Expoziţia “Aşa este, dacă vi se pare” realizată de Gabriela Culic va fi vernisată, marţi, 19 martie, de la ora 18.00, în Sala Mare a Institutului Cultural Român (Aleea Alexandru 38), în prezenţa artistei, a curatorului Mălina Ionescu, a interpretei de jazz Maria Răducanu şi a invitaţilor.
Noul proiect expozițional al Gabriele Culic – Așa este, dacă vi se pare – coincide cu un moment aparte în creația sa – o schimbare de atitudine care operează pe mai multe planuri. Dincolo de evoluția către o nouă tematică și un nou raport între suprafață, materialitate și element grafic, se modifică foarte subtil, în lucrările sale, dinamica relațiilor dintre motiv și sens, dintre motiv și modul în care se structurează suprafața cromatică, dintre formă și materialitate, și nu în ultimul rând se schimbă modul în care artista însăși relaționează cu motivul și cu întreaga sa forță evocatoare.
La nivel tematic, motivul care ocupă acum locul central în imaginile sale rămâne în familia semantică a mitologiei corbului – care a dominat mai multe serii de lucrări realizate în ultimul deceniu: lupul, animal care până foarte recent a reprezentat în arealul cultural European ferocitatea instinctuală, sălbatică, aproape automat asociat ideilor de libertate dar și de agresiune. Peste stratul de narațiune mitologică se suprapune propria mitologie și propria atitudine, critică social. Animalul emblematic revine în lucrările Gabriele Culic în același timp amenințător și vulnerabil, simbol al regenerării naturale și spirituale dar și al presiunii la care este constant supus individul, și care definește societatea de azi.
Între simbolistica elementului vizual și expresia personală s-a creat constant, în lucrările Gabrielei Culic, o relație cu dublu sens: simbolul operează la nivelul motivației, el vorbește artistei și generează un discursul vizual reactiv, în același fel în care, dimpotrivă, expresia artistică și personală întâlnesc motivul care le transpune ulterior în imagine.
Reluarea în multiple ipostaze a unui motiv – în variante care aduc fiecare noi sensuri și direcții elementului care devine, alternativ, dramatic, tensionat, teluric, amenințător sau dimpotrivă, eliberator, vital, solar, oniric, critic, militant, sau cu totul eliberat de anecdotic și aflat la limita abstracției gestuale – s-a articulat, până în prezent, ca o cercetare empirică a posibilităților și valențelor infinite ale acestuia.
Descoperirea empirică a plurivalenței semnului și a simbolului a condus-o pe artistă către momentul concluziv din prezent, în care cercetarea se concentrează pe analiza – și comunicarea – acestui sistem de operare. Elementul vizual primește în continuare varii înțelesuri, dar nu o mai face alternativ, ci simultan, autoarea fiind în permanență atentă la multiplele straturi de sens care nu se exclud reciproc, ci dimpotrivă, construiesc împreună o narațiune a cărei complexitate depinde doar de privitor. De aici și titlul ales de autoare pentru proiect – Așa este, dacă vi se pare – citat care exprimă modalitatea în care lucrările se oferă privitorului și îi lasă acestuia libertatea de a a-și construi propria interpretare.
În același timp relația dintre elementul figurativ și fundalul cromatic, încărcat de o materialitate bogată, stratificată, se clarifică spre o decupare mai acuzată, mai contrastantă, a elementului central. Forma continuă să fie definită de multe ori de straturi atât de groase de culoare încât aproape părăsește planul bidimensional al lucrării, dar intervine si un alt mod de abordare, aproape grafică, suprafața pânzei menținându-și picturalitatea în pofida economiei de mijloace, a monocromiei și a intervenției minime.
Cu cât elementul vizual se clarifică și își definește individualitatea, cu atât expresia artistică și vizuală se îndepărtează de explicit, și în același timp artista își asumă echivocul expresiei, deschiderea către bogăția de sensuri doar aparent contradictorii care construiesc atât simbolul cât și percepția și interpretarea.
Două dintre lucrările expuse nu fac parte, nici vizual, nici tematic din nici o altă serie, ci constituie un moment aparte, de reflexie asupra posibilitățile expresiei. Realizate ca experiment cu un material nespecific – folia autocolantă, cu modul în care suprafața pânzei rămâne în planul bidimensional sau tinde către volum, dar și cu modul în care funcționează relația între privitor și imaginea sa distorsionată de oglindire, ele articulează extrem de limpede atitudinea artistei în fața reconsiderării relației care se crează, în mod inevitabil dar necesar, între discursul artistic și lecturarea sa.
Noul proiect expozițional al Gabrielei Culic marchează astfel punctul de întâlnire dintre etape diferite din creația sa: seria expresiei gestuale abstracte, seriile dedicate zborurilor (aripilor), se întâlnesc, prin momentul punctat de cele două tipuri diferite de oglindire, cu noua serie, începutul unei alte etape în creația sa, în care artista, redefinindu-se pe sine, intră într-un nou tip de dialog cu privitorul – mai puțin direct dar în același timp mai deschis și mai participativ.
Mălina Ionescu
Recent Comments