Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Ministerul Culturii și Identității Naționale, Biblioteca Academiei Române, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Romfilatelia și Fundația Colegiului Național de Apărare, având ca partener strategic Teatrul Dramaturgilor Români, organizează Bienala de Carte Bibliofilă și de Carte-Obiect, ediția I, 2018. Dublul vernisaj a avul loc de Ziua Culturii Naționale, luni, 15 ianuarie 2018, și a constat în deschiderea celor trei expoziții din cadrul Bienalei:

  • Expoziția Mihai Eminescu, reper al spiritualității românești, expoziție de carte bibliofilă, ora 13.00, Biblioteca Academiei Române, Calea Victoriei 125
  • Expoziția de Carte Bibliofilă și Expoziția de Carte-Obiect, ora 14.00, Muzeul Național al Literaturii Române – Sala de spectacole „Iosif Naghiu”, Calea Griviței 64-66.

Invitați: Mircia Dumitrescu (artist vizual) și Pavel Șușară (critic de artă)

Amfitrion: Ioan Cristescu, Director al Muzeului Național al Literaturii Române

Curatori: Gabriela Dumitrescu, Monica Vasinca, Mirela Trăistaru, Pavel Șușară

Coordonator proiect: Dalina Bădescu

 

Lista artiștilor participanți la prima ediție a bienalei:

Dan Alban, Részegh Botond, Rodica Berezoschi, Livia Cojoli, Jaynie Crimmins, Alexandra Eckhardt, Raluca Ghideanu, Cătălin Hrimiuc, Carolina Ilica, Marian Ilea, Cristian Ivan, Hailu Kifle, Andor Komives, Marcel Lupșe, Yoko Motomiya,  Juman Nimbri, Letiția Oprișan, Arnaudov Panteleymon, Alexandru Păsat, Tudor Păsat, Emilia Perșu, Ion Augustin Pop, Nicoleta Popa, Silvia Radu, Vasile Rață, Victor Săraru, Floarea Țuțuianu, Mihai Zgondoiu, Corina Gabriela Duma, Ana Adam, Ioana Alexe, Arina Ailincăi, Daniela Andrei, Ion Anghel, Teodor Arghir, Ana Ariciu, Marwa Atwa,Dragoș Adriana, Octav Avremescu și Timotei Drob, Adriana Bădescu, Dalina Bădescu, Livia Balu, Mihai Alexandru Barabancea, Vlad Basarab, Roberta Berezoshi, Petre Ilie Birău, Mircea Bochiș, Bogdan Alexandru, Andreea Bogdan, Ioan Bolborea, Cristina Bolborea, Diana Brăescu, Alina Vodă, Oana Cătălina Bucur, Marius Burhan, Ioan Burlacu, Alexandra Cahniță, Zuzu Caratănase, Filip Capsali, Panaite Chifu, Vasilica Chifu, Aurelia Chiru, Florin Ciubotaru, Silviu Ciora, Elena Denisa Cîrstea, Andreea Cojocaru, Claude Cojocaru, Mihaela Constantin, Luminița Coșăreanu, Nicoleta Mădălina Costache, Alexandra Costea, Ana Cuteanu, Diana Diaconescu, Aurora Speranța Cernitu, Vioara Dinu, Eveline Dubina, Emil Cassian Dumitraș, Maxim Dumitraș, Mircia Dumitrescu, Ștefan Claudiu Dumitru, Mihaela Dumitru Trancă, Reka Csapo Dup, Darie Dup, Ehaaban Ahmed, El Masry Weaam, Shereen Albaroudy, Daniela Făiniș, Suzana Fântânariu, Florea Iraida și Ana Drugă, Mădălina Frăsineanu, Alina Gherasim, Rodica Grigoriță, Mihaela Gruianu, Alaa Helmy, Tely Iacșa, Carina-Ilinca Baciu, Alexandru Jakabhazi, Marta Jakobovits, Lera Kelemen, Elena Daniela Langă, Cezar Lăzărescu, Sabina Legenaru, Bianca-Andreea Lozincă, Adriana Lucaciu, Sergiu Lupșe, Ecaterina Marghidan, Matei Bogdan Ștefan, Ioan Medruț, Valeriu Mladin, Mihai Moldovanu, Emil Moritz, Lucian Muntean, Vasile Mureșan, Alexandra Mureșan, Gabriela Năftănăilă-Levențu, Mona Nahleb, Giuliano Nardin, Luana Năstase, Alexandra Neacșu, Andreea Neagu, Ana Nedelcu, Liviu Nedelcu, Nadina Neidoni, Ioan Nemțoi, Juman Minbri, Sebastian Oară, Mirel Ologeanu, Oprea Maia Ștefana, Anna Maria Orban, Elena Panciuc, Andrei Alexandru Pantea, Vasile Pop-Negreșteanu, Cătălin Precup, Ștefan Râmniceanu, Rareș Lupu, Ana Maria Rugescu, Andreea Rus, Ilie Rusu, Constantin Rusu, Ramona Șercăianu, Atena Elena Simionescu, Shoko Miki, Alfred Schupler, Alexandru Daniel Smuczer, Silviu Spirescu, Sabina Stan, Mădălina Stan, Alexandra Stancu, Cristina Stoian, Alexandra Strugariu, Iuliana Suciu, Barbara Sussman, Pavel Șușară, Devis Grebu, Vladimir Țăroi, Ioan Aron Țăroi, Victoria Țăroi, Epaminonda Tiotiu, Manuela Toderaș, Mirela Trăistaru, Miki Trifan, Simona Nana Tănăsescu, Oana Daniela Tudoran, Titu Toncian,, Gabriela Vasilescu, Monica Vasinca, Magdalena Voiculeț, Nihal Wehly, Gheorghe Zărnescu, Diana Zavorodnic, Codruț Zele, Marton Barabas, Marijana Bițulescu, Relu Bițulescu, Andras Butak, Pal Csaba, Istvan Damo, Alexandra Eckhart, Anett Esztero, Marian Gabor, Pauline Galiana, Gyongyl Karoly, Ilona Kiss, Peter Balasz Kovacs, Marcel Lupșe, Oana Pop, Zoe Vida Porumb, Sara Richter, Istvan Sziranyi, Aurelia Tompa, Titu Toncian, Etty Yaniv, Miklos Zsemberi Zsigyarto.

 

 

Premiile acordate la BIENALA DE CARTE BIBLIOFILĂ ȘI DE CARTE-OBIECT, EDIȚIA I, 2018
Membrii juriului:
Mircia Dumitrescu – grafician, președinte juriu
Ioan Cristescu- scriitor și critic de teatru, manager MNLR
Pavel Șușară- scriitor, istoric și critic de artă, curator Bienala
Mirela Trăistaru- artist plastic, curator Bienală
Monica Vasinca- artist plastic, curator Bienală
Secretarii juriului,
Dalina Bădescu
Andreea Drăghicescu – Biroul de Relații Publice al MNLR

 

Premiile MNLR
Premiul I – Sebastian Oară – România
Premiul II – Részegh Botond (secțiune carte Bibliofilă) / Alexandra Mureșan (Carte-Obiect)
Premiul III –Laszlo Bandy (Bibliofilă) / Victoria Țăroi (Carte-Obiect)
Premiul UAP – Emil Cassian Dumitraș
Premiul Romfilatelia– Magdalena Voiculeț
Premiul APLER – Silviu Spirescu
Premiile AEEAR (Asociația experților și evaluatorilor de artă din România)– Gabriela
Naftanăilă Levențu și Mihaela Dumitru-Trancă
Premiul Clubul UNESCO-Adolescenții – Nicoleta Mădălina-Costache
Premiul EURO CULTURART – Vasile Mureșan (Murivale)
Premiul acordat de Casa de Avocatură „Șerban și Asociații” – Zuzu Caratănase
Premiul MNLR 60 (albumul) – Arnaudov Panteleymon (Bulgaria)
Premii speciale acordate de juriu pentru artiști străini:
Miki Shoko (Japonia)
Pauline Galiana (SUA)
MENȚIUNI
Bogdan Alexandru
Teodor Arghir
Ana Ariciu
Vlad Basarab
Marton Barabas – Ungaria
Andreea Cojocaru
Mihaela Constantin
Ștefan Dumitru
Iraida Florea și Ana Druga
Alina Gherasim
Hailu Kifle
Teli Iacsa
Rareș Lupu
Maia Ștefana Oprea
Andrei Alexandru Pantea
Tudor Păsat
Premii speciale – EXPOZIȚII PERSONALE
Arina Ailincăi
Claude Cojocaru

 

Texte publicate în catalogul bienalei

CUVÂNT ÎNAINTE

(Text: Ioan Cristescu – Manager MNLR)

Organizarea unei Bienale de carte bibliofilă și de carte-obiect, de către Muzeul Național al Literaturii Române, pare o inițiativă exotică. În fapt ea este una normală, pentru că instituția, prin natura ei, este deținătorul unui astfel de patrimoniu. Apropierea dintre arta plastică și arta scrisului, sau a lecturii, pe care o reprezintă cartea, nu constituie o noutate și nici o ciudățenie. E mai degrabă o formă superioară de transmitere a unui mesaj, acela că produsul carte-obiect poate fi citit și recitit nu neapărat într-un limbaj univoc, dar sigur nu poate fi ignorat. Cartea-obiect se privește, se contemplă, se admiră și, totodată, privitorul poate descifra în ea un mesaj subtil: citește, păstrează și nu
ignora cărțile! Bibliofilia este un nivel superior de admirație și de iubire de carte. Nu este o manie, ci o dragoste și, de ce nu, o artă pe care nu doar colecționarii ar trebui să o cultive, să o înțeleagă, să o protejeze și cu care să se identifice în momentele lor de singurătate și de melancolie. Tema acestei prime ediții a Bienalei de carte bibliofilă și de carte-obiect este aceea de UNITATE, ceea ce o înscrie fără echivoc în starea de sărbătoare și în spiritul Centenarului Marii Uniri.

 

UNITATE ÎN DIVERSITATE

(Text Dalina Bădescu – coordonator proiect)

Prima ediție a Bienalei de Carte Bibliofilă și de Carte-Obiect a Muzeului Național al Literaturii Române coincide cu anul celebrării Centenarului Marii Uniri. Pentru un muzeu al cărui interes major este literatura și forma ei concretă, cartea, organizarea acestei Bienale nu este doar o posibilitate, ci și o necesitate reală. Astfel, alegerea temei Bienalei a venit cumva de la sine, încercând să răspundă la o serie de întrebări care ar putea fi rezumate astfel: care este relevanța cărții bibliofile într-o societate care tinde spre virtual și care este locul cărții-obiect în sfera intereselor artiștilor contemporani?
Poate anticipând răspunsul și extrapolând ce se întâmplă în alte manifestări artistice și culturale, curatorii Bienalei au încercat să orienteze participanții în selecția lucrărilor cu care urmau să participe, sugerând tema Unității, dar fără să o limiteze la un anumit context istoric sau social. Dorindu-se realizarea unei imagini cât mai largi și mai diverse a rolului cărții în practica editorială și artistică, s-a decis organizarea expozițiilor cu posibilitatea participării externe, și nu numai din colecțiile relativ închise ale Muzeului Literaturii și ale Bibliotecii Academiei. Așadar, selecția lucrărilor s-a desfășurat simultan în două planuri: pe de o parte curatorii au invitat artiști consacrați, cu opere recunoscute în care cartea-obiect avea un rol marcant, pe de altă parte s-a lansat un apel de participare către toți artiștii interesați, în urma căruia juriul Bienalei a selectat mai mult de 80 de participanți din totalul de peste 200. Aceștia provin preponderent din spațiul românesc sau sunt artiști români stabiliți în străinătate, dar există și un număr semnificativ de participanți străini, din țări precum Ungaria, Statele Unite ale Americii, Egipt, Liban, Iordania, Japonia, Republica Moldova, Elveția, Bulgaria și Marea Britanie.
Din lucrările primite la finalul perioadei de înscriere, o parte s-au calificat pentru secțiunea de carte bibliofilă, cărțile fiind editate în tiraje restrânse și realizate în tehnici de multiplicare specifice, chiar dacă autorii lor sunt artiști plastici. Printre participanți regăsim pictori sau sculptori care au abordat cartea-obiect ca experiment de expresie și de comunicare, dar și artiști plastici care, simultan cu interesele din domeniile lor specifice, au explorat constant posibilitățile cărții ca formă artistică și ca provocare a cunoașterii. Lucrările prezente în expozițiile Bienalei sunt realizate pe parcursul mai multor decenii, acoperind o gamă enormă de stiluri, tehnici și dimensiuni. Cărțile din secțiunea bibliofilă provin atât din patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române, respectiv din cel al Bibliotecii Academiei Române, cât și de la edituri care au tipărit astfel de cărți, din colecții private și nu în ultimul rând de la artiști, prin selecția juriului.
În această diversitate copleșitoare de forme pe care cartea le generează permanent, am descoperit o coerență complexă, în care lucrările din cele două secțiuni ale Bienalei, cea bibliofilă și cea a cărții de artist, pot fi citite într-o cheie comună, a spiritului tânăr, lipsit de vârstă istorică și de limite, fie ele geografice sau mentale, care caută ieșirea din istoria mică.
Cartea-obiect (cartea de artist) lărgește domeniul percepției cărții ca formă, ca obiect, prin relevarea posibilităților volumetrice, sculpturale ale exteriorității acesteia și prin eliminarea conținutului, sau, din contră, renunță la ambalajul cu care suntem obișnuiți si păstrează doar funcția comunicării, de transmitere a unor informații sau, alteori, pur și simplu a unor stări. Indiferent de abordarea artistului, toate cărțile-obiect fac referire la o carte arhetipală, recuperată în formă pură din memoria noastră culturală. În afara tradiției și a istoriei în general, care devin astfel referent, inovația și formele noi nu pot exista. Cărțile de artist sunt glose pe marginea ideii de carte și a posibilităților ei infinite de manifestare.
Atenția deosebită cu care au fost realizate cărțile bibliofile le transformă în obiecte de artă, unice nu prin număr, ci prin faptul că sunt purtătoare ale unui spirit, ale unei atitudini irepetabile. Privite lucrurile astfel, granița dintre cele două secțiuni devine transparentă, regăsindu-se o unitate în interesul și implicarea puternică și reală cu care toate cărțile din expoziție au fost realizate. Mai mult, fără a ști autorul și țara din care acesta provine, lucrările sunt foarte greu identificabile geografic, ele făcând parte din aceeași sferă specific umană a cercetării și a cunoașterii, care este universală și atemporală.
Din aceste motive am optat pentru expunerea artiștilor în catalogul expoziției în ordine alfabetică, alegere strict practică, și nu în funcție de secțiunea la care participă sau de naționalitatea lor.
Pentru a introduce privitorul și în procesul de elaborare a cărții, dar și pentru a extinde mesajul expoziției dincolo de discursul obiectului finit, Muzeul a colaborat cu regizorul Ioana Grigore pentru realizarea unor scurte documentare despre cinci artiști și un scriitor. Artiștii sunt urmăriți și surprinși în atelierul/spațiul lor de lucru chiar în timp ce-și pregătesc lucrările cu care sunt prezenți în expozițiile Bienalei. Astfel, Daniela Făiniș, Letiția Oprișan, Florin Ciubotaru, Ioan Nemțoi, Mircia Dumitrescu și Nicoleta Popa, prin medierea Ioanei Grigore, implică privitorul mai mult decât în istoria unui obiect, îl fac părtaș la un ceremonial discret, la partea nevăzută și misterioasă a creației înseși.
Cartea-obiect devine, astfel, vehiculul unei inițieri, iar imaginea video prelungește prezența efectivă a artistului în propria lui operă chiar și după ce ea a părăsit atelierul și a intrat definitiv în lumea reală.
Revenind la întrebările inițiale, expozițiile acestei prime ediții a Bienalei și acest catalog vor rămâne dovada clară a faptului că există un viitor cert pentru bibliofilie, iar cartea ca produs cultural, separat de funcția utilitară, are un loc constant și bine definit în preocupările artiștilor, în definitiv cei mai eficienți istorici ai propriilor vremuri.

 

SPIRITUL, CORPUL ȘI OBIECTUALITATEA CĂRȚII

(Text: Pavel Șușară – curator)

Aşa cum se poate vedea fără nicio dificultate, perioada de tranziţie în activitatea editorială s-a încheiat. Producţia şi piaţa de carte nu mai au acum nimic în comun, în afara memoriei individuale şi a unui anumit fond de prin bibliotecile publice şi private, cu ceea ce se întâmpla în domeniu prin anii nouăzeci. Au dispărut, rând pe rând, pirateria, improvizaţia, amatorismele de tot felul, precaritatea materialelor şi a tiparului, viitura de maculatură brută şi portretul-robot, la limita disprețului, pe care editorul romantic, rapid calificat la locul de muncă, i-l făcea, implicit, cititorului-cumpărător pe care încerca să-l ademenească. Dintr-un firesc instinct de conservare a speciei cărţii, dar şi a calităţii experienţei cu cartea, câteva edituri excentrice din București, Cluj și Timișoara au început să scoată cărţi bibliofile, cărţi-spectacol, cărţi voluptuoase, rafinate, seducătoare. Aceste proiecte, deja istoricizate, nu erau, însă, aşa cum ar fi de la sine înţeles în evoluţia organică a unui fenomen, un proces logic care ţinea de maturitatea acestuia, ci, dimpotrivă, unul precoce, precipitat, adolescentin, care mobiliza anticipat resurse multiple tocmai pentru a contracara precaritatea generală şi pentru a structura, într-o formulă credibilă, senzaţia de amorf şi de entropie.
Astăzi, lumea cărţii este radical schimbată. Calitatea materialelor şi a tehnicii de imprimare este de nivel european, sintagmele de identificare, construite, obligatoriu, în jurul unor formule precum ex-comuniste sau est-europene, s-au perimat şi ele, cartea produsă în România fiind acum la egalitate, atât în calităţi, cât şi în defecte, cu ceea ce se produce şi în lumea largă. Hârtia bună, paginaţia corectă, reproducerea fidelă, coperta spectaculoasă şi legătoria proastă sunt achiziţii care par ireversibile şi de care piaţa românească beneficiază din plin. Însă acest nivel mediu ridicat are şi un neajuns, o mică anomalie de sistem: creează o egalizare enormă sub o aparenţă de diversitate barocă. Într-un anumit fel, această boală de maturitate este mult mai periculoasă decât acelea, multiple, de creştere. Monotonia și non-diferenţierea sunt, spre deosebire de disfuncţiile tranzitorii ale copilăriei, boli cronice, contagioase şi incurabile. Sunt boli tehnice care creează stări de hipercorectitudine, de cerebralitate în exces, de frig lăuntric şi de frigiditate, ca să-i spunem aşa, tactilă. Iar acest lucru inevitabil şi trist are o cauză uşor de identificat, ceea ce constituie o bună premisă pentru un diagnostic just. Această boală este consecinţa directă a unui procedeu, şi anume traducerea, translarea. Concepute in vitro, gestate în utere digitale, perfect sterile, dar fără căldura comunicării, cărţile mature sunt, aproape fără excepţie, traduceri, adică translări din virtual în obiectual. Cu alte cuvinte, avem o enormă producţie de cărţi cu E-uri, cu multe E-uri şi cu potenţatori de gust. În faţa acestei ofensive a izomorfismului, a atacului unificator, nu există decât o singură soluţie şi un tratament unic: cartea ecologică, naturistă, ireductibilă, cartea bibliofilă, rară, elitistă.
Dacă, aşa cum am spus deja, în anii ’90 această carte era o formă de compensare a dezordinii infantile, acum, după aproape trei decenii, ea este o formă de dispersie a unui colectivism care dă semne de anchiloză prematură, iar dacă, iniţial, corecţia venea de la Bucureşti, de la Cluj sau de la Timişoara, acum ea vine, şi poate nu chiar întâmplător, de peste tot. Spre deosebire, însă, de prima variantă a bibliofiliei, mai discretă, mai blândă, mizând, în mai mare măsură, pe difuzare şi pe capacitatea persuasivă a cărţii, varianta de astăzi este exclusivistă, radicală şi elitistă până la limita cripticului. Actorul principal – de altfel, şi singurul – al acestui act vehement de contestare a cărţii de serie, ca produs monoton al unei tehnici autosuficiente, dar şi al unui act de consacrare, dus până în pragul devoţiunii, faţă de cartea fondatoare, arhetipală, faţă de ideea de Carte, este artistul plastic însuși, un personaj atipic şi neadaptat, care crede, cu o energie infatigabilă, că, înainte de a fi un discurs, o narație, cartea este un obiect, o formă spațială, şi, din această pricină, ea își este suficientă sieși. Cartea de artist este, în consecință, o formă arhitecturală în care se regăsesc, deopotrivă, sculptura, scenografia, pictura, grafica, tehnicile mixte, colajul, dar și dadaistele materiale, forme, structuri și texturi de-a gata. Întâlnirea artistului plastic efervescent cu editorul dornic de aventură a generat mai apoi, pornind de la realitatea textului literar, de la spiritul profund al acestuia, substanţialitatea cărţii, obiectualitatea ei unică şi corporalitatea ei armonioasă. Premisa acestei tentative este constatarea implicită că ideea de Carte nu se rezumă doar la realitatea inefabilă a textului în exerciţiul solitar al lecturii, la întruparea acestuia ca experienţă strict personală, ci că ea implică o prezenţă complexă, multidimensională, sinestezică, am putea spune, în care se regăsesc şi se concentrează toate simţurile şi toate funcţiile noastre cognitive. Cartea este un univers sincretic, un cumul, în determinarea căruia intră vizualul, tactilul, olfactivul şi, până la un punct, în ceremonialul răsfoirii, chiar gustativul, ca să nu mai vorbim despre participarea cealaltă, care angajează natura noastră morală şi factorii de conştiinţă.
În această perspectivă, cărţile-obiect, cărțile de artist, dar și cărțile bibliofile, create în exemplar unic sau tipărite în tiraje confidențiale, au repus laolaltă toate componentele naturale şi originare ale Cărţii, de la hârtia manuală, albă sau colorată în masă, la coperta realizată imprevizibil din cele mai diverse materiale și până la nivelul grafic, la spectacolul de imagine care oferă un al doilea nivel de lectură, de multe ori complet independent.
Şi, pentru a nu-l abandona pe scriitor propriei singurătăţi ficţionale, conform scenariului schizoid al modernităţii care a uzurpat unitatea paradiziacă a limbajelor, cărţile de acest tip recuperează organic artistul plastic, adică pictorul, graficianul, creatorul de forme vizuale, dar nu ca supliment al textului, ca simplu comentator, în imagini, al unui scenariu literar preexistent, ci ca prezenţă artistică şi simbolică siameză, în acelaşi timp autonomă şi supusă unei determinări profunde, aceea pe care o impune unitatea şi coerenţa realului însuşi. Rând pe rând s-au aşezat, de-a lungul anilor, între coperţile masive ale unor cărți, semnate de Șerban Foarță, Dan Laurențiu, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop, Constantin Stan și alții, artişti plastici precum François Pamfil, Ioan Gânju, Constantin Baciu, Aurel Vlad, Florin Ciubotaru, Mircia Dumitrescu și mulți alții. Fie şi această sumară enumerare dezvăluie curajul şi complexitatea unui proiect cultural care, deşi cu o arie de răspândire limitată, dovedeşte o remarcabilă forţă interioară şi o natură paradoxală: obiectualitatea acestor cărţi se preschimbă, pe nesimţite, în experienţă creatoare în sine, iar mesajul ei depășește simpla expresivitate exterioară. Cartea-Obiect îşi pierde, astfel, funcţia previzibilă de vehicul și devine ea însăşi subiect al contemplaţiei și o formă activă de reverie.

 

Text: Monica Vasinca, curator

Ce este cartea pentru mine? …un moment de adâncă tăcere și liniște interioară, când toate simțurile mele sunt atrase către prezent, către perfecțiunea tăcută din mine, din jurul meu. Această perfecțiune, clipa de frumusețe, mă atrage și mă atinge mai mult decât emoționalul, îmi amintește că am un suflet și sunt iubită.
Cartea trăiește în fiecare din noi, este liniștea creatoare prin care putem reflecta și echilibra viața agitată din afară, goală și stearpă, este momentul în care timpul dispare și simți prezența unică a vieții adevărate. Cartea ne învață să fim asemenea trăirii, aducând nevoia păcii interioare la o stare acută și astfel începem să simțim prezența tăcerii în toate lucrurile vii.
Cartea nu este o evadare din înfruntările vieții, ci ne amintește să însoțim fiecare luptă cu o rugăciune, deschizându-ne inima și alegând o zi de rutină sau o zi plină de viață în funcție de relația noastră cu liniștea interioară. Cartea ne ajută mintea conștientă să renunțe la iluzii și să se lase în voia unei părți mai mari din armonia invizibilului care ne poartă în o viață de a fi pur și simplu.

 

Bienala are loc în noul sediu al Muzeului Național al Literaturii Române din Calea Griviței nr. 64-66, București (clădirea din imagine).

 

Fotografii: Lucian Muntean

MIRELA Trăistaru, curator

Scriere, scriitură, carte, artă, cuvânt, rostire, semn, însemn, jurnal, filă, viață, arabesc, liant, moștenire, nou, fluviu, trăire, amintire, amăgire, bucurie, culoare, schiță, extaz, nou, introspecție, călătorie, eu – o bucățică de suflet.

 

 

Program de vizitare în perioada 15 ianuarie – 31 martie:

Marți – Duminică, intervalul orar 10.00 – 18.00

Intrare liberă

 

Proiect cultural organizat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române și partenerii săi.

Co-organizator: Biblioteca Academiei Române

Parteneri: Ministerul Culturii și Identității Naționale, Uniunea Artiștilor Plastici, Romfilatelia, Fundația Colegiului Național de Apărare, Cărturești, Editura Humanitas, Librăriile Humanitas

Partener strategic: Teatrul Dramaturgilor Români

Sponsor oficial: Casa de Avocatură „Șerban & Asociații”

Parteneri media: TVR, TVR 3, TVR International, Radio România Cultural, RFI, Modernism.ro, Observator Cultural, Cultura, Contemporanul, AgenţiadeCarte.ro, publicația on-line IQool.