SCULPTURĂ DIN COLECȚIA HERCZEG, un eveniment care se desfășoară în mansarda B1 a Muzeului Național al Banatului, aduce în fața publicului o selecție de zeci de sculpturi din prestigioasa colecție a cuplului Delia Herczeg și Andrei Herczeg.
Expoziția prezintă o selecție de lucrări aparținând unor sculptori din România din generații diferite, de la sfârșitul anilor ’60 până în prezent.
În cadrul evenimentului va fi lansat albumul bilingv (română – engleză) dedicat acestei expoziții, cu o prefață semnată de Maria Orosan -Telea.
Sculptură din colecția Herczeg
Maria Orosan-Telea
Dinamica unei colecții private de artă este determinată de factori diverși: gustul personal al colecționarului, întâlnirile întâmplătoare sau programate cu artiști, colaborările pasagere sau constante cu aceștia, implicarea în proiecte expoziționale, susținerea directă a producției artistice. În cazul familiei Herczeg, pasiunii mai vechi pentru artă i s-a adăugat, în urmă cu zece ani, implicarea în realizarea unor tabere sau simpozioane de sculptură monumentală, care au creat contextul ideal pentru îmbogățirea colecției.
În 2009, tabăra „La Castel”, desfășurată în parcul din apropierea Muzeului Banatului, i-a provocat pe sculptorii invitați să lucreze în lemn. Următoarele ediții, care au avut loc fie la Gărâna (2010), fie la Timișoara (2012 și 2013), au fost dedicate sculpturii în andezit. Din 2015, simpozioanele au fost realizate în colaborare cu Facultatea de Arte și Design din Timișoara, în 2017 adoptând formatul de concurs dedicat studenților. Mulți dintre sculptorii invitați în cadrul acestor evenimente sunt prezenți în colecție și cu lucrări de studio. Selecția restrânsă, prezentată la Muzeul Național al Banatului în luna martie 2019, include, cu o singură excepție, sculptori români din generații diferite, acoperind episodic o perioadă amplă, de la finele anilor ’60 până în 2018.
Expoziția este importantă nu doar prin valoarea sa intrinsecă dată de prezența câtorva nume relevante pentru sculptura românească. Este, totodată, importantă pentru că oferă posibilitatea observării unor aspecte legate de relația dintre generații sau dintre școlile de sculptură. De asemenea, reflectă un proces – acela al constituirii unei colecții – care nu se află în vizorul publicului larg, dar care este esențial pentru evoluția artei contemporane.
În ceea ce privește scena de artă contemporană din Timișoara, meritul colecției Herczeg este de a reflecta o situație cât se poate actuală. Existența unei generații emergente, care își caută propriile forme de manifestare, este pe deplin vizibilă. Acești tineri sculptori timișoreni sunt puși în relație atât cu școala de sculptură care i-a format, cât și cu nume de notorietate ale sculpturii contemporane românești. Pot fi ușor identificate elemente de continuitate, soluții plastice și tehnice inovative sau chiar abandonarea limbajului specific sculpturii tradiționale.
Expoziția propune o mare varietate de abordări care privilegiază fie regimul formal – în care cercetările plastice se supun estetismului –, fie pe cel conceptual – în care expresia artistică devine pretext pentru idee. De la abstracție la figurativism mimetic, de la expresionism la conceptualism, obiectele sculpturale crează o veritabilă pendulare între reprezentare și nonreprezentare.
Lucrările aparținându-i sculptorului Péter Jecza (Acustica, 1968 și Apropiere, 1974) se înscriu în traiectul sondărilor relației dintre suprafață, volum și lumină. Definirea spațiului și corporalitatea sculpturală, fluid modelată, își dispută preponderența în cadrul compoziției prin jocul subtil dintre gol și plin. Relația suprafețelor cu lumina este la fel de importantă și în cazul basoreliefului semnat Silviu Oravitzan. Informalul practicat de acesta derivă din căutări spirituale, din continua dorință de a transforma materia în strălucire divină. Suprafața modulară, fragmentată geometric și înnobilată prin foiță de aur funcționează ca expresie metafizică, ca icoană adaptată contemporaneității. În lucrările sugestiv denumite Catolic (2011) și Ortodox (2011), Ștefan Călărășanu folosește, de asemenea, proprietățile materiei în sens simbolic pentru a pune în relație caracteristici precum umilul și prețiozitatea, arhaicul și modernul.
Cele trei piese semnate Gheorghe Zărnescu se subscriu unor registre tematice și procesuale diferite. Arderea este folosită atât ca metodă de finisare, conferind efecte vibrante suprafețelor, cât și în sens simbolic. Regăsim acest procedeu în cazul unei compoziții abstracte, pur formale (Pătratul alb, 2005), dar și în cazul unei figuri antropomorfe, transpuse ulterior în bronz (Omul din soare, 2005). Sticla este materialul predilect al obiectelor create de Ioan Nemțoi. Sugestia figurativă este foarte vagă, atât în cazul Torsului (2006) din sticlă transparentă, cât și în cazul structurilor tubulare contorsionate din sticlă roșie (Energie, 2001). Figurativul practicat de Aurel Vlad este o formă de sondare a interiorității umane. Compoziția și modelajul sunt subordonate unei narațiuni metaforice în care emoția, neliniștea și drama capătă un rol privilegiat. Figura umană, brutal modelată, adesea contorsionată este, în același timp, constrânsă de materie și purificată.
Pentru Tamás Attila sugestiile antropomorfe primesc consistență din contrastele între rotunjimi și unghiuri drepte, între suprafețele șlefuite și cele neprelucrate. În cazul lui Bogdan Rața, paradoxul figurativului este legat de recontextualizarea, multiplicarea sau combinarea unor fragmente anatomice aderente realității. Noile entități uman-hibride (Ecce homo, 2008, Lonely, 2011), realizate din materiale noi, industriale, reprezintă transpuneri vizuale ale unor situații și stări stringente cu care se confruntă individul în societatea contemporană. Ultimele cercetări plastice ale lui Bogdan Rața abordează figurativul într-o manieră diferită. Volumul dispare aproape în totalitate, figura umană (A.D. (Raccourci), 2018) este redusă la bidimensional, văzută în raccourci-uri îndrăznețe, relaționată cu spațiul pe care îl ocupă. La Vlad Berte condiția omului contemporan este problematizată prin abordare pur conceptuală. Transcrierea unui cod informatic pe o placă de granit (The Secret of Happiness is …, 2012) este o sugestie a ermetismului, a imposibilității pătrunderii sensurilor fericirii.
Trimiteri la tehnologia computerizată avem și în cazul lucrării lui Alexandru Burlacu (Memorie, 2017). Transpunerea mimetică în bronz a unei cărți reprezintă pentru Tajó un gest care acumulează energiile unei preocupări constante a artistului. Cartea obiect, cartea ca ready-made, cartea ca element al instalațiilor performative, cartea integrată în intervenții Land art sunt câteva dintre abordările propuse de artist. În ciclul Insomnii, Alexandru Pasat se folosește de sugestia vizuală a obiectului cotidian – în acest caz perna – ca apanaj al unor situații sau stări cu care se confruntă omul. Lucrarea lui Kocsis Rudolf (Vas, 2016) face parte din seria Vitis, care valorifică elemente specifice procesului de obținere al vinului. Japonezul Yoshin Ogata, singurul artist străin din cadrul expoziției, investighează capacitatea materiei rigide de a reflecta proprietățile altei stări de agregare.
Cei câțiva dintre ultimii absolvenți ai secției de sculptură de la Facultatea de Arte și Design din Timișoara prezenți în colecția Herczeg sunt: Cătălin Bătrânu, Ciprian Lupșa, Eugeniu Țibuleac, Dona Arnakis și Nicolas Leș. Preocupările lor diferite, lipsa oricărei uniformizări este o dovadă a libertății de expresie care le este oferită studenților și erodarea modelului maestru-discipol. Dincolo de acest aspect, este de remarcat, pentru fiecare în parte, perseverența tatonării unor soluții sau procedee. Lucrările din expoziție surprind tocmai specificitatea mijloacelor fiecăruia dintre acești tineri artiști, de la metode învecinate sculpturii sau ceramicii tradiționale, în cazul lui Eugeniu Țibuleac și Ciprian Lupșa, la experimentele suprafețelor ondulate din fibră de sticlă și rășină sintetică ale lui Cătălin Bătrânu, la reducțiile plecând de la figurativ, în cazul lui Nicolas Leș, până la desen ca element al instalațiilor site-specific realizate de Dona Arnakis.
Recent Comments