Biblioteca Metropolitană București găzduiește expoziţia personală a artistei Maria Balea, în cadrul Stagiunii Permanente de Artă Plastică „Temeiuri”. Vernisajul a avut are loc marţi, 5 noiembrie, începând cu ora 18.00, la Artoteca BMB, Șoseaua Mihai Bravu, Nr. 4.
Expoziţia de artă poate fi vizitată în perioada 5 noiembrie – 5 decembrie, gratuit, conform programului Artotecii BMB.
„Pictura Mariei Balea compune suprafaţa combinând, în funcţie de momentul subiectiv, gestualismul şi informalul. O mişcare amplă, lentă, a maselor cromatice este intersectată de mişcarea rapidă, intens dinamică a gestului marcat, deseori de un accent cromatic agresiv. Gestul intră în dialog cu suprafaţa în care evoluează cu temporalitatea lor lentă masele cromatice rafinate, de griuri calde sau reci, fie impunând un accent puternic, tranşant, de culoare aproape pură sau o grafie puternică ca o condensare de narativitate prefigurală, fie ca descărcare fulgurantă a unei tensiuni sublimate în semnalarea ca proces direcţionat spre generarea de semn. Discursul pictural al artistei, transpune vizual această permanenţă a desincronizărilor între timpul subiectiv, disponibil accelerărilor şi fragmentărilor, ritmat de incidenţe exterioare şi interioare, şi timpul unei realităţi cu alte repere decât cele ale agitaţiei umane, ale duratelor istorice şi cotidiene, al imediatului biologic sau cultural.” (Alexandra Titu, critic de artă)
Maria Balea a absolvit Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din Cluj Napoca, promoția 1994, sub îndrumarea profesorului Ioachim Nica. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România din anul 1999.
Expoziţia este curatoriată de reputatul critic de artă, domnul Radu George Serafim și de doamna Carmen Olteanu, pictor și doctor în arte plastice.
fotografii Lucian Muntean
CARTOGRAFII NEFINALIZATE
Cu marea părere de rău, la vernisajul plasticienei MARIA BALEA, a lipsit profesorul-filolog al Liceului N. Tonitza și cronicar plastic Augustin Ilie Macarie (decedat recent, autor a 2 volume de cronici plastice din anii 1990-2015) sau exista doar umbra sa ochelarind pânzele…
Un jurnalist cultural, un critic vorbitor sau privitor ori un simplu trecător-vizitator observă-în oricare expoziție ar intra, ar vorbi sau ar analiza-noutățile aduse de autor prin culoare, tuș, piatră sau lemn, pânză sau hărtie etc., precum și prin tripleta: idee-realizare-titlu.
Iată, pentru început, observațiile, scrise în ritmuri rimbaud-iene, precum vocalele sale (,,A negru, E alb, I roșu, U verde, O de-azur,/Latentele origini vi le voi spune toate,,):
– mișcările pensulei,
– dansurile cuțitului de pictură,
– patinajul tubului pe pânză,
– acrobațiile tușei,
– caligrafii, autografe, olografii cromatice,
– puncte, linii, onduleuri, globule, boabe, șiruri, șnururi de vopseluri,
– spații cu vânturi, nori, ploi, anotimpuri, orare ale zilei,
– crochiuri elegante și imaginare
– colaje tactile cu sfori, ațe, fire, textile,
– efecte, pete, axe, lacrimi, stropi, dueluri, fundaluri,
– decoruri nocturne, diurne,
– exaltarea sânilor și a stărilor,
– migrația ideilor,
– dezbaterea privirilor,
– revoluția mitingurilor,
– evadarea sentimentelor,
– neliniștile geloziilor.
Cei de vizavi de galeria Artoteca, ar zice că tehnica (maniera împăstată, uneori direct din tub, alteori din cuțit și din stropit), abordată de autoare, este simplă, conform stropirii unei penițe de toc, înmuiate în cerneală, pe deasupra unei coli orizontale… Sau precum strivirii imaginare a unui bidonaș de maioneză sau ketchup, după care maioneza o întinzi ochiometric…echilibrând-o cromatic. Tocul cu peniță sau penelul, bidonașul de muștar sau tubul de culoare dau egalitate în tehnică, după unii. Alții ar considera că autoarea nu a avut inspirație sau nepricepându-se la a picta o pară, un pește, o pasăre, un copac, o vază, un om..,,.fuge,, de portrete, de naturi statice, de peisaje, de scene de gen, de scene citadine sau de cele istorice.
Și totuși, Ea folosește forma, prin strivire, prin alungire sau prin întrepătrundere cu planul vertical al pânzelor sale… Ea folosește portretul prin crochiul inodor-incolor-insipid, parfumează floarea prin calitatea substanțelor din vopseluri, volumetrizează sânii prin sfârculitatea (țuguitatea) punctului (privit din profilul pânzei fără rame) și stropește atitudini de jur-împrejur… Dar expoziția Mariei Balea mai are un secret…voit sau nevoit de autoare. Dă impresia de nefinalitate…pentru ca finalitatea s-o dea vizitatorii, completând, ei, spațiul liber dintre ramele inexistente.
Cum ?!
Precum, imaginar, supurezi sirop dintr-o (,,a piece of cake,,) bucată de tort sau spârcâi zer dintr-o bucată de brânză, mulți interpretează facilitatea lucrului manual în pictură, ci nu dificila gândire plastică, cât mai simbolică și concurențială a autorului, în genere…Sau comentează lipsa necesității studiilor universitare, dacă pictarea constă în tremurul agitativ al unei pensule zemoase de culoare prin colțurile aerisite ale tablourilor neînrămate, nelimitate, nefinalizate…Adică, ele continuându-se holografic sus-jos, dreapta-stânga, față-spate, pe pereți și în aerul spațial.
Să-i lăsăm, pe bârfitorii de ocazie, în pacea parcului lor șahist și să mai observăm ceva la lucrul Mariei Balea.
Pupicii săi către Muz ar gelozi pe toți ,,amanții ei pătrățoși din perete,,. Apropos de acești ,,amanți,, mici și mari, bidimensionali echidistanți, sunt foarte rari în actualitatea simezelor, precum și-n clasicismul plastic (Constantin Piliuță aborda primăveri, meseni…,,la pătrat,,.). Ceea ce ar sugera, că autoarea îi poate roti, în perete, după bunul ei plac, ei căpătând noi și noi însușiri…pentru Ea și pentru privitori.
Imaginar sau real, labirintul cartografiilor Mariei Balea se pot finaliza numai prin vizualul, tactilul, olfactivul, chiar și prin auditivul vizitatorului participant…
Prof.D.M.Ț.D./ 6 nov.2019