Ekphrasis. La Folia este a patra expoziție personală a lui Constsntin Rusu la AnnArt și reunește un fond de lucrări cu o expresivitate și o dinamică aparte: pictură în ulei, desen în tuș, video și performance. Realizate în 2019-2020, lucrările explorează legăturile profunde între muzică și semnul plastic și confirmă ascensiunea în maturitate și originalitate a (încă) tânărului artist.

Ekphrasis. La Folia

Arcangelo Corelli (1653–1713) compune în 1700 sonatele op. 5, dintre care sonata în re minor „La Folia”. În 1929, George Enescu interpretează la vioară sonata și o înregistrează, acompaniat de pianistul Sanford Schlüssel, în studioulcasei de discuri Columbia. Acest moment important este evocat în pictura mea, sub forma unei serii de lucrări în ulei pe pânză. Alături de acestea, expun lucrări realizate ascultând piese ale compozitorilor George Enescu, Dan Dediu și Sebastian Androne-Nakanishi. Muzica lor reprezintă pentru mine momente de puternică inspirație care,~ alături de muzica lui Arcangelo Corelli, generează trăiri împlinite sub forma picturii și desenului.

La Folia

Tema muzicală preluată de Corelli este inițial dezvoltată spre sfârșitul secolului 15, provenind din folclorul portughez. Pe lângă înțelesul ad litteram, folia – nebunie, cu referire la vivacitatea dansului, Folia reprezintă un mod de dezvoltare componistic şi de improvizaţie. Inițial, nu presupunea o temă specifică sau o succesiune fixă de acorduri, ci reprezenta mai ales un proces-sistem care genera succesiunea muzicală. Ulterior, Folia implica o linie melodică prestabilită – tema muzicală fixă ce apare la începutul şi la sfârşitul compoziţiei. Tema delimita o serie de variaţiuni, lăsând loc unor secţiuni de interpretare parţială sau totală.

Performance

Mihai Pintenaru și Daria Tofănescu au conceput un moment muzical, folosind o variantă Folia a compozitorului Marin Marais, ca parte muzicală fixă. Părțile aceastei compoziții, interpretate la flaut de Daria, sunt intercalate și suprapuse cu momente de improvizație, susținute de Mihai la clarinet. Performance-ul reprezintă o relație între imporovizaţia muzicală şi improvizaţia gestuală în desen şi pictură, pe baza unor forme muzicale și vizuale prestabilite.

Sunet, muzică, trăire, gest, pictură, desen. Ekphrasis.

Constantin Rusu

Muzica expoziției

Arcangelo Corelli – Sonata în Re minor „La Folia”, op. 5

Marin Marais – Les Folies d’Espagne, pentru flaut și bas continuu

George Enescu – Rapsodia română nr. 1 în La major, op. 11

Dan Dediu – Elegia minacciosa (con Gnossienne-Mandala)

Sebastian Androne-Nakanishi – Certo, con Flauto!

Pneuma

Sibelius era sigur un compozitor sinestezic. Echivala, de pildă, verdele pădurilor finlandeze cu nota „fa majorˮ. Să însuflețeşti vizual o sonată celebră, interpretată de câteva veacuri pe coarde, flaut sau clarinet, poate deveni o pasiune-provocare a picturalității. Ne-o arată, de aproape cinci ani, Constantin Rusu pe pânze de varii dimensiuni, în picto-grafică şi caiete de schițe, cât şi în performance.~

Depăşind orice schemă ritmată, ca sinonim prea facil al muzicalității, formula gestuală şi informală a lui Constantin atinge o complexitate stihială. E ceva organic tumultos în volbura de vectori. Vertij vizual, sorb cromatic, tactilitatea scrijelită a stratului de ulei sunt toate atent elaborate, nicicând irepresibil aruncate pe pânză. Fără să piardă prospețeime-pregnanță, munca plastică a lui Constantin e drămuire exigentă.

Cred că există un tonic arc peste timp între cercetarea lui Paul Neagu „de vectori şi pulsațiiˮ din 1970-71, pe muzica lui Edgar Varese, şi „La Foliaˮ picturală a lui Constantin Rusu.

Aurelia Mocanu