Daniela Făiniș – De rerum natura – Despre natura lucrurilor @ Galeria Senso

Galeria Senso găzduiește expoziția de ceramică “De rerum natura – Despre natura lucrurilor” a artistei Daniela Făiniș.

Expoziția poate fi văzută până în data de 8 februarie 2019.

Galeria Senso, Adresa: Blvd Unirii nr. 15, sector 5, Bucuresti. Program: Luni – Vineri: 11.00 – 18.00, Sambata: 11.00 – 16.00, Duminica: Inchis

DE RERUM NATURA – DANIELA FĂINIȘ

de Doina Păuleanu

De rerum natura – Despre natura lucrurilor se intitulează expoziția de ceramică pe care Daniela Făiniș, artist contemporan laureat cu prestigioase premii naționale și internaționale, o deschide la Galeria Senso în decembrie 2018 – finis coronat opus –, făcând trimitere la poemul folosofic scris de Titus Lucretius Carus, trăitor în secolul I î. Chr. (99 – 55 î. Chr., datele sunt aproximative, ca și episoadele de nebunie recurentă sau suicidul menționate adeseori în biografia sa); cele 7400 de versuri standard fără rimă, scrise în hexametri, sunt grupate în șase cărți fără titlu, înfășurând învățăturile mentorului Epicur, dar și gândurile sale despre lume și viață, despre religie și moarte, despre alcătuirea universului, despre plăcere și asceză (caz în care se situează net de partea bucuriei de a trăi), în „valul de vrajă al dulcilor muze” (Cartea a IV-a, v. 9). Singura operă păstrată din creația sublimului Lucrețiu – cum îl numește confratele Publius Ovidius Naso (dacă a mai scris și altele, atât lucrarea, cât și amintirea acesteia au pierit) –, a fost elaborată într-un „moment unic în istorie, între Cicero şi Marc Aureliu”, în care „zeii încetaseră să existe şi Isus nu venise încă”, iar „omul a rămas singur cu el însuşi” (Marguerite Yourcenar crede că acest timp al istoriei poate fi restrâns la domnia împăratului Hadrian și a urmașului său), interval potrivit pentru tulburătoare interogații existențiale, pentru ipoteze (universul este alcătuit din particule invizibile și indistructibile numite atomi, susțin filosoful grec anterior amintit și adepții săi antumi sau postumi), observații, cercetări, descoperiri și sinteze.

Pentru a desluși, în descendența lui Lucrețiu, natura lucrurilor, Daniela Făiniș face, pentru început, inventarul minuțios pe care îl presupune proiectul grădinii imaginare, singura capabilă să adăpostească Eflorescențele heliotropice (II și III, porțelan de Limoges, modelat manual, cu glazură transparentă aplicată parțial și arsă la 1260^o C.), Florea vieții (I și II, porțelan de Limoges modelat manual, incizat, cu aceeași temperatură de ardere), eterică, translucidă, vădind asemănări cu un palimpsest, protejată de laturile ferm trasate ale unui hexagon regulat, care sugerează ideea de hortus conclusus, Buchetul alb și pur, Floarea învoltă de cireș. Lucrețiu ar descrie aceste alcătuiri vegetale drept „pajiștea [cu] flori nevăzute vreodată” (I, v. 928).

În Fragment de renaștere (I și II), vitalitatea corolelor și a frunzelor cu nervuri proeminente invită la descifrarea unor coduri de creștere; titlul face trimitere la acel anotimp fast al culturii, în care opera lui Lucrețiu era nu numai comentată (Lorenzo Valla), studiată (Leonardo da Vinci), editată (cu ajutorul tiparului mobil inventat de Johann Gutenberg în 1430), ci putea duce chiar la realizarea unor capodopere (Primăvara lui Botticelli, inspirată de Cartea a V-a, v. 737 – 740).

Alte flori se pot preface în obiecte – Ceainicul de pildă – adaptat unui ceremonial destinat inițiațiaților; doar aceștia pot accepta relația biunivocă, aparent de neînțeles, dintre frunza acoperită de rouă și porțelanul aproape imponderabil, dintre floare și ceai, dintre lujere și recipientul în care se prefac.

Marele ciclu Dantesca, reprezentat în această expoziție doar prin câteva piese sculpturale din porțelan (modelat manual, incizat, acoperit parțial cu glazură transparentă și ars la 1340^oC.), este populat cu portrete tulburătoare – sobre, dramatice, izbăvite, îndurerate, detașate, implicate, sfidătoare, purtătoare de semne, înzestrate cu însemne; uneori trăsăturile sunt doar ascunse de măști, ușor detașate de chipul pe care încearcă să-l ascundă:

„Altfel e bine pe om să-l privești când e-n cumpăna sorții

Căci în restriște abia poți să știi fiecare ce este.

Numai atunci ies din pieptu-i cuvintele adevărate,

Numai atunci cade masca și firea-i întreagă se-arată” (Cartea a III-a, v. 55 – 58).

Alte chipuri sunt doar capete de expresie patetice, spectrale, ale unor personaje care se îndoiesc ori chiar au uitat că „suntem toți zămisliți din sămânța cerească” Cartea a II-a, v. 991). Coafura și acoperântul capului ne îndreaptă gândul către reprezentările din perioada elenistică, pe care Dante și contemporanii săi le descoperau surprinși și încântați.

Ciclul ultim de portrete, unitar din punct de vedere stilistic și iconografic, este realizat în etape diferite ale procesului de abstractizare; personajele sunt acoperite cu pălării sau marame sugerate mai ales prin detalii pline de prețiozitate; li se adaugă eșarfe, gulere sau colerete fastuoase, care dau seama despre caracterul și opțiunile lor.

Războinici de seamă în mitologia greacă, lapiții trăiau în Tesalia, pe malurile râului Peneus, fiind înrudiți îndeaproape cu personajele mitice înzestrate cu tors de om, membre superioare și picioare de cal, în existența cărora nici Lucrețiu nu mai crede în secolul său: „Sigur imaginea unui centaur nu poate să vină/ Chiar din viață, căci n-a fost nicicând acest soi de făptură” (Cartea a IV-a, v. 739 – 740).

Cu toate acestea, la nunta lapitului Piritous, centaurul Eurytion se poartă necuviincios cu mireasa Hippodamea. Umează o încăierare generală – centauromahia – care va fi întrupată, între alții, de Alcamenes, pe frontonul de vest al marelui templu din Olimpia, în imediata vecinătate a statuii criselefantine (din fildeș și aur, cu interior de lemn, înaltă de 15 metri) a lui Zeus (una dintre cele șapte minuni ale lumii antice), înfățișat de Fidias în poziția de majestate, șezând; alte reprezentări celebre ale luptei mitice decorează parte din metopele Partenonului – opera lui Phidias, asistat de arhitecții Ictinos, Callicrates și de sculptorii Agoracritos și Alcamenes. Și dacă mare parte a capetelor s-a pierdut, Daniela Făiniș încearcă să-și imagineze cum arăta chipul eroului antic ieșit învingător din teribila încleștare. Trăsăturile sale, pictate, desenate și incizate cu pigment de temperatură înaltă (arderea se face la 1340^o C.), accentuate prin utilizarea glazurii transparente, sunt prizoniere ale formei suport (ca și în statuara antică, în care altoreliefurile sau formele rondbos erau adaptate spațiului repartizat) și ale straturilor de culoare (astăzi dispărute) care le acopereau.

Arlechni melancolici se învăluie în straie lucii – Eminescu l-a prețuit pe Lucrețiu și a tradus unele fragmente din poemul său didactic –, care se pot metamorfoza în veșmânt vegetal sau litic.

Pe retină cu formele și contururile precise, transmise în fantastice imagini de sondele spațiale, Daniela Făiniș purcede la elaborarea ciclului de lucrări monumentale Visând pe Marte, în care domină cromatic ocrurile nisipii, brunurile aurii, alburile argintii, griurile fumurii. Cu două milenii în urmă, Lucrețiu își avertiza contemporanii: „Nu-i cu putință deloc să socoți adevăr că pământul/ Singur doar el și cu bolta cerească-s făcute pe lume” (Cartea a II-a, v. 1055 – 1056); în timp planetele au devenit accesibile gândurilor, viselor, roboților spațiali și literaturii de anticipație. Daniela Făiniș a descoperit o scriere, adâncuri misterios luminate, crevase din care cresc flori, liane și spice, forme învăluite de o vegetație vorace, încă necunoscută, apa înghețată sub straturile de stânci, muzica sferelor, tăcerea întinderilor nemaculate și-și modelează amintirile în caolinul găsit și preparat pe pământ.

DANIELA FAINIȘ – biografie

Data nasterii: 3 Octombrie 1961- Fratostita, judetul Dolj

Studii

1982 – 1986 – Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” , Bucuresti

1990 – membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania

Expozitii personale

2018 – 2019 Galeriile Carol-Oradea “Light(s) Oradea Romania

2018 Galeria Art Yourself “Naturalia” Bucuresti Romania

2015 Puritatea Renasterii Permanente- Biblioteca Nationala a Romaniei

*2015 Dialog portretistic – Palatele Brancovenesti Mogosoaia – Romania

*2007 – 2008 Centrul Cultural Palatele Brancovenesti – Bucuresti – Romania

*2007 Gradina Botanica – Bucuresti – Romania

*2004 Lapidarium –Centrul Cultural Palatele Brancovenesti – Mogosoaia- Romania

*2003 Clubul Prometheus –Bucuresti- Romania

2003 Accademia di Romania – Roma – Italia

*2002 Galeria Allianz-Tiriac – Bucuresti – Romania

2001 Muzeul Sanshokan – Hida Furukawa – Japonia

2001 Centrul Cultural “Titu Maiorescu “– Berlin -Germania

2000 Centrul Cultural – Paris – Franta

*1999 Muzeul Brukenthal Sibiu – Romania

1999 Consiliul Europei – Strasburg – Franta

*1998 Galeria Sala Ronda Teatrul National – Bucuresti – Romania

1996 Galeria “ Foundatia Gerhart- Hauptman” – Dusseldorf – Germania

1992 Galeria “ Foundatia Gerhart- Hauptman” – Dusseldorf – Germania

1992 Galeria “Simeza” – Bucuresti – Romania

1992 Galeria “La Source” – Bruxels – Belgia

1989 Galeria de Arta – Mamaia – Romania

1988 Galeria de Arta – Mamaia – Romania

Expozitii de grup

2018 Muzeul National Cotroceni “Artele Focului-Ceramica, Sticla, Metal ” Bucuresti

2018 Muzeul Literaturii Nationale “Bienala de Carte Bibliofila si de Carte Obiect” Bucuresti 2017 Galeria Five Plus Art Gallery “Naturalia” Viena-Austria

2017 Galeria AnnArt “Eflorescente” -Bucuresti – Romania

2016 Galeria Senso ” Arta Decorativa – Bucuresti – Romania

2016 Art Yourself Gallery “Floarea vietii – Bucuresti-Romania

*2015 Galeria Senso ‘’Arta Decorativa’’ – Bucuresti Romania

2015 Galeria Universitatii de Arta si Desing ‘’Ceramisti din Romania’’ Cluj-Romania

2015 Galeria I.A.G.A. (International Art Gallery Angels) ‘’Figura Umana in Ceramica ‘’

Cluj-Romania

2015 Expozitie Internationala de Arta Contemporana -‘’Keramik in Steinbruch ‘’-

Oberpullendorf-Austria

*2014 Galeria Senso ‘’ Arta Decorativa‘’-Bucuresti Romania

2014 Galeria AnnArt ‘’Mica Arta Mare ‘’ –Bucuresti Romania

2014 Art Yourself Gallery ‘’Continuitate in Artele Focului’’ Bucuresti Romania

2014 Galeria Galateea expozitia internationala transFORM- ‘’Contemporary Ceramic

Art’’ Bucuresti Romania

2014 Galeria Galateea ‘’Amprente ‘’ – Ceramica din colectia Muzeului de Arta

Contemporana Bucuresti Romania

2014 Galeria Galateea ‘’Contemporary Art Ruhr ‘’Bucuresti Romania

2013 Expozitie Internationala de Arta Contemporana -‘’Keramik in Steinbruch ‘’-

Oberpullendorf-Austria

2013 Galeria Galateea ‘’Umbrele Albului’’ –Bucuresti – Romania

2013 Galeria Galateca ‘’Portret de Artist’’ –Bucuresti Romania

2013 Galeria Galateca ‘’aniversare salon de arta si desing –Bucuresti Romania

2013 Galeria AnnArt ‘’Alt Alb’’ Bucuresti Romania

*2012 Galeria Simeza ‘’Expozitia Internationala de Arta Contemporana- Bucuresti-

Romania

2011 Muzeul Cotroceni Salonul National de Arta Decorativa editia a XII-a, – Bucuresti

-Romania

2011 Salonul de Arta Galeria Orizont – Bucuresti – Romania

2011 Ceramica in Steinbruch – Austria

2010 Arta Ceramica Contemporana Romana – Institutul Cultural Roman, Paris – Franta

2009 Ceramica Romaneasca Azi – Palatele Brancovenesti Mogosoaia – Romania

2008-2009 Palatul Parlamentului, Sala Constantin Brancusi – Bucuresti – Romania

2006 Trecere pe Trecere – Galeria Simeza – Bucuresti – Romania

2006 International Action Art – Club UNESCO – Pireus – Grecia

2006 Muzeul Marathon – Grecia

2004 Arta romaneasca si finlandeza- Muzeul Municipiului Bucuresti

2004 Salonul de Primavara – Mogosoaia

2003 Galeria Apollo –Bucuresti- Romania

2003 Galeria “Simeza” – “ Optiuni” – Bucuresti – Romania

2002 Expozitia Internationala de Arta “ Remember – Femei Creatoare la Marea Mediterana si Marea Neagra “– Bucuresti – Romania

2001 Expozitia Internationala de Arta “ Remember – Femei Creatoare la Marea Mediterana si Marea Neagra” – Bucuresti – Romania

*2000 Expozitia Internationala de Arta “ Remember – Femei Creatoare la Marea Mediterana si Marea Neagra” –Thessaloniki – Grecia

2000 Muzeul Cotroceni – Bucuresti – Romania

2000 Expozitia Mondiala- Hanovra- Germania

1999 Salonul Artelor – Institutul de Arhitectura – Bucuresti – Romania

1999 Targul International de Arte Vizuale – Palatul Cotroceni – Bucuresti – Romania

1998 Salonul de Arta – Sala Dalles –Bucuresti – Romania

*1997 Expozitia Internationala de Arta “ Remember – Femei Creatoare la

Marea Mediterana si Marea Neagra” –Thessaloniki – Grecia

1996 Muzeul de Arta – Constanta – Romania

1996 Galeria “Gala” – Bucuresti – Romania

1995 Societatea de Cooperare Interbalcanica a Femeior Romane –

45 Artiste Plastice – din Romania – Bucuresti – Romania

1995 Salonul de Arta Decorativa- Muzeul National Cotroceni – Bucuresti – Romania

1995 Castelul Monselice – Itala

1994 Honolulu – Hawaii– United States of America

1994 Maui – Hawaii – United States of America

1994 Aubum – New York – United States of America

1994 Galeria Teatrul National – Bucuresti – Romania

1993 Pavilionul Romaniei –Taejon –Coreea de Sud

1993 Baltimore – Maryland – United States of America

1994 Pittsburg – Pennsylvania – United States of America

“Artothecke” – Berlin – Germania

1992 “ Nimagine 92 Espace Roumain”- Nimes – Franta

1991 Trienala de Arta a Galeriei Teatrului National – Bucuresti – Romania

1988 Expozitia de Arta Decorativa – Eisenstadt – Austria

Expozitia de Arta Decorativa – Berlin – Germania

Galeria “ Sala Dalles “– Bucuresti – Romania

Galeria “ Eforie “– Bucuresti – Romania

Muzeul de Arta – Bucuresti – Romania

1988 Muzeul de Arta – Bucuresti – Romania

1988 Galeria “ Sala Dalles “– Bucuresti – Romania

1988 Galeria Teatrului National – Bucuresti – Romania

1988 Expozitia Anuala – Bucuresti – Romania

1987 Muzeul Sticlei si Ceramicii – Dorohoi – Romania

1987 “ Studio 35 “ – Botosani – Romania

1986 “ Galeria Luchian “ – Botosani – Romania

Simpozioane

2011 Simpozionul International de Pictura – Patra – Grecia

2007-2008 Simpozionul1st International Convention of Modern Arts –Stuttgart –

Germania

2004 Tabara Nationala de Arta Plastica Contemporana , Editia a III-a Todireni-

Romania

2004 Simpozionul de Ceramica –Muzeul de arta comparata Sangiorz Bai – Romania

2003 Simpozionul de Ceramica “Arderea Cerului “ – Sangiorz Bai – Romania

2000 Simpozionul “Support Organization for Overseas Ceramics” – Tajimi- Japonia

1999 Simpozionul International de Ceramica “ Hamangia”– Constanta – Romania

1996 Simpozionul International de Ceramica “ Hamangia”– Constanta – Romania

1992 Simpozionul “ Contemporary East European Ceramics” – Philadelphia

United States of America

1988 Simpozionul de Ceramica – Dorohoi – Romania

1987 Simpozionul de Ceramica – Dorohoi – Romania

Competitii Internationale

*2003 A 6 a Bienala Internationala de Ceramica Artistica –Manises-Spania

*2002 A 6 a Competitie Internationala de Ceramica -Mino – Japonia

*2001 Bienala Internationala “Artele Focului “ – Bucharest – Romania

*1998 Bienala Internationala “Artele Focului “ – Bucuresti – Romania

*1998 A 5 a Competitie Internationala de Ceramica -Mino – Japonia

*1997 A 5 a Bienala Internationala de Ceramica Artistica– Aveiro – Portugal

*1996 A 4 a Bienala Internationala de Miniatura – Iugoslavia

*1992 A 3 a Competitie Internationala de Ceramica -Mino – Japonia

*1992 XXXII Concorso Internazionale Della Ceramica D’arte Gualdo

Tadino-Perugia-Italia

*1991 A 5 a Trienala Internationala de Ceramica – Sopot – Polonia

*1990 XXX Concorso Internazionale Della Ceramica D’arte Gualdo Tadino

Perugia – Italia

*1989 XXIX Concorso Internazionale Della Ceramica D’arte Gualdo Tadino

Perugia – Italia

Premii si distinctii

2010 « Premiul Flacara pentru Arte Plastice » editia 2010 – Bucuresti – Romania

2004 “ Meritul cultural “ in gradul de Comandor – oferit de Presedintele Romaniei

*2002 “Honourable Mention “- Mino – Japonia

*1998 “ Honourable Mention “- Mino – Japonia

*1998 Premiul Fundatiei “ Alexandru Tipoia “pentru cea mai buna expozitie a anului–

Bucuresti -Romania

*1998 Marele Premiu al Bienalei Internationale “ Artele Focului “ – Bucuresti –

Romania

*1997 Premiul-I – Bienala Internationala de Ceramica Artistica – Aveiro – Portugalia

*1997 Premiul Muzeului National Cotroceni – Bucuresti – Romania

*1992 “Premiul Uniunii Artistilor Plastici pentru Arta Decorativa “- Romania

*1992 “ Honourable Mention “- Mino – Japonia

*1990 “Premiul pentru Tineret – Arta Decorativa” – Romania

*1990 “Targa d’Oro “ ( Medalia de Aur ) XXXI Concorso Internazionale Della

Ceramica D’arte Gualdo Tadino – Perugia – Itala

*1989 “Targa d’Oro “ ( Medalia de Aur ) XXX Concorso Internazionale Della

Ceramica D’arte Gualdo Tadino – Perugia – Italia

*1988 “ Bursa pentru Arta Decorativa “ – Bucuresti – Romania

Lucrari in muzee si colectii

Muzeul National al Literaturii Romane, European Parliament ‘s Art collection Bruxelles – Belgia, Muzeul National de Arta Contemporana –Bucuresti -Romania “The Clay Studio Collection“–Philadelphia–United States of America, Muzeul de Arta Comparata-Singeorz-Bai-Romania, Muzeul de Ceramica si Sticla – Dorohoi – Romania, Muzeul National Cotroceni – Bucuresti – Romania, Muzeul de Arta -Medgidia – Romania, Biblioteca Judeteana – Constanta – Romania, B.C.I.C. Bank – Craiova – Romania, Societe Generale Securites – Bucuresti – Romania, ING. Bank N.V. – Bucuresti – Romania, Fundatia “Support Organization for Overseas Ceramist “ – Tajimi – Japonia, Ogiso School – Tajimi – Japonia, “Kano “ High School – Gifu-shi -Japonia, Casa “Gudov “ – Colectie particulara – Bucuresti – Romania, Raiffeisen Bank –Bucuresti – Romania

Publicatii in tara si in strainatate

20 februarie 2017 -HotNews.ro “Eflorescente”

19 februarie 2017- Adevaru.ro “Eflorescente”

16 iulie 2016 ZF Ziarul de duminica-“Dialog portretistc”-Raluca Baloiu

2016 Contemporanii “Ateliere Deschise”-Bucuresti -Romania

Formula AS nr.1216-2016 Valentin Iacob- “Traiesc intr-un labirint de lumini”

Info News – Pavel Susara – Copaci de pe o alta planeta http:/www.infonews.ro/

article74276.html

21.Aug. 11. Sept. 2009 Regatul de Portelan – Formula AS

http://www.formula- as.ro/2009/883/planete-culturale-30acasa-la

daniela-fainis-11529-print

Ian. 2009 Ateliere de artisti din Bucurestu partea a II a

05 Mai 2008 Casa Lux – Miracole di Portelan – Cristina Foarfa pg 212-217

07-13 Mai 2008 Academia Catavencu – Palatul cu gradina de portelan si inox-Ioan T Morar

24.oct.2007 Adevarul – Palatul Mogosoaia Gradina de Portelan si Peisaje

Abstracte http://www.adevarul.ro/articole/2007

August 2007 Caminul pentru Casa Ta – Virtutile plastice ale ceramicii – Luana Ibacka

2008 nr 801 Formula AS – Cultura – Mogosoaia de portelan – Valentin Iaco

20 Iulie 2007 Ziarul Financiar« Ziarul de Duminica » – Crangul de portelan –

Corneliu Antim

16 Feb. 2007 Ziarul Financiar – Viziunile doamnei de caolin – Corneliu Antim

28 Apr. 2006 Curierul Atenei – Ambasada Romaniei la Atena o poarta

deschisa romanilor

23 Oct. 2003 Romania Libera -La « Prometheus » , expozitie de ceramica de mare

anvergura ( D. S.) pag. 7

21-27 Oct. 2003 Academia Catavencu – Sculptura , bibelou de portelan – Ioan T. Morar

pag. 22

03.Aug.2002 Adevarul – O lume din portelan – F Dobrescu

pag.3 http://www.adevarul.ro/articole/2002/o-lume-din-portelan.html

08-09 Iulie 2002 Piata Asigurarilor pag. 6

13 Iulie 2002 Romania Libera – Expozitia Danielei Fainis la Allianz – Tiriac

Ion Andreita – pag. 2

30 Noi. 2001 Ziarul Financiar Ziarul de Duminica-Frunzele vietii noastre –

Cornel Radu Constantinescu pag. 7

24 Noi. 2000 Ziarul Financiar Ziarul de Duminica -Cu ochii altora – Cornel

Radu Constantinescu pag.7

02-03 2000 Le courrier du centre – Propos recuellis par Simona Modreanu

culturel Roumain

Winter 1999-2000 Millennium III nr. 4 -Workshop of ideas and projects for

european integration and global civilisation

7-13 Oct. 1998 Romania Literara -Razbunarea artelor decorative –

Pavel Susara Cronica Plastica pag. 16

02 Oct. 1998 Curentul cultural – Mino ‘ 98 – Corneliu Antim

11 Sept. 1998 Adevarul – O expozitie de exceptie – Cornel Radu Constantinescu pag. 8

15 Sept. 1998 Romania Literara -Sculptura in portelan a Danielei Fainis –

Livia Stoenescu

07 Sept. 1998 Curentul – Chipurile sublunare – Lucian Popescu

4-10 Mai 1998 Radio Romania -Frumusetea Ideala – Viorica Ghita Teodorescu

17 Martie 1998 Adevarul literar si artistic -Dantesca in alb –

Cornel Radu Constantinescu pag. 7

08 Dec. 1997 National -Marele Premiu la « Bienal International de

Ceramica artistica » pentru romanca Daniela Fainis –

Tudor Octavian pag. 6

14-30 Nov. 1997 Memorandum – V Bienal Internacional de ceramica artistica Aveiro/97

October 1992 Ceramics Monthly -East European Ceramics by Jimmy Clark

06 Iunie 1991 Romania Literara -O orga de suave tactilitati – Tudor Octavian

Cronica Plastica- pag. 17

Măști și himere de Dan Hăulică

(…) Este acest accent care impresiona in expzitia de la Centrul Cultural si impotriva oricaror asteptari de manierism delicat, dimpotriva era aici o productie care se impunea printr un efect de masa, pentru ca aceste portelanuri, relizate de altminteri la 1300 de grade, peste 1300 de grade, deci in conditii care presupun un fel de dura intrecere cu focul, aceste portelanuri, alcatuiau o intreaga populatie de figuri, era vorba deci de un efect in care modulatiile creatoare se inscriau in bogatia unui material concret care pastra demnitatea, coerenta albului, cu mici variatii de gri, cu variatii de materie de la mat la lucios, dar in acelasi timp dadea mereu aceasta densitate, pondere propunerii pe care ne-o aducea artista.

(…) Imi face placere sa urmaresc asemenea reactii pentru ca o expozitie care matura dinstinctiile falacioase intre arte minore si majore.Ceea ce putea sa para arta minora devine, sub mana unor asemenea creatori, arta indiscutabil majora.

Combustie în Alb de Aurelia Mocanu

Vizualizând mental seriile expoziționale marca Daniela Făiniş, îmi rezultă cel mai amplu protocol stlistic de supunere a materiei ceramice între creatorii români contemporani. În peste trei decenii de laborator al pământurilor albe a extins sofisticata tehnologie a porțelanului decisiv spre monumental şi asamblaj ambiental, pe de-o parte, spre minuție şi expresivitate grafică, expresiv-confesivă, pe de alta. De la captarea pură a luminii în transparențe, se depliază familii ale zen-uli vegetal până la crochiul portretistic pe foia de caolin „o minutăˮ umedă.

Făiniş este o creatoare cu flux conceptiv şi înfăptuire plastică „de foc continuuˮ. Familiile ei de forme se nasc, pe axa temporară, unele din altele. Odată declinate ca poetică, germinează rizomic şi cer, la noua răsărire, alte şi alte ingeniozități tehnologice.

Indubitabil, Daniela Făiniş a instaurat o anume marcă personală în poezia semnului şi a formei vibrate în rigiditatea finală a plasticii din porţelan.

Polimorfism Chipuri, măşti, efigii, reverii

de Pavel Șușară

Într-o lume în care mai toţi încearcă să facă altceva decît le impune calificarea, Daniela Făiniş construieşte ceea ce ştie ea mai bine, adică pur şi simplu forme ceramice.

Că relaţia lor cu spaţiul şi, în multe cazuri, dimensiunile, proporţiile şi figurativismul trimit către sculptură, că desenele care animă suprafaţa sau comentează volumul trimit către grafică ori că obiectele parietale, cu o volumetrie minimală, pot invoca ideea de pictură, de tablou , nu are absolut nici o importanţă.

Daniela Făiniş nu face nici grafică, nici sculptură şi nici pictură sau, dimpotrivă, le face pe toate trei în acelaşi timp, şi ceva tapiserie pe deasupra, dar le face dintr-o persepectivă şi dintr-un unghi stilistic care nu sînt decît ale decorativelor.

Prin formele suficiente sieşi, prin refuzul oricărei transcendenţe impuse a imaginii, prin perfecta colaborare cu materialul şi printr-o impecabilă stăpînire a tehnicilor – de la modelajul cald la detaliul auster, de la pulsul sangvin la frigiditatea industrială şi de la desenul geometric sau cu accente ironice la arderea fără greşeală – , demersul artistic este un comentariu decorativ – un joc de suprafeţe spectaculoase şi de existenţe umile – al lumii însăşi. Deşi artista foloseşte cu voluptate imaginea figurativă, atît în tridimensional cît şi în desen, deşi se joacă insistent cu ideea de portret, de fapt cu aceea de autoportret, şi multe dintre lucrările sale ar putea fi asociate, ca intenţie şi ca finalitate, sculpturii, la o privire mai atentă nu se poate descoperi nimic care să trădeze vreo încercare de a ieşi din propriul său univers. Seria de capete, uşor asimilabilă unei galerii de portrete, nu are de fapt nici o legătură cu portretul. In timp ce sculptorul individualizează, palpează psihologii şi sondează viaţa interioară a personajului, Daniela Făiniş construieşte chipuri generice, regizează expresii goale şi, finalmete, pune în mişcare o lume halucinantă de măşti.

Chipul uman nu fascinează prin scînteia lui de eternitate, prin ideea incorporării divinului în tranzitoriu şi, în concluzie, nici nu-şi revendică acea nemurire pe care încearcă sculptorul să o identifice şi să o recupereze, ci el este privit mai degarabă ca o piesă ambientală într-un univers saturat de forme, de expresii şi de substanţe cu densităţi diferite. Şi oricît ar fi de variate din punct de vedere morfologic, ca regim existenţial sau ca stare de agregare, obiectele Danielei Făiniş nu se supun nici unei scheme ierarhice şi au, ambiental, acelaşi statut, iar în realaţie cu materialul şi cu tehnica au aceeaşi valoare de document şi de martor. Minusculul obiect care comentează structura alveolară şi porozitatea coralului, textila încremenită în emulsia de porţelan, meandrele vegetale, chipul uman care se exfoliază pentru a-şi deconspira, cu o ironie amară, intimitatea mecanică şi pungile de vid abia camuflate, au aceeaşi importanţă individuală şi edifică împreună o imagine inepuizabilă a unei lumi în acelaşi timp vii şi încremenite. Imaginaţia Danielei Făiniş, atît cea narativă cît şi cea plastică, este absolut prodigioasă şi perfect coerentă în expresie, în limbaj şi în forma finită. In afara oricărei agresivităţi şi total eliberată de obsesiile traumatizante ale cotidianului, arta sa este puternică şi copleşitoare prin ea însăşi; prin consecvenţa gîndirii, prin claritatea proiectului, prin cunoaşterea impecabilă a materialului şi a tehnicii şi, mai ales, prin imponderabila care le uneşte pe toate şi pe care privitorul are libertatea să o numească după cum crede el de cuviinţă.

Text de Daniela Neagu

Este o mare placere sa o evoc pe Daniela Fainis, artista de exceptie, ajunsa acum la maturitate, ce se implineste continuu, transpunand imaginatia ei debordanta intr-o diversitate de lucrari meritorii din gresie si portelan. Inzestrata, sensibila, ambitioasa, tenace, cu o extraordinara forta de munca, Daniela a facut sa vibreze cele mai inalte corzi ale mestegugului si artei ceramice.

Ma impresioneaza la Daniela abilitatea cu care, stapanind in intimitate procesul de modelare ceramica, ea poate parasi cu usurinta expresia decorativa si poate afirma original, sofisticat, stari, notiuni, idei, emotii, asociate artelor majore. Acest joc al sensibilitatii si al competentei, ce se desfasoara intuitiv, spontan, ofera incantare privitorului atent, oprit in loc sa descopere intentia artistului si modul personal, unic, prin care ii da glas. Cum e firesc, Daniela se bucura de recunoasterea breslei, a autoritatilor si de adanca pretuire a iubitorilor de frumos.

Este un privilegiu sa pot spune ca o cunosc bine pe Daniela, din anii studentiei. Am urmarit-o cu incantare si interes, urcand treptele afirmarii artistice pentru a se plasa in elita artistilor ceramisti pe care ii are planeta noastra.

Text de Petru Dumitru, diplomat

Portelanurile Danielei Fainis sunt profund originale inainte de toate prin suflul de energie si umanitate pe care le degaja. Daca, totusi, ar fi sa le cautam o descendenta artistica, aceasta nu poate fi decat sculptura clasica antica. Olimpul va fi fost impodobit cu portretele asemenea celor modelate de Daniela Fainis. Ele ar putea servi atat ilustrarii superbiei zeilor greci, cat si a profunzimilor interioare ale muritorilor de rand, dupa chipul si asemanarea carora Fidias si Praxiteles isi vor modela capodoperele. Prin magica stapanire a unei tehnici de prelucrare dintre cele mai anevoioase, Daniela Fainis reuseste o sinteza tulburatoare intre impetuozitatea expresivitatii portelanului modelat in contururi ferme si fragilitatea interna a materialului in sine. Frumusetea personajelor de portelan ale artistei nu provine doar din perfectiunea formelor, ci si din aura de noblete pe care o emana expresiile facile pe cat de imperceptibile, pe atat de graitoare. Opera Danielei Fainis fascineaza prin forta cu care subordoneaza materia spiritului si prin ambiguitatea fertila a produsului artistic prin care misterioasa creatie divina devine inteligibila in sfera profundului. Dar nu inseamna asta o posibila definitie a artei insasi?

Text de Lucia Neagu

Text de Cella Eftimescu

Sâmburi și gânduri

E o liniște senină cu cer de iarnă în care aerul vibrează de fâlfâit de aripi.

Balonul se rostogolește greu. Prin transparența porțelanului se vede gândul ce se zbate să iasă la lumină, scrijelind un ochi, doi ochi, un suflu ce începe să-l înalțe. O scară, și din nou fâlfâit de aripi. Îngeri urcând și Iacob coborând …

De rerum natura

Capriciu de atom ce clădește o lume, mai multe lumi, un univers.

Mișcare și repaus, materie și vid. Destructurare și formă perfectă- sfera.

Legi, formule, algoritmi, forme ce dau libertate materiei și spiritului deopotrivă triumfător. Suflet, pasiune, suferință, iubire – viață și moarte – toate închise și înscrise în ocrul pământului.

Naturalia

Sâmbure, lujer, frunză, petală, stamină, pistil, corolă, o lume de verde invadând albul porțelanului.

O sevă ce se revarsă în forme voluptoase, ce ne ocupă orizontal și vertical sau ce se ascunde în tandru ghioc de orhidee. Și toate ne umplu de VIAȚĂ !

Text de Alexandru C. Lungu

Ca artist, Daniela Fainis pare a nu ascuta decat de propiul, neostoit zamislitorul ei orgoliu. Coplesitoarea ei singularitate in peisajul contemporan al artelor focului e redevabila – observa cu justete si Cornel Radu Constantinescu, cu ocazia expozitiei Danielei Fainis de la TNB din Bucuresti , in toamna anului trecut –tocmai unei atari negranituite potente creative. Nici o urma , insa, de trufie epatanta , nici o insolenta narcisista nu maculeaza siguranta cu care artista isi hotarniceste destinul. Caci razvratita, deopotriva triunfala ei harnicie se consuma, repetat provocator , doar in vatra labirintica a sinelui. Cum poate fi inteleasa, astfel spus, insolita intrupare a portelanului in tiparele monumentului? Ori insertia ideaticului intr-un teritoriu artistic perceput esentialmente ca decorativ? Sau, in fine, amprenta hiperexpresivului , incitant psihanalizabil, pe ivelisuri diafane?

Reperul iconic fundamental al expozitiei de fata este masca. Reper, desigur, cu obarsii ancestrale si pluriform investigat si ipostaziat de artisti. Daniela Fainis face parte dintre aceia, nu foarte multi, care exploreaza, am spune, fizionomia si, simultan, fiziologia mastii. Nuditatea epidermica si fantasmele “lectiei de anatomie”conlocuiesc real si teatral totodata. Pendulam, astfel, ca spectatori, intre facila, hedonista imediatete tactile si naucitoarea, utopica seductie a descriptarii sinelui. In ambianta spiritual a unei vechi si celebre pinacoteci se poate, fireste, face apel si la contiguitati livresti. Sa ne reamintim , bunaoara, ca academiile din Italia veacurilor al-XVI-lea si al XVII- lea gazduiau, in descendeata unor Horatiu, Petrarca si Dante, aprinse discutii despre moralitatea si imoralitatea mastii, ca, deoprotiva , in linia acestora, un pictor ca Lorenzo Lippi cerceta similaritatea iconologica – la rubrica tematica a portretelor de curtizane – dinte maca si fructele in mai multe straturi si felii descojite si despicate. Intr- o atare atmosfera paradigmatica, masca poate conota, concomitent, viciul si virtutea. Mastile Danielei Fainis exhiba ori ascund, si ele, asemenea duble intelesuri. Orgoliu proteic si binefacator al artistei le impune insa acestora o subtila, aproape imperceptibila intersanjabilitate. Cea ,in fond,a lumii ca teatru si a teatrului ca lume.

Text critic de TUDOR OCTAVIAN, critic de artă, scriitor, gazetar

Comentariile, chiar și cele mai seducător adecvate, la arta ceramiștilor, a artiștilor sticlei și, în general, la creația breslelor de “decoratori” nu sunt foarte diferite, în ce privește definirea măiestriilor individuale și a efectelor acestora la marele public, de cele obișnuite în cazul picturii de șevalet. E o eroare, mare și sacralizată în contemporaneitate de majoritatea criticilor de artă în categoria amabilităților de protocol,eroare agreată îndeosebi la vernisaje și la manifestările semnificative de breaslă. Universul ceramicii e mult prea diferit de al picturii pentru a nu beneficia de o adecvare a dicționarului la specific. Superlativele pot să semene și să însemne altceva.

Desenul, pictura și toată lucrarea cu imaginea în două dimensiuni, figurativă sau nonfigurativă, sunt activități de atelier în toate privințele altele decât ale atelierului de artist ceramist. Sunt îndeletniciri și străduințe mai degrabă spirituale, decât întrutotul și tehnologic trudnice, ale întregii ființe, așa cum sunt muncile curente în atelierul ceramistului. Suprapunerile de termeni în analize și elogii se explică de bunăseamă prin faptul că artistul ceramicii aplică astăzi frecvent din mai multe arte. Cum vedem și în creația Danielei Făiniș, care e și sculptură și pictură și design de ambient și psihologie a modelelor și geometrii foarte elaborate matematic.

Lucrarea ceramistului presupune un complet de angajamente – financiare, materiale, tehnologice, ideatice si cu unele imperative industriale- care reclamă aprecieri potrivite cu funcțiile și situația în veac a acestei arte. Nu întâmplător expozițiile ceramiștilor interesează ca progres în arte, în multe privințe mai convingător ca pictura. Nu avem nici un motiv să lamentăm despre declin și confuzie în arta ceramicii și, oricum, în nici un chip laolaltă cu motivele referend la creația de șevalet.

Un obiect semnat de Daniela Făiniș se poate lipsi de incizarea numelui artistei pe materie, întrucat e marcat nu numai stilistic, prin fervoarea și elocvența geometriilor, ci și prin complexitatea excelențelor în care e gândit, în care e născut de un întreg ritual tehnologic. Obiectul e marcat de inovații și inspirații optice și tactile, adeseori mai sesizante ca o semnatură în pastă.

Pictori-amatori și artiști autodidacți cu felurite ocupații și orientări au existat si vor mai exista, dar conditia de ceramist-amator este de neconceput, cam din aceleași rațiuni de formație și de exercitare a harului pentru care nu există compozitori amatori sau bijutieri amatori. E diferența dintre ocupație și artă.

“Portretele” Danielei Făiniș sunt, cum spune o gândire a unui mare literat, “învierile luminoase ale unor neființe”. Sunt întruchipări, prin foc și multe alte arderi interioare, ale unor continui bucurii ale minții de artist. Mare parte din pictura contemporană e numai schimbare, revoluție, este o supărare pe ceva, e teorie contra a ceva. Creația ceramistului, oricât de novatoare s-ar arăta ea, este și rămâne un fapt de continuitate. Este și rămâne, prin angajantele sale abilității de toate naturile, o artă în susținerea a ceva, gândire pozitivă. E prea multă implicare afectivă, estetică și nu în ultimul rând financiară, în atelierul artistului ceramist, ca aici să se producă în final o negare.

Cu atât mai originală ni se arată a fi în “portretele”sale Daniela Făiniș, cu atât mai intens probează aceste portrete motivațiile profunde ale unei vieți de artist ceramist.

Porțelanul mai are o virtute, pe lânga delicatele și incitantele sale chemări ale formei. Porțelanul, în întruchipările Danielei Făiniș , îi cere privitorului un plus de participare spirituală, un simțământ protector și de durată. Porțelanul induce un gen de solidarizare discretă cu trudniciile atelierului de ceramist, mai ales când ajungi să le cunoști.