Filiala Tg Jiu a UAP din România în parteneriat cu Primăria Târgu Jiu și Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși ” organizează Joi 25 Ianuarie 2018, ora 17.00, vernisajul expoziției de arte vizuale „Urme ale prezentului”, realizată de Andreea Medar , membru stagiar al Filialei Târgu Jiu a UAP din România.
Curator : Mălina Ionescu, Călin Petcana
Expoziția este deschisă publicului în perioada 25 Ianuarie 2018 –07 Februarie 2018
Consiliul Director al Filialei Tg Jiu a UAP din România,
Galeriile Municipale de Arta UAP, Târgu Jiu
Președinte, Lect.univ.dr. Vasile Fuiorea
”… pasaje din jurnalul propriu, cuvinte – cheie sau trăiri personale sunt redate cifrat, ca măsură de autoapărare. Textul este scris în alfabetul braille, dar relieful literelor este înlocuit parțial cu spini, atingerea necesară descifrarii devenind imposibilă. ” (Andreea Medar)
” Mai întâi i-am întâlnit lucrările în expoziția masteranzilor de la pictură: pânzele erau în linia școlii, însă instalația cu forma umană plină de ace era ceva diferit. Apoi, am invitat-o pe Andreea Medar în Grecia, împreună cu alți artiști, într-un simpozion de arte vizuale. Lucrările generate ca urmare a acestor întâlniri demonstrează necesitatea acestui tip de simpozion și, totodată, profunzimea căutărilor proprii artistei, până la identificarea modalităților de exprimare personală și a găsirii unui drum singular în arta contemporană. Andreea Medar se raportează la trecut și la tradiție prin utilizarea ciulinilor și a spinilor din grădina nelucrată a bunicilor deja plecați într-o altă lume. Este un trecut care nu se constituie ca limită, ci un timp care deschide. Utilizarea unor asemenea materiale acum, când artiștii folosesc cu precădere tot ceea ce tehnica actuală ne furnizează, poate părea anacronică și inactuală. Însă tocmai prin această modalitate de distanțare temporală reușește să înțeleagă și să perceapă mai bine timpul său. Contemporaneitatea, prezentul cel mai actual, se caracterizează prin „extragerea” din prezent, prin situare într-un alt timp, prin distanțare și, paradoxal poate, prin proximitatea față de “origine”, după cum afirma filozoful italian Giorgio Agamben. Astfel contextualizat, subiectul lucrărilor prezentate de artista Andreea Medar, a comunicării încifrate, a imposibilității decriptării mesajului devine extrem de actual și percepem astfel, în întunericul prezentului, o lumină care încearcă să ajungă și la noi. Noul Alfabet.” (Călin Petcana)
” Alfabetul Andreei Medar se construiește, simultan, din mai multe surse, și din premise diferite – doar aparent antagonice. Scrierile sale sunt mesaje care sunt în același timp imposibil de citit și citibile imediat, deorece ele devin, dincolo de sensul lor literar, semn plastic, imagine care se transmite cu întreg conținutul său emoțional, personal și subiectiv. Ceea ce transmite( sau evită să transmită) Andreea Medar vine din universul său interior, din experiența sa directă, istorie personală, mesaj sau frază care are sens doar în universul închis, familiar. Această reținere în a comunica direct mesajul care oferă cheia citirii întregii sale atitudini artistice este dublată, în plan vizual, de o deschidere și o libertate cu totul specială față de expresia tehnicii și a materialului cu care lucrează. Aici intervine – sau poate interveni hazardul, și forma pe care o poate îmbrăca mesajul este de multe ori surprinzătoare și independentă de conținut. Mesajul este astfel nu atât conținut al lucrării, cât un element al său, alături de spini, de forma umană chinuită, și de cromatica sumbră sau reținută. Lucrările Andreei Medar pot fi, la prima vedere, citite ca ilustrând dramatismul experienței umane, dar există o dimensiune ludică a expresiei care oferă și altă cheie de lectură. Criptarea, ascunderea mesajului nu sunt retorice – în ciuda dramatismului transpunerii, ci traduc în modul cel mai direct, procesul de sublimare a experienței și sensibilității personale în expresie vizuală, expresie vizuală care, cu toată încărcătura sa emoțională de o sensibilitate extremă, transmite libertatea, bucuria experimentului și joaca cu posibilitățile nelimitate de expresie pe care ți-o dă (doar) actul artistic”. (Mălina Ionescu)
Recent Comments