Marti 6 noiembrie, ora 18.00, la Muzeul Literaturii Romane din Calea Grivitei, nr. 64 are loc vernisajul exopzitiei “Semne pentru circumscris absenta” a ceramistei Arina Ailincăi din Cluj-Napoca.

Istoricul Arinei Ailincăi este unul bogat. Absolventa a Universitatii de Arta din Cluj si a Universitati Canadiene, sectia de Arta, a participat la numeroase expoxitii si rezidente internationale de pe toate continentele lumii, a sustinut conferinte si demonstratii la mai multe Universitati de prestigiu, a fost distinsa cu numeroase premii internationale care atesta profesionalismul si calitatea lucrarilor, este membra a Academiei Internationala de Ceramica din Geneva, Elvetia si face parte din comitetul de organizare al Binalei Internationale de Ceramica din Cluj-Napoca.

Expozitia este prima dintr-o serie ce insumeaza artisti premiati in cadrul Bienalei de Carte Bibliofila si Carte Obiect care s-a desfasurat anul acesta la Muzeul Literaturii Romane.

 

Selecţia de lucrari face parte dintr-un demers consecvent exersat, de mai mult timp care tematizează, prin metafore sculptural –antropomorfe, problema fundamental -etern polemizată- a relaţei dintre cele două dimensiuni din care este alcatuită şi între care se dezbate misterul existential al fiinţei umane; lumea sensibilă, materială, perceptibilă a trupului, supusă devenirii, eroziunii timpului şi lumea interioară în care sunt depuse “lucrările” spiritului şi ale conştiinţei.
Suntem aşadar pe de o parte, înclinaţi să focalizăm atenţia şi interesul privirii asupra expresivitaţii camăşii exterioare a trupului, a bogăţiei sale de manifestări, dar pe de altă parte, intuim mereu ca lumea noastră interioară, arhetipală, ascunde un univers fabulous în care spiritul caută neobosit căi de transcendere a efemerului existenţei noastre. Prin urmare, am dorit ca fiecare lucrare să devină un poem tridimensional despre condiţia umană, ce surprinde ipostazele acestei permanente strădanii de trecere dela exterior la interior, corpul devenind un loc al intersecţiei celor două lumi, brăzdat de ritmica amalgamată, densă, a unui uriaş palimpsest, depozitar al spiritualităţii universale.

Pentru a articula plastic acest mesaj, am ales ca vehicol formal mulajul corpului uman surprins în diferite ipostaze, prelucrat, modelat, fragmentat şi texturat cu scriituri gravate, pe care l-am transpus în materiale ceramice cu ardere la temperaturi înalte precum porţelanul şi gresia.
Privitor la această refernţă tehnologică, vreu să precizez că în ceramică se impune inerent, o relaţionare anticipată, a naturii materialului (pasta sau barbotina lichidă), în stare naturală şi a metamorfozei sale chimice şi de agregare decurse din supunerea la diverse regimuri termice.
În acest process alchimic misterios domneşte permanent un suspans în care “duhul focului” are ultimul cuvânt pe care artistul, pregatit pentru orice surpriză-fie ea neplăută -îl aşteaptă cu emoţie şi smerenie.
De ce am ales acest material?pentru simplul motiv al excelenţei sale plastice atestate de milenii şi nu în ultimul rând, pentru valoarea sa simbolică sacră prezentă în geografia marilor tradiţii spirituale; “Suntem făcuţi din pământ şi în pământ ne întoarcem” ne spune tradiţia creştină, iar sapienţa tao-ista vine să definească trupul –materialul lumesc al vieţii, drept “Marele bulgăre de lut”.

Veculul formal folosit este mulajul corpului uman, replica fidela in lut, pezent ca exterioritate, o scoica goala efemera, ce cuprinde si contine ineriorul nostru sufletesc complex ca si personala si universala istorie.
Peretii ineriori a cestui corp-vas, deseori acoperiti cu scriitura, devine un palimpsest a existentei umane: prezente si trecute.
Diminuarea contrastului intr detaliile naturaliste exterioare si metaforica scriitura interiora, dilueaza linia fina ce separa imaginarul de real.

Exploraile mele fotofrafice, cu imaginil printate/ manipulate, desen sau serigrafie ceramic trecind frontierele intre discipline, sunt facute pentru a sintetiza bi si tri dimensiomalul intr-un limbaj artistic incarcat cu semnificatii.

De ce corpul uman? pentru fiecare din noi corpul este evenimentul sau de a fi, e mai mult decit forma pe care o ia existenta si care confirma legaturile sale cu lumea, e o metafora a universului si a potentelor sale de existenta.