Gorzo alătură pictură – ca proiecție, abstractizare și suspensie – și basorelief – ca prezență imediată, materialitate și posibilitate a înscrisului – într-un parcurs dual, de reprezentare, ce are semnificație, dar nu semnifică strict. Reia elemente ale bestiarului din trecut, temperându-le ironia, și le alătură unui imaginar nou, transpunându-le într-un plus-gest și meta-linie – basorelief din rășină și ipsos, o aparentă revoltă a desenului, care funcționează ca o capcană vizuală. Te “prinde” înăuntru, ca un cuvânt care reclamă drepturi de proprietate asupra propriei semnificații.


Recent Comments