Vineri, 24 mai 2019, ora 18,  va avea loc la Atelier Patru din Cluj-Napoca, vernisajul expozitiei “Some things we know collapsed into an unfinished painting”, a artistelor Alexandra Mocan si Camilia Filipov.

Există o dimensiune în spatele procesului de producție de artă cu care nu se întâmplă atât de des să ne întâlnim. Rezultatul expus comunică de obicei o lucrare finală, o decizie pe care o atribuie artistul ideii sale de a rămâne așa cum se întâmplă să o regăsim. De unde începe, și când putem spune că o lucrare e gata? Care e imboldul care o activează și de ce obstacole se lovește ea pe parcurs? Disconfortul care stă la baza creării unei lucrări nu este întotdeauna vizibil publicului. Momentele în care artistul  se simte copleșit de responsabilitatea de a alege nu ajung neapărat în atenția vizionarilor, rezultatul final înghițind acest întreg demers. Posibilitățile de a parcurge o idee sunt atât de vaste, încât uneori un mecanism sau un eveniment care să decidă în locul nostru ar putea fi o invenție bună. O extensie de tip dicteu-automat nu îl reduce pe artist la a fi mai puțin „autor” – ci din contră, în acest caz artistul devine ceva în plus, și anume – unealta, intermediul care dirijează și gestionează ca un fapt să devină artă.

 

Camilia Filipov și Alexandra Mocan se adresează acestor ipoteze printr-o sumă de lucrări care propun modalități de declanșare a picturii – prima din ele lăsând tensiunea materialelor să decidă unde va fi împinsă culoarea pe suprafață pânzei, pe când a doua se adresează în mod auto-ironic ideilor ratate construind o mașinărie care ar trebui să producă pictură, care în final, se dovedește a fi o piesă inutilă.

 

Camilia Filipov (n. 1990)

A absolvit masterul în cadrul departamentului de Sculptură al UAD Cluj-Napoca în 2015, iar de atunci continuă să experimenteze într-o constantă reflecție fată de înțelesurile conceptuale pe care forma și spațiul le pot avea. De cele mai multe ori lucrează cu sculptură, pictură, desen, fotografie, sau sunet. În lucrările sale procesul este mai important decât finalitatea lucrării, fiind interesată de organicitatea și intervenția, dar și integrarea firescului în propriile lucrări, de multe ori lăsând ca impactul  dintre lumină, temperatură sau alți factori de ambianță să decidă ce anume exprimă.

 

Alexandra Mocan (n. 1991)

Absolventă a secției de Pictură (MA) UAD Cluj-Napoca în 2015, s-a detașat o vreme de acest limbaj, căutând mai mult în lucrările sale să exprime un anumit raport între obiecte și ceea ce înseamnă pictura, sau diverse aspecte pe care lucrurile din jur le cuprind sub formă de mesaj ascuns, devotând o anumită atenție pentru jocuri de cuvinte și aluzii mai mult sau mai puțin ironice adresate sensului dublu sau multiplu care poate defini ce avem în jur. Originalitatea, noțiunea/statutul de autor, și exploatarea lor, sunt aspecte care o preocupă în lucrările recente, care în mod deliberat derivă din ”remake-uri”, sau din ceva ce instrumentalizează, și nu neapărat obține, deține, creează – chestionând în aceste contexte noțiunea de posesie intelectuală și origine a ideii.