Elian Băcilă s-a născut în 1974 la Orșova. A studiat la Facultatea de Geologie și Geofizică, Universitatea București și profesează ca geolog.
Are însă preocupări artistice serioase în domeniul picturii, reușind performanța să rămână fidel unui mod de expresie monocrom; s-a specializat în negru.

Recent l-am întâlnit la Palatele Brâncovenești de la Mogoșoaia, unde prezintă o serie de lucrări într-o expoziție de grup intitulată ”Har de la clasic la abstract” deschisă până pe 29 octombrie 2017, când va alea loc, de la ora 14.00, o conferință și lansarea albumului expoziției.

Artistul a răspuns unui set de întrebări adresate de Modernism.ro

 

1.Ce îți ocupă cel mai mult timp în momentul de față?

Vernisajele pe care le am, pregătirea lor, munca în atelier și viitoarele proiecte. Este un firesc. Așa se desfașoară viața mea. Mă implic foarte mult în realizarea unui vernisaj așa cum este și în momentul de față cu cel de la Palatul Mogoșoaia – Har de la clasic la abstract, expoziție realizată prin amabilitatea doamnei director Andreea Nețoiu. Anul acesta sărbătoresc șase ani de cănd m-am lansat în arta abstractă, în arta neagră, mai exact pe 7 octombrie 2011, la Teatrul Mic din Bucuresti. Am invitat alături de mine încă trei colegi pictori: Vergil Cojocaru Cover, omul care m-a descoperit, Florentina Bazgan și Dorin Apreotesei. Pe data de 29 octombrie de la ora 14.00 am conferința de presă cu lansarea albumului expoziției, unde vă invit. Mediatizez mult evenimentul, ca de altfel toate evenimentele mele în care sunt implicat; merg la sala de expoziție, vorbesc și fac poze cu admiratorii mei, un vernisaj fiind după mine o poveste de dragoste între două mari entitați: o entitate fiind pictorul și pictura lui, iar cealaltă entitate fiind publicul privitor. Lucrurile așa se întămplă.

2.Ce rol are locul în care lucrezi?

Capital. De acolo vine practic finanțarea. Este o legătură intimă între cele două; pot spune că este chiar o poveste de dragoste.

3.Unde ai vrea să expui în viitor?

La Moma, Centre Pompidou, Japonia, Germania, Rusia și nu numai. Sunt țări în care arta abstractă s-a născut, țări în care ea ocupă un rol major. Pictura abstractă are o familie, are o moștenire, are un viitor.

4.Cu cine ai vrea să expui?

Sunt mari pictori pe care îi admir, pictori care m-au înfluiențat în cariera mea, cu care aș vrea să expun: Pierre Soulages, Frank Stela, Gerhard Richter, Lucio Fontana, Zhang Xiaogang, Hans Hartung, care nu mai este printre noi; este într-o stea.

5. Cu ce îți stimulezi creativitatea?

Muzica are un rol foarte important, femeia-muză și nu numai, toată arhitectura în special cea modernă, arhitectura nefiind altceva decăt – Muzică încremenită și bineînțeles călatoriile, ploaia care cade pe streașină sau o discuție pe care o port. Sunt un ocean de stimuli.

6. Există o relație între arta ta și resurse financiare?

Absolut. De acolo începe totul pot spune alfa și omega Așa stau lucrurile.

7. Ce păstrezi din ce creezi? Care sunt criteriile de selecție?

Aș vrea să păstrez tot. O lucrare nu se poate multiplica, mai ales în arta abstractă; există un atașament ca în cazul unei ființe omenești. Sunt trei criterii de selecție: complexitatea lucrării, povestea ei și dimensiunea. Păstrez de obicei lucrările de mari dimensiuni care sunt foarte vibrante. Lucrarile mele fiind complet negre, am nevoie în ele de multă lumină. De aceea doi actori sunt importanți în pănzele mele: negrul și lumina care se reflectă în ele. De exemplu pictura – “Negru Luminos” este o lucrare de o complexitate fantastică făcută în 2015, care se bucură de un mare succes și apreciere peste tot unde a fost expusă. Acum este expusă într-un loc iconic la Palatul Mogoșoaia. Ea a fost și este apreciată și de Patriarhia Romană, avînd-o expusă și la Palatul Parlamentului acum ceva timp. Nu cred că aș putea să o dau nici cu un 1.000.000 de euro!! Mai sunt și alte lucrări cele care au apărut de exemplu în filmul – “Pictorul de Negru” făcut pentru Universitatea Media, unde am fost personal felicitat de marele regizor Cătălin Saizescu. Lucrurile cu culoarea neagră nu sunt deloc simple. Obișnuiesc să-mi numesc pictura acțiune, iar ce urmează să se întămple pe pănză un eveniment.

8. Care sunt cele trei cuvinte, care te caracterizează cel mai bine?

Credință, imaginație, forță !

9.Cea mai placută descoperire?

Cea mai plăcută descoperire. Este conceptul spațial în pictură descoperit în urma unui accident în cadrul unei expoziții. O pănză numită “Ciocanul” s-a fracturat, s-a tăiat căzând peste o sculptură ascuțită. Tot răul spre bine. Mi-a plăcut ce am văzut iar de atunci obișnuiesc să-mi înțep și să îmi tai pânzele. Rezultatul a fost fantastic. Era o nouă descoperire pentru mine, mă simțeam un Cristofor Columb, un Marco Polo. Fenomenul se numește “Concept Spațial” și este descoperit de Lucio Fontana.

10.Care este cea mai de preț posesiune a ta?

Lucrările mele unice, cele două ateliere și Proiectul meu în curs de apariție la sfîrșitul anului 2017 și începutul anului 2018 – Pictura abstractă în muzica concretă. Ar mai fi două cadouri de la ambasadorul Japoniei în România, Excelența Sa Domnul Kisaburo Ishii, primite în cadrul unei întâlniri private, când am donat o pictură abstractă Ambasadei Japoniei, Excelenta Sa fiind un admirator al picturilor mele.

11.Care este cea mai mare extravaganță a ta?

Am un plan cu lucrări de mari dimensiuni făcute cu mătura și cu trafaletul. Exersez în abstract ca să reușesc în concret.

12.Cea mai frumoasă amintire?

Cea mai frumosă amintire… se apropie acum pe 23 noiembrie. Sunt invitat la Paris la Centrul Mondial de lumină, la conferinta despre lumină și la cursurile pentru lumină. Va fi o experiență memorabilă a pictorului de negru și lumina ELIAN BACILA. Aștept întâlnirea cu Parisul și cu prietenii mei Jean Jaques și Carolina Justina Pop al căror invitat sunt.

 

http://elian-bacila-4.blogspot.ro/

foto Lucian Muntean