Pentru Alina Codin, drumul spre lucrările pe care le realizează este la fel de important ca rezultatul final. Acest fapt înseamnă, înainte de orice altceva, că artista nu foloseşte reţete sau algoritmi în munca întreprinsă, dar şi că între viaţa şi creaţia sa este o deplină continuitate.

Originală de la proiect la proiect, şi chiar mai mult; de la lucrare la lucrare, artista porneşte în mod logic dinspre pictură, pentru a se orienta spre zonele obiectului, colajului, uneori a décollage-ului dar şi ale Action Painting-ului sau performance-ului. Operând cu ready made-ul, cu obiectele găsite, cu materiale simple, comune, Alina Codin are de asemenea tangenţe cu Arte Povera şi Appropriation Art-ul. Dincolo de toate acestea şi de posibilele încadrări, în general, marea sa miză rămâne imaginea însăşi, a cărei poveste, morfologie şi idee se constituie în mesaj artistic nonverbal.

Titlul expoziţiei, Alive, surprinde esenţa proiectului aflat la baza sa: arta înseamnă pentru protagonistă deopotrivă acţiune şi viaţă. Aceste elemente se suprapun, arta, cel puţin, neputând fi autentică fără celelalte două. Lucrările, realizate în dominante cromatice şi tehnici distincte sunt asociate momentelor sau perioadelor importante din viaţă, în ideea existenţei unui timp pentru toate: naştere, moarte, iubire, deziluzie, reverie, împlinire şi uitare. Fiecare dintre aceste posibile şi totodată probabile capitole a fost ascuns ori lăsat la vedere în tot atâtea piese. Pentru ca jocul să fie total, Alina Codin pendulează cu bună ştiinţă între eliptic şi explicit. Diferenţele de potenţial dintre aceste ipostaze se înscriu în spiritul postmodern al proiectului.

Citatele artistice şi culturale, evidente, sunt valorificate într-un mod echilibrat şi inedit. Rezultă ceva nou, configurat pe baza unor lucruri care s-au mai făcut, dar niciodată aşa. Abstracţia gestuală coexistă cu rigoarea geometrică; la fel şi elementele minimaliste cu cele poveriste. Ansamblul este totuşi unitar, prin fluiditatea lucrărilor, fără ca acestea să fie panotate după criterii narative. Lecturarea este propusă ca experienţă iniţiatică.

Artista consideră că între toate lucrurile lumii există legături mai mult sau mai puţin vizibile şi că, dincolo de aparenţe, totul are un rol şi este important, de la cocorul origami şi până la capacitatea de a ne bucura de artă şi viaţă.

Mihai Plămădeală, curator

Alina Codin – A L I V E

The road to making an artwork is as important as the final result for Alina Codin. This means that, before anything else, the artist does not use recipes or algorithms in her work, but also that between her life and her creation there is a total continuity.

Creative from project to project and even more, from artwork to artwork, the artist logically starts from painting and heads towards object, collage, sometimes décollage, but also Action Painting or performance. Operating with ready made, found objects, simple, humble materials, Alina Codin also have ties with Arte Povera and Appropriation Art. Beyond all these and generally, all possible label, her biggest stake remains the image itself, whose story, morphology and idea is a nonverbal artistic message.

The title of the exhibition, Alive, catches the essence of the project: for Alina Codin art represents action and life at the same time. These elements overlap; art, at least, can not be authentic without the other twos. The artworks made in distinct technics and with dominant chromatics, are associated with the important moments or periods in life, following an idea of a time for everything: birth, death, love, disillusion, dreaming, fulfillment and oblivion. Each of these possible and also probable chapters was hidden or left to be seen in so many pieces aswell. For the game to be complete, Alina Codin knowingly swirls between elliptical and explicit. The differences of potential between these hypostases are part of the postmodern spirit of the project.

The obvious artistic and cultural quotes are exploited in a balanced and novel way. Something new comes out, configured on the basis of things that have been done before, but never so. Gestural abstraction coexists with geometric rigor; as well as the minimalist elements with the arte povera ones. The ensemble is, however, unitary through the fluidity of the works, without these being arranged according to narrative criteria. Visiting the exhibition is proposed as an initiatory experience.

The artist believes that there are more or less visible links between all things in the world, and that, beyond appearances, everything has a role and is important, from the origami cob to the ability to enjoy art and life.

Mihai Plămădeală, curator