Ce îți ocupă cel mai mult timp în momentul de față?
Timpul meu se împarte în buna lui măsură spre două direcții conexe: atelierul și seminariile de la Universitatea de Artă. În prezent, munca de atelier și ideile pentru un nou proiect sculptural îmi ocupă mai tot timpul. Puteam să-ți răspund într-un cuvânt ce îmi ocupă timpul: „fericirea”.

Ce rol are locul în care lucrezi?
Bună întrebare! Noi am fost învățați sau nici măcar nu ne-am pus problema că ar putea exista și alte spații de lucru decât strict atelierul propriu. Bine, acesta este un răspuns probabil tipic pentru un sculptor care e învățat să lucreze afară, în diferite locuri, alături de pietrele lui. Eu gândesc, modelez, desenez și socializez în propriul atelier. Execuția in sine a lucrării poate avea loc oriunde odată ce limitele ei au fost stabilite între pereții atelierului personal.

Unde ai vrea să expui în viitor?
Nu m-am gândit serios niciodată la un loc anume. Cu siguranță mi-ar face plăcere să expun la New York. Apoi la Roma, în acea “instituție” a sculpturii în piatră.

Cu cine ai vrea să expui?
Cu Bogdan Rața. Mi-ar face mare plăcere să translatăm prietenia noastră într-un proiect cu adevărat vizual.

Cu ce îți stimulezi creativitatea?
În cazul meu există doi stimuli puternici. Unul este muntele (fug des din oraș, chiar și pentru câteva ore, la munte). În al doilea rând sunt studenții. Au sute de întrebări interesante. Căutările lor și dorința mea de a le răspunde cât mai bine mă obligă să rămân în permanență creativ și să stabilesc punți de legătură interdisciplinare.

Există o relație între arta ta și resurse financiare?
O relație e prea puțin spus. E practic o fuziune între termeni când vine vorba de sculptură. Indiferent în ce mediu vizual ai lucra, e greu sau foarte greu la început. Am învățat să gândesc ca un bancher…, în ideea de a-mi reinvesti o parte consistentă din venit în următoarele proiecte. Știu că e un subiect delicat și că părerile sunt împărțite aici, dar sculptura e scumpă. Si de creat, și de cumpărat. Intotdeauna a fost asa.

Ce păstrezi din ce creezi? Care sunt criteriile de selecție?
Obișnuiesc să lucrez apoi “sterg” destul de mult. Nu e ca și cum aș avea de unde alege.

Am doar câteva lucrări pe care momentan le consider ale mele. De regulă, acestea sunt piese care nu fac parte dintr-un proiect.

Care consideri că este cel mai provocator lucru în arta ta?
Nu cred că sunt provocator prin ceea ce fac, prin intermediul sculpturilor mele. Incercările de a schimba aparențele unei materialități nu îmi sună neaparat a provocare. O provocare permanentă e sa fiu cât mai atent la detalii atunci când lucrez, să ating nivelul de exigență pe care, de obicei, îl stabilesc foarte sus. În materie de subiecte, sunt un artist foarte cuminte.

Care sunt cele trei cuvinte, care te caracterizează cel mai bine? 
#rezist, orgolios, clujean. *Ultimele două sunt pleonasm, știu.

Cea mai placută descoperire?
De cele mai multe ori îmi aleg cu mare atenție materialele sau pietrele, în funcție de ce-mi propun să fac. Acum mulți ani, primisem un bloc de Carrara de la un prieten drag. L-am păstrat în atelier ca pe o icoană. A fost o mare surpriză să realizez cât de frumos și de ușor se cioplește… Acea bucată de marmură cred că m-a ținut aproape de sculptura în piatră încă o perioadă. Se întâmpla într-un moment în care înclinam spre alte materiale și abordări.

Care este cea mai de preț posesiune a ta?
Un elefant mic din plastic, o jucărie. L-am cumpărat cu 25 de bani prin ’91. A fost prima mea muză.

Cea mai frumoasă amintire?
Deșertul Mojave. Ce a făcut și ce face, cum lucrează și cum se schimbă acolo natura e de nedescris. Este singurul loc unde am înțepenit cu adevărat pentru câteva momente. A fost o surpriza foarte plăcută. Nu mi-am imaginat că mă va marca atât de profund.

///

Vlad Berte statement

Dacă imaginea sculpturii contemporane este în fapt oglindirea unor practici şi etaloane apuse? Fiecare acţiune îşi are limitele naturale, adică reacţiunea, care la rândul ei va amprenta procesele sociale, trasând noi direcţii. Asemeni ideii de mai sus, tind să cred că reperele esenţiale ale societăţii contemporane se uniformizează, se descotorosesc de un prea-plin, degajând astfel un nou set de reguli.

Află mai multe despre Vlad Berte aici