ocazia să revadă cetățile tărănești, greu accesibile, ce erau ridicate pe înalțimi, în afara satelor, numite cetăți de refugiu. Cetatea de la Laz este datată în secolul VII –X, asemeni cetății din Pianu de Sus și Cuzdrioara, datare ce pleacă de la forma inelară a cetății. Conform cercetării lui M. Rusu, forma inelară a cetății nu se încadra însă în tipologia propusă pentru aşezările fortificate medievale-timpurii de pe teritoriul Transilvanie, fiind un tip aparte. Ajunși în satul Sebeșel, atestat documentar începând cu anul 1309, turiștii pot revedea în centrul satului bustul pictorului Sava Henția și casa memorială a artistului, sat unde a fost atestată cetatea de la Sebeșel, care era una dintre cele mai vechi cetăți feudale, numită Castrum Petis, pentru rolul defensiv. Privind prin filtrul istoriei, regalitatea susținea fortificarea satelor, dar, deși asupra Transilvaniei exista pericolul invaziei tătare , începând cu anul 1290 regele Andrei al III-lea a impus nobilimii și clerului, conform surselor istoriografice, să demoleze o parte din fortificațiile „ridicate deasupra bisericilor și în alte locuri”. Cetatea de la Săsciori, greu accesibilă, păstrează o parte din zidurile de piatră ale fortificației feudale de formă ovală.

Ruinele castelului renascentist de la Vințul de Jos, construit în jurul anului 1540, de către arhitectul Domenicus de Boninus, este unul dintre monumentele istorice și obiectivele turistice de vizitat în județul Alba, deși s-a păstrat puțin din el. Din punct de vedere istoric, ridicarea castelului pentru cardinalul George Martinuzzi, ce a fost inițial reședință nobiliară, început după ce Transilvania a devenit principat autonom, prezenta un plan poligonal neregulat, o construcție dispusă pe două registre, ce includea o fațadă destul de simplistă, ușor austeră, cu deschideri simple, decorate cu ancadramente de piatră. Esența monumentului, termen ce provine din latinescul monumentum, derivat din monere, ce înseamnă „a evoca”, presupune protejarea monumentului istoric și păstrarea lui în formă intactă sau, în cazul de față, inițierea unui amplu proces de restaurare. Prin urmare, patrimoniul istoric este posesia moștenită, care include monumente de arhitectură, opere de artă, rezultate ale activității și cunoașterii umane, toate raportate la originea din trecut.