Jurnal vizual – Ion Bogdan Lefter
Portrete de pe bancnote şi colaje cu afişe
Aurel Tar (re)pictează portrete de pe bancnote: 866 RON şi 188 USD!
Aurel Tar (n. 1973 la Sebeş, Alba, absolvent al Universităţii de Artă şi Design din Cluj în 1997, apoi stabilit în Bucureşti), comite şi el, din cînd în cînd, portrete, în tehnici diverse, fotografiate şi apoi prelucrate sau desenate sau pictate sau în suprapuneri de formule, de la realismul pilotat ideologic la – dintre multiplele direcţii pe care le explorează – caricatura sfidătoare. Lucrează în toate genurile, iese din bidimensional pentru a bricola obiecte ori ansambluri „instalaţioniste”, citează imagini consacrate, preluate în compoziţii proprii, foloseşte toate materialele disponibile, inclusiv – bunăoară – lumina. E un experimentalist neobosit, în ton cu epoca, nefixat – fireşte – într-o formulă, căci nici nu-şi caută una, n-ar mai avea sens căutările celelalte! De la care se-ntoarce uneori, pe neaşteptate, la desen şi la pictură, în registre cînd figurative, cînd abstracte, probînd că ştie bine meseria.
I-am văzut la-nceputul toamnei 2018 două interesante „frize” de cîte 7 portrete pictate cu acrilic pe pînze mici, 10 x 20 cm, reluări ale personalităţilor culturale de pe leii româneşti şi ale preşedinţilor de pe dolarii americani, piese noi dintr-o mai veche serie de „brigăzi”, alăturări de alte şi alte figuri, mai ales fotografice, alterate prin procesări computeristice, grupate pe cîte o idee: Brigada Presidencial, cu cei 5 preşedinţi ai istoriei autohtone, Brigada Columna, cu personaje din filmul istoric-kitsch cu daci şi romani, în stop-cadre înşirate pe verticală, într-o parodie de „Columnă a lui Traian”, şi altele. Acum – Brigada 866 RON şi Brigada 188 USD, titluri simpatice, obţinute prin însumarea valorilor de pe bancnotele „vegheate” de Iorga, Enescu, Nicolae Grigorescu, Aurel Vlaicu, Caragiale, Blaga şi Eminescu, respectiv de Washington, Jefferson, Lincoln şi ceilalţi! O a treia „friză”, Brigada Light Speed, fiind un poliptic din 5 tablouri, cu o scenă de film science fiction…
…într-o săliţă, cît o alveolă, din spaţiul ramificat al unei Galerii Luceafărul despre care nu auzisem înainte şi care s-a şi închis după aceea, căpătînd altă destinaţie. La parterul unei clădiri în care funcţionează – sau a funcţionat? – un Centru Cultural „Mihai Eminescu” al Primăriei Sectorului 2 din Bucureşti, în interiorul Parcului Naţional, cel din jurul Stadionului „Naţional Arena”, fostul „23 August”. Am pătruns pînă acolo, pe alei şerpuind prin zone cu vegetaţie bogată şi printre vesele, zgomotoase spaţii de joacă pentru copii, pe lîngă tarabe cu dulciuri şi băuturi răcoritoare, pentru a ajunge la expoziţia Face to Face/ Faţă în faţă (sintagma la care-am recurs şi eu mai sus!) a artiştilor Lucian Muntean şi Aurel Tar (vernisaj: 25 septembrie). O plimbare, o experienţă – irepetabile, din moment ce s-a desfiinţat galeria!
Lucian Muntean fotografiază colaje cu „poveşti ale zidurilor”
Lucian Muntean (n. 1974 la Sighişoara, pictor ceramist înainte de a deveni geolog nepracticant, dar cu diplomă universitară…) e un cunoscut, harnic fotojurnalist, colaborator la grupuri de presă, cofondator al site-ului Modernism.ro şi artist polivalent, grafician, pictor, autor de proiecte amplasate în spaţii „alternative” (i-am văzut în urmă cu cîţiva ani o expoziţie într-un grajd-hambar de la Muzeul Satului…). Cu „ochi” bun, entuziast şi subtil, întotdeauna gata de drum şi de asociere la proiecte de tot felul, îşi urmăreşte printre picături, între două angajamente de presă acaparante, şi ideile proprii, transpuse în cicluri de fotografii, de acuarele şi ce-l mai ispiteşte să producă.
În holul mare şi în alte două încăperi disponibile în clădirea din parcul-pădure, cu o nişă suplimentară, Lucian Muntean a expus, în paralel cu Aurel Tar, lucrări din ciclul Poveştile zidurilor: fotografii cu aspect de colaje, de fapt doar imagini neprelucrate, fără nici o intervenţie, ale celor suprapuse, încălecate, jupuite, numai ştraifuri şi petice de pe pereţii şi de pe panourile pe care se tot lipesc, unele peste altele, afişe ale unor evenimente artistice sau ale unor promoţii comerciale. Nemaipomenit de spectaculoase, de parcă ar fi compoziţii atent ticluite, aceste amalgamuri vizuale oferă trecătorilor – cum nota artistul în micul său text explicativ, şi el… afişat (!) la faţa locului – „o expoziţie permanentă de colaje”, constituind „o memorie recentă” a actualităţii culturale. Cu un suplimentar aer vag-decadent care-nconjoară vedetele de cinema decolorate şi anunţurile „tiribombistice” frînte la jumătate, între timp scăpătate, scămoşate, umezite de ploaie şi uscate la soare, caleidoscopuri vesel-triste…
Text apărut (print) în revista Reporter global
(franciză The Economist),
Nr. 34, 15-21 februarie 2019
(fragment)

Recent Comments