Bilanţ de vară deja în toamnă: arte vizuale în festivaluri

Jurnal vizual Ion Bogdan Lefter

 

Bilanţ de vară deja în toamnă: arte vizuale în festivaluri

Peste lunile mijlocului de an galeriile nu s-au oprit din mers, rulînd proiecte care au meritat toată atenţia noastră, fie ea… estivală! Multe au rămas nesemnalate, păstrate în notiţele din care măcar o enumerare să iasă, spre completarea peisajului…

 

Herculane culturalizate cu picturi murale

Vara sînt programate festivaluri mai relaxate, mai „de consum” ori pe cîte o idee mai neobişnuită, „de vacanţă”.

Un asemenea festival de idee a avut loc la Băile Herculane, superba staţiune bănăţeană decăzută, unde pe locurile vechilor Terme romane, din care s-au mai păstrat urme, s-au ridicat, în perioada apartenenţei la Imperiul Austriac, edificii spectaculoase, bogat ornamentate, astăzi degradate, cu faţadele atacate de vreme şi de vremuri, de intemperii şi de indiferenţă.

Un grup de asociaţii culturale, de salvare a patrimoniului şi de promovare a artelor a imaginat, sub titlul glumeţ Băile Culturale Herculane (27 august-2 septembrie), un proiect de „revigorare” a staţiunii şi de încurajare a localnicilor, mod – totodată – de a atrage atenţia asupra stării deplorabile a „perlei Banatului”, a cărei restaurare ar trebui să fie o prioritate naţională.

Programul de o săptămînă al Băilor Culturale Herculane a inclus tururi ghidate prin staţiune, conferinţe oferite de artişti vizuali şi arhitecţi, muzică de jazz, proiecţii de filme în aer liber. Componenta cea mai ingenioasă a proiectului a fost „reactivarea” unor spaţii publice prin picturi murale, invitaţi pentru asemenea „intervenţii” fiind cîţiva autori de graffiti-uri şi mereu-tînărul grafician, caricaturist, artist polivalent Ion Barbu (n. 1953), care a produs de-a lungul perioadei, marcînd zilele pe principiul clasic „Nulla dies sine linea”, o „friză” de mari proporţii, sub pasarela de intrare în Herculane, cu faimoasa Împărăteasă Sissi, cea îndrăgostită – zice-se – de staţiune. Ceilalţi „grafferi” au pictat pe faţade de bloc, de liceu, de grădiniţă.

Proiect mai mult decît lăudabil moralmente şi patrimonial, inteligent conceput, cu picturi murale oferite cadou comunităţii locale, zonei şi, prin „promovare” şi prin „ecouri de presă” (precum acesta!), naţiei întregi. La aşa „urme” de mari proporţii lăsate pe clădiri, ar fi cazul ca unii-alţii să se simtă vizaţi şi să ia aminte…

 

Capitale de naţiuni centenare, arte şi C’arte

De o atmosferă încă-estivală-deşi-deja-în-septembrie au avut parte două evenimente bucureştene nu doar suprapuse, ci de-a dreptul „împletite”, cu debut simultan: Festivalul Capitalelor Naţiunilor Centenare (10-17 septembrie) şi Strada de C’Arte, tot la ediţia a… VII-a (10-23 septembrie), în organizarea Muzeului Naţional al Literaturii Române – MNLR şi a Teatrelor de Comedie şi al Dramaturgilor Români, cu numeroase alte instituţii partenere, respectiv al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” – BCU, cu susţinerea MNLR şi a Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România – APLER.

Festivalul, prilejuit de suta de ani de la sfîrşitul primului război mondial, a reunit mesageri culturali din capitalele celor 10 ţări de astăzi ale căror teritorii au rezultat din dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar: România şi Republica Moldova (atunci laolaltă, în urma Marii Uniri), Cehia şi Slovacia (desprinse din Imperiu ca un singur stat: Cehoslovacia), Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, plus Austria şi Ungaria, în graniţele lor lingvistice (cele 10 state de azi au fost – deci – doar 8 la 1918). Program ramificat, multiartistic, cu foarte numeroşi participanţi din Praga, Bratislava, Tallinn, Riga, Vilnius, Varşovia, Viena, Budapesta, Chişinău şi Bucureşti: expoziţii, conferinţe, lecturi publice, lansări de cărţi, concerte, spectacole de teatru, proiecţii de filme, descinderi în licee, „ateliere” creative pentru copii.

În ce priveşte Strada…, a fost la începuturi un minitîrg de carte în aer liber, extins de-a lungul anilor către un profil de festival literar-editorial, cu standuri, lansări şi recitaluri de poezie şi muzică.

Din multitudinea de atracţii ale celor două evenimente, aleg aici doar cîteva exemple vizuale:

• expoziţia Confluenţe 100, de la Galeria Galateca, cu 20 de artişti din cele 10 ţări (4 baltici, 3 cehi, 2 basarabeni şi 3 din România actuală); români: clujeano-canadianca Arina Ailincăi, cu o lucrare de ceramică în manieră proprie, cu două capete de astă-dată concrescute, spate-n spate, cu cefele topite una-ntr-alta, sprijinite a reflecţie într-o singură pereche de palme comune, cu ochii închişi a meditaţie, cu trăsături expresive, vag-asiatice, deopotrivă sculptate şi pictate (postură exersată cîndva şi cu figuri cu trăsături europene); ieşeanul Dragoş Pătraşcu, grafician, autor de obiecte şi instalaţii, aici cu un tablou intitulat Dormind cu Gellu Naum, de fapt un fundal negru pe care ies în relief rînduri-rînduri de cuvinte, versuri sau fragmente de versuri – măcar o parte dintre ele – ale poetului, în mijlocul părţii de jos a suprafeţei fiind fixată, încolăcită, o… pisică încolăcită, în realitate din blană de… iepure, altfel de aspect îndeajuns de realist, aluzie – pentru cunoscători – la relaţiile foarte speciale pe care soţii Lygia şi Gellu Naum le-au avut cu Japonica şi cu Bonnie, cele două feline de casă la care au mărturisit şi public cît de mult au ţinut; şi gravorul bucureştean ZuZu Caratănase, în linia ştiută;
• expoziţia de desene, fotografie, video Alb-Negru, în holul de la etaj al BCU, selecţie de colegi români ai excepţionalei graficiene Anca Boeriu, aici în dublu rol, curatorial şi de artistă, alături de Carmen Apetrei, Mirela Anura, Horia Boboia, Aurora Kiraly, Mircea Florian, Emilia Persu, Rareş Pantea, Ioana Mitrea, Raluca Ilaria Demetrescu, Irina Florescu;
• expoziţia 4×4.Instalaţia de cArte, vernisată tot la Galateca, după săptămîna Confluenţelor 100, cu prezentarea unui volum-casetă bibliofilă în tiraj limitat şi cu o lectură colectivă, finalizare a unui proiect care a adus alături 4 poeţi, Dan Mircea Cipariu, Florin Iaru, Simona Popescu şi Andra Rotaru, şi 4 artişti vizuali, Cosmin Paulescu (Cozo), Ilina Schileru, Gabi Stamate şi Mihai Zgondoiu (iniţiatori: primul şi ultimul), care s-au întîlnit de 4 ori, au compus individual, textual şi vizual, în intervale şi au colaborat la 4 poeme colective tip „renshi”.

Alte expoziţii de vară şi de-nceput de toamnă – în episoadele următoare…

 

Secvenţe apărute (print) în revista Reporter global

(franciză The Economist),

Nr. 16, 21-27 septembrie 2018