Cannes-ul în afara festivalului

 

Impresii și fotografii de Călin Hentea

Zilele acestea, poate cel mai mare regizor român, Cristian Mungiu, a pregătit o nouă ediție a festivalului Filmele de la Cannes la București. Puțini sunt însă românii care au posibilitatea de a merge la Cannes, atât în timpul festivalului, cât și în afara lui, Croisetta fiind consacrată drept un loc exclusivist al glamour-ului cinematografiei mondiale, cu prețurile și tarifele aferente pentru neofiți sau turiști inocenți.

Ca atare, dând vina doar pe aglomerația excesivă, de altminteri reală, ghidurile le recomandă turiștilor obișnuiți să evite Cannes-ul în perioada lunii mai, când se desfășoară celebrul Festival de film. Dar chiar și în afara Festivalului, Cannes-ul este strălucitor. Lipsește doar covorul roșu de pe treptele Palatului Festivalului și al Congreselor (în capul cărora un turist sărac și obosit poate trage liniștit, la umbră, un pui de somn). Ceea ce amintește permanent de faptul că o dată pe an aici se adună marile staruri ale cinema-ului mondial sunt amprentele palmelor acestora în plăcuțe de bronz, încrustate în pavajul Esplanadei Pompidou.

Chiar dacă lumea se înghesuie îndeobște pe eleganta faleză Croisette, farmecul discret al Cannes-ului se ascunde în vechiul oraș, Suquet. Urcând pe îngusta rue St. Antoine, te trezești înconjurat de restaurante, braserii, bistro-uri, baruri a căror adâncime și rafinament le poți doar bănui drept loc discret de cină și petrecere pentru obrazele super-celebre ale marelui ecran. Apoi, sus, pe colină, turistului cu apetit cultural i se dezvăluie nu doar Catedrala Notre Dame de l’Esperance, sau Muzeul Castrului (doar cine are suflu și picioare mai vânjoase poate urca până sus în turnul cetății), ci mai ales o magnifică panoramă a portului, cu mulțimea sa de iahturi mai mari sau mai mici.

În fine, după o la fel de misterioasă coborâre pe trepte înguste, turistului i se oferă și omenescul răsfăț al unei străzi lungi, înguste și eminamente comerciale – rue Meynardier – unde nu poți să nu găsești ceva de târguit: de exemplu, un fastuos album aniversar a 70 de ani de Festival al filmului de la Cannes, cu 30 de Euro.

Totuși, dincolo de toate, Cannes înseamnă unul dintre reperele de vârf ale cinematografiei mondiale, la al cărui Palme d’ Or jinduiesc, în secret sau pe față, aproape toți regizorii laureați cu Oscar.

În 2007, românul Cristian Mungiu a triumfat la Cannes cu al său „ 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” și are o pagină rezervată în albumul aniversar al festivalului.