In perioada 9 noiembrie – 7 decembrie la Galeria CONTEMP se desfasoara expozitia “VETEROtestamentar”semnata de Marius Barb si curatoriata de Mihai Plămădeală
Vineri 9 noiembrie ora 18:00 va asteptam la vernisaj.
Grafica lui Marius Barb constituie o ipostază de exprimare distinctă a muncii lui artistice. Aşa cum pictura pe care o propune reprezintă altceva decât desen colorat, tot aşa, desenul realizat de el transcende eboşa. Arareori un creator de semne care excelează într-o anumită ramură reuşeşte să fie original într-o cu totul alta.
Fără a dori să demonstreze ceva, artistul se raportează în pictură şi grafică la un acelaşi sistem de gândire vizuală, operând cu mijloacele specifice fiecăreia dintre paradigme. Foarte important în această analiză sinoptică este că nu avem de-a face cu transpunerea cromaticii, o miză şi un atu al picturii sale, în linii, puncte şi pete, cu preluarea de rigoare a funcţiilor deţinute de aceasta în economia lucrărilor. Idei, dar şi familii de forme caracteristice, cunosc replici diferite, în funcţie de metodele corespunzătoare fiecărui tip de artă.
În proiectul “Vetero”, un prefix substantivizat, Marius Barb a ales desenul ca metodă de abordare deoarece a considerat că aceasta era calea optimă prin care putea să dea viaţă interogaţiilor constructive formulate prin expoziţia sa. Un desen fluid, puternic, organic şi precis, pus întotdeauna în slujba întregului, ale cărui detalii se instituie în puncte de plecare pentru alte şi alte serii de lucrări, toate diferite faţă de cele care le determină.
Nu doar subiectele, ci şi structura, privită ca mod de organizare a compoziţiilor, au fost inspirate din literatura veterotestamentară, mai degrabă din sursele Iahwiste şi scrierile preoţilor decât din cele Elohiste sau Deuteronomiste. Angelologia şi demonologia ocupă un rol central, fără ca temele atacate să îmbrace forme narativ-liniare. Pentru a închide paranteza legată de pictură, remarc faptul că, deliberat sau nu, Marius Barb tinde să trateze subiectele neotestamentare prin culoare, bazându-se în mai mare măsură pe lungimi de undă decât pe tuşe.
Revenind la grafică, artistul nu povesteşte, nu descrie şi nu lansează subiecte de meditaţie. Pur şi simplu, inventează semne şi relaţii între acestea, capabile să susţină, metaforic vorbind, temele abordate. Prin maniera deopotrivă inedită şi neconvenţională, artistul eludează tot ceea ce s-ar putea constitui în lexic al limbajului plastic prin care îşi construieşte fiecare lucrare în parte. Aşadar fără reţetă, algoritm, derivări sau permutări. Începutul şi sfârşitul acestui proiect este desenul însuşi.
Mihai Plămădeală, curator
Recent Comments