Vă invit să participați marți, 9 iulie, ora 15.00, la vernisajul expoziției personale “PERPETUUM” a artistului Matei Enric, care va avea loc la Centrul Cultural al Ministerului Afacerilor Interne, adresa Strada Mircea Vodă, Nr. 17, Sector 5, București.
Expoziția poate fi vizitată în perioada 9 – 25 iulie.
În deschidere vor vorbi criticul de artă Marius Tița și Doamna Lidia Obeadă.
“Din momentul concepției, experiența trăită în uter ne modelează creierul și pune bazele personalității, temperamentului afectiv și capacității noastre de gândire superioara” – Tomorrow’s Baby: The Art and Science of Parenting from Conception through Infancy – Thomas R. Verny si  Pamela Weintraub
 Pântecul matern, prima lume pe care o experimentează la început ființa (fiind întregul său  univers în prima fază a existenței), în aceasta începe a se dezvolta conștiința. El îl protejează și-l hrănește pe fetus, menținându-l până în clipa nașterii într-o stare paradisiacă – în care convențiile realității și lupta pentru supraviețuire nu există.
Momentul nașterii, părăsirea acelui spațiu învăluit de căldura și armonie, lipsit de provocările vieții și experimentarea existenței  de afară, este o primă traumă, ce se sedimentează adânc în subconștient. Și în întreaga existență noi suntem în căutarea întoarcerii în acel paradis pierdut, construind diverse “cuiburi”prin care refacem simbolic acel prim univers – o familie, un grup de prieteni, o casă în care ne simțim în siguranță, un spațiu în care ne simțim în armonie și învăluiți de căldură, la fel ca în acel loc primordial… Iar pe de altă parte, năzuim, ca răsplată după o viață plină de virtuți, la întoarcerea în Paradis… de fapt, căutând întoarcerea în acel loc, in pântec.
Totul pornește de undeva, iar fiecare idee se bazează pe o experiență anterioară. Iar ideea de “Paradis” este de fapt o reflexie a acelei stări primordiale din uter, o amintire păstrată adânc în subconștient, a acelei stări de grație în care am existat dinaintea nașterii. Dacă există o stare paradisiacă pe care o caută și la care să se raporteze ființa, aceasta este amintirea pântecului mamei.
Iar toată existența noastră este o perpetuă căutare a acelui loc primordial, și a acelei stări.
Expoziția de fata este o stare de meditație asupra unui subiect ce mă frământă. Iar ideile se înlănțuie și evoluează cu fiecare lucrare în parte. Iar fiecare lucrare este un moment de reflecție în care problematica se schimbă, perspectiva este mai largă și se pătrunde în profunzime, către alte orizonturi…
  
Matei Enric.