Colaborarea celor doi artiști este una inedită în sculptura românească, lucrarea a fost împărțită în două, fiecare artist fiind autorul unui personaj, Elena Dumitrescu a ales-o pe Daphne, iar Alexandru Rădvan pe Apollo. Ei au lucrat separat în ateliere timp de un an, comunicarea dintre cei doi fiind mediată de curatoarea proiectului. Provocarea a fost ca niciunul dintre ei nu au văzut lucrarea celuilalt. Finalizarea lucrării are loc în expoziție, când cele două piese se alătură în premieră. Ideea alipirii a două jumătăți dintr-o sculptură apare pentru prima oară în scrierile grecului Pausanias (secolul al II-lea d.Hr.), care a consemnat povestea sculptorilor Telekles și Theodorus. Aceștia au creat o sculptură perfectă din punct de vedere tehnic, sudând două jumătăți care fuseseră lucrate în orașe diferite, una la Efes, cealaltă la Samos.
Practicile colaborative în sculptură sunt destul de rare, iar cei doi artiști, Elena Dumitrescu și Alexandru Rădvan, deși diferiți, împărtășesc câteva trăsături comune: sunt autori de sculptură figurativă, au o pasiune pentru istoria antică și mitologia greco-romană și o preocupare constantă pentru subtilități tehnice.
Lucrarea este supradimensionată și realizată în tehnică mixtă – rășină epoxidică, lemn, tablă zincată, aluminiu și pietre semiprețioase. Frumusețea clasicizată, armonică a nimfei, surprinsă în plină metamorfoză este contrabalansată de un Apollo hibrid, ambiguu din punct de vedere sexual, exasperat de refuzul Daphnei. Diferențele structurale dintre cei doi sunt vizibile în arhitectura corpurilor și imprimă o estetică emoțională suplimentară. Dacă femeia, pământeană, are un corp pur și gracil, aflat în retragere, zeul, venit din alt univers, este un cyborg infatuat, prețios și înspăimântător prin frumusețea sa extraterestră.
Sculptura, prezentată ca o instalație, singură într-un spațiu generos și adaptată dimensiunilor acestuia, nu este nici monument, nici decor, cum tinde să devină o sculptură figurativă astăzi. Ea este un manifest al posthumanismului cultural, o ancorare în prezent prin prisma trecutului și o decodificare poetică a unei situații imaginate, ipotetice, intraductibile.” Simona Vilău
Elena Dumitrescu (n.1971) trăiește și lucrează la București. Este lector universitar la Departamentul de Sculptură al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti. După o lungă perioadă in care a abordat teme izvorâte din viața afectivă, cu autoportrete de stare, cupluri, portrete de familie, fragmente anatomice feminine și personaje de epocă, create în tehnici clasice – terracota, bronz, porțelan, lemn sau lut, Elena Dumitrescu a început să se preocupe de mitologie românească sau greco-latină și de tehnici experimentale, care dau un plus de mister și curiozitate operelor sale.
Alexandru Rădvan (n.1977) trăiește și lucrează la București. Este lector universitar la Departamentul de Pictură al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti. Artistul a expus, de peste zece ani, alături de Anaid Art Gallery, galerie situată la Berlin. Lucrează în diverse tehnici, de la desen, gravură, colaj, pictură până la sculptură în lemn, metal sau rășină, fiind un pasionat al experimentelor tehnice. Temele sale sunt preponderent mitologice și istorice, el relaționând de fiecare dată cu câte un personaj iconic, pe care îl tratează de la egal la egal în imagini inedite.
Organizator: ATELIER 030202
Recent Comments