Jurnal vizual

Ion Bogdan Lefter

Cozo: hărţi amestecate la Centenar!

În spaţiul similar al în Galeriei Contemp, cu o singură sală mică, cu vitrină spre stradă, de partea cealaltă a Palatului Regal şi a Sălii de spectacole adiacente, Cosmin Păulescu-Cozo a expus Noile migraţii.

Şi-a continuat astfel binecunoscutului său ciclu de lucrări şi de „acţiuni” hARTA, reuşind să adauge o porţie consistentă de surpriză. Cum se ştie, Cozo a tot „umplut” de-a lungul anilor conturul graniţelor României cu diverse „conţinuturi” identitare, naţionale sau sociale sau politice, mai vechi şi mai noi, tratate ironic, prodic, sarcastic, satiric, cu mesaje şi cu un mesaj de mare impact subversiv la adresa naţionalismelor, a atitudinilor patriotarde, a tuturor ipochimenilor care parazitează ţara, ahtiaţi după cîştiguri personale în timp ce-i aplică aşa-numitul „sabotaj din interior”. Noua etapă a „noilor migraţii” ia în seamă faptul că de-aici, din „ţarcul” graniţelor, se şi pleacă spre alte meleaguri. De unde ideea isteaţă a „amestecului” hărţilor, de-o parte şi de alta a sălii. Pe dreapta, în tablouri aliniate cuminţi – Franţa, apoi România, pictate pe suprafeţe gri-metalizat, arătînd ca nişte embleme comerciale colate publicitar, vopsite tricolor, doar că… invers, roşu-galben-albastrul nostru peste Hexagon şi roşu-alb-albastrul francez în interiorul graniţelor carpato-danubiano-pontice; apoi Germania şi România, cu aceeaşi rocadă cromatică: nemţii ca noi, românii ca ei. Vizavi, ţările traforate, fixate pe fond negru, erau aşezate explicit cîte două-cîte două, fiecare alături de a noastră, în casete, sub sticlă, tot cu drapelele inversate: apoi Marea Britanie şi Italia în tandemuri cu România şi din nou Germania şi Franţa în combinaţii similare.

În fundal – o imensă hartă a scumpei noastre „ţărişoare” (vorba lui Caţavencu şi a atîtor altora!), roşie, în mijloc cu o emblemă cu cununa de grîu împletit înconjurînd secera şi ciocanul încrucişate comunist, cu inscripţia „SRL”, adică „privatizată” de cei care-au împurpurat-o şi, după 1989, au „stors-o” de resurse. De-a dreapta şi de-a stînga, în plus: o variantă desenată a tandemului româno-britanic, cu amestecul de culori ale steagurilor; şi o imagine-„memento” din vechiul ciclu hARTA, marcînd continuitatea.

Iar pe prichiciul de la vitrină Cozo a aşezat, în „noaptea albă” a vernisajului, un mare tort cu cremă de ciocolată, în forma – evident! – a României, din care le-a oferit vizitatorilor săi porţii consistente (reluînd formularea!), într-un „happening” aniversar intitulat 48%, 5 octombrie fiind chiar ziua de naştere a artistului, care-a adunat pînă acum – se deduce! – primii 48 de ani dintr-o sută, dintr-un „centenar”, pe-atunci în plină celebrare fastuoasă a Marii Uniri! Un cadou în stil Cozo făcut nouă, admiratorilor săi, şi patriei, la Centenar!…

Text apărut (print) în revista Reporter global

(franciză The Economist),

Nr. 36, 1-7 martie 2019

(fragment)