Jurnal vizual

Ion Bogdan Lefter

„Metaformele” lui Judit Crăciun

La început de an 2019, încerc să recuperez cîte ceva din multele restanţe ale acestui Jurnal vizual, în zig-zag, grupînd notele pe genuri, specii, formule.

Încep cu ceramiştii. În mica, efervescenta Galerie Galateea am văzut de-a lungul toamnei cîteva expoziţii de mare calitate. Ratasem în final de iunie şi la-nceput de iulie „instalaţia ceramică” Selfie a ardeleanului Leontin Ţibacov (n. 1959 la Simeria, cu studii la Bucureşti, profesor la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Alba Iulia), în care autorul îşi invitase publicul la „oglindiri” în suprafeţele lucrărilor sale, inspirat de „tehnicile media (foto-film)” (cf. textului programatic distribuit promoţional de galerie), însă i-am „prins” pe Judit Crăciun, Gavril Zmicală şi Ernest Palko, ardeleni şi ei. Altă expoziţie de gen, a Arinei Ailincăi – la Muzeul Naţional al Literaturii Române. Şi-ncă două la Mogoşoaia, tot Palko şi apoi Vioara Dinu, pe lîngă prezentarea bilanţieră a Bienalei de profil de la Cluj, despre care am scris în septembrie.

Judit Crăciun e un caz tipic de „serialism” consecvent (n. 1946 la Baia Mare, cu studii la Cluj, revenită apoi acasă, profesoară la Liceul de Arte de acolo, alături de colegul său de facultate şi tovarăş de sticlărie, apoi de „ceramistică” şi de viaţă Gheorghe Crăciun, paralelismul destinelor nefiind tulburat decît de micul decalaj de o lună şi două zile dintre datele lor de naştere!; însă în producţia artistică – foarte diferiţi, măcar în anumite etape de creaţie, de pildă atunci cînd el şi-a dezvoltat bestiariul fantastic, mitic-parodic…). E-adevărat că mai-toţi „decorativii” tind să se manifeste ca „serialişti”, obligaţi de tehnologiile lor de lucru să pregătească matriţe şi să facă încercări repetate de topire, scurgere, ardere ş.a.m.d. La fel gravorii, toţi artiştii de specii cu dimensiuni „meşteşugăreşti” decisive. Sînt relativ uşor de făcut apoi variante, tiparele suportă variaţiuni, „rateurile” pot avea şi ele expresivitate şi se tot adună recurenţe multiple, furnizoare de coerenţe adeseori foarte interesante, pe firul cărora avem şanse sporite de apropiere de gîndirea, de sensibilitatea şi de „secretele de fabricaţie” ale autorilor.

Revenind la Judit Crăciun: cu experienţe diverse de-a lungul carierei, ea e de o bună bucată de vreme o abstracţionistă impenitentă. Titlu dublu-, dacă nu chiar triplu-generic la Galateea: Metaforme (vernisaj: 13 septembrie 2018; curatori: Mónika Pădureţ şi Cosmin Năsui). Interpretare posibilă, stimulată de imbricarea aparent simplu-repetitivă, de fapt sofisticată a mai multor construcţii geometrice în fiecare lucrare: „forme” peste „forme”, unele alături de altele, multiple, adică. Dar şi, graţie particulei care trimite către suprapunerea de nivele, al doilea urmînd a fi „secund, mai pur”: transfer în „forme” abstracte tot a unor „forme” iniţiale, tot generice, deci abstracte la rîndul lor, într-un soi de „dublu abstracţionism” (care ar justifica şi repetiţiile mele lexicale!). Subtitlul ansamblului, reluat dintr-o anterioară expunere de la Cluj, din 2017, îngroşa intenţiile teoretizante: Eşantioane ale unor concepte plastice. Defilarea de piese de mici dimensiuni, numeroase, cîteva zeci, aglomerate în săliţa galeriei, distribuite pe postamente şi policioare de înălţimi diferite, confirma: fie că erau asamblaje de componente, fie că fuseseră turnate dintr-o bucată, plăsmuirile sale se prezintă ca polimorfisme atent elaborate, într-o bună marjă de libertate a imaginaţiei, deşi aspectul general e de austeritate geometrizantă. Lucrările poartă şi ele titluri, iarăşi abstracte, fireşte, uneori reluate: Formă primară, Formă agresivă, Formă în spaţiu, trei Echilibre, două Dialoguri, două Construcţii, un Experiment plastic, două Eşantioane plastice şi o Plasticitate, două Transformări, apoi un Contrast, o Germinaţie, o Metaforă a cubului, un Fragment, un Accent, un Ritm, Plin şi gol de două ori, trei Miniexperimente, patru Geometrii spaţiale, o poetizantă Casă a curcubeului, ba chiar şi… Metaforme! Dar „ceramiştii” şi ceilalţi „decorativi” ştiu că abstracţionismele lor sînt contrabalansate de concreteţea acaparantă a materiei prelucrate, de reliefurile palpabile ale muchiilor şi ale pliurilor ori de porozităţile suprafeţelor. Judit Crăciun recurge şi la fine variaţiuni de culoare, prin depuneri de oxizi sau prin adaosuri în alte tehnici, încurajînd vocaţia contururilor de a sugera surse de inspiraţie din realitatea înconjurătoare. La Galateea erau strecurate şi cîteva titluri direct-„vinovate”: Altare şi două Totemuri, plus Menhire – cu siluete vag-antropomorfice.

O senzaţie de frenezie calmă, profund-reflexivă degajă „formele” şi „metaformele” geometrizante dar complex-articulate ale Juditei Crăciun, combinaţii obiectuale care-şi cer reinserţia în spaţiile reale din care au fost extrase ca epure multiplu-distorsionate…

Text apărut (print) în revista Reporter global

(franciză The Economist),

Nr. 29, 11-17 ianuarie 2019

 (fragmente)