Text de Călin Hentea

Deși cititorii români nu s-au remarcat vreodată printr-un apetit special pentru universul enciclopedic, volumul „Enciclopedia statelor lumii” de Horia C. Matei, Silviu Neguț și Ion Nicolae, a ajuns, din 1975 încoace, la a XVI-a ediție, totalizând un surprinzător tiraj de 500 000 de exemplare vândute. Fiecare ediție publicată de editura Meronia (specializată în volume cu profil enciclopedic), fost migălos revizuită și actualizată de același colectiv de autori. În urmă cu cincisprezece ani, volumul cuprindea informații despre geografia, istoria, credințele, limbile, organizarea statală, economia și turismul a 147 de state. Acum pe Pământ sunt 195 de entități statale, toate aflate într-o din ce în ce mai strânsă interdependență, așa cum din nefericire a demonstrat-o și recenta pandemie. Numai în fatidicul an 1989, un umăr de 35 de state și-au marcat conturul frontalier pe harta Europei.

Cele 862 de pagini bogat ilustrate cu hărți și imagini cuprind și un consistent corpus de statistici internaționale privind domenii de larg interes precum populația, PIB-ul, corupția sau indicele dezvoltării umane, așa încât, împreună cu cele 195 de date naționale, globalizarea, acest concept intens vehiculat, dar puțin descifrat, devine inteligibil.

Desigur, mulți recurg în prezent la soluția cea mai comodă, Wikipedia – de exemplu, aflată doar la un click distanță. Cu toate acestea, publicul dornic de o informare riguroasă și mai ales sigură, știe că, până la urmă, tot numai un astfel de volum, editat și semnat de autori consacrați, poate asigura, așa cum sublinia academicianul Mircea Malița în prefața penultimei ediții, „un tablou cu putere explicativă”, realizat pe baza unei documentări provenind din surse de încredere, oferind date prelucrate, sistematizate și corelate asupra lumii globalizate în care trăim. Internetul furnizează foarte rapid o informație anume, adesea volatilă, uneori actuală, alteori perimată, sau chiar lipsită de acuratețea necesară unei demonstrații sau judecăți solide și adevărate. De aceea, recursul la cartea tipărită, asumată deopotrivă de editură și autori, reprezintă încă cel mai sigur refugiu al adevărului. Este și cazul acestei enciclopedii.