Pentru o mai bună și mai cuprinzătoare înțelegere aducem într-un singur loc opiniile, scrisorile deschise și răspunsurile publicate în diferite ziare, reviste, bloguri și rețele sociale ale părților implicate în actualul scandal privitor la conducerea Muzeului Național de Artă al României.


1 septembrie 2017
Călin Stegerean
Cancan la MNAR

Tabloidele care apar în România au cele mai mari tiraje pe piața periodicelor și, evident, sînt cele mai vîndute. Această situație nu este legată de performanțe ale managementului afacerii. Uitatul pe gaura cheii, spionajul, bîrfa, alterarea adevărului fac parte din rețeta acestei afaceri de succes nu numai la noi, ci peste tot în lume. Epoca adevărului relativ pe care o trăim, al deja banalizatelor fake news, este rezultatul în timp al manipulării adevărului în interesul nu numai al celor pentru care acest lucru înseamnă creșterea tirajelor, dar și al unor cercuri interesate, mai mult sau mai puțin onorabile. Este adevărat că aceeași afacere este mană cerească pentru casele de avocatură care încasează la greu din procesele pe care cei vizați de respectivele publicații le intentează pentru atentat la viața personală, calomnie, ultraj.

Investigatorul

Am aplicat acest model de lectură la articolul publicat într-un număr anterior (nr. 885, 17-23 august 2017) al Observatorului cultural de Cosmin Ungureanu. Nu numai că este construit pe modelul fake news, al deconstrucției prin minciună, dar autorul său are caracteristicile investigatorului de tabloid, cu diferența că acesta din urmă, de regulă, nu are implicarea umorală, resentimentară ce răzbate din vorbele celui care are funcția de referent la MNAR.

Nu-mi explic decît într-un anume fel poziția pe care a adoptat-o acest, pînă de curînd, coleg, dar am s-o dezvălui în alt loc al acestui text. Recunosc că am avut cîteva dispute în Consiliul de Administrație, loc al dezbaterilor, așa cum rezultă din Regulamentul de Organizare și Funcționare al muzeului, dar nu i-am produs vreo nedreptate sau abuz, pe care, evident, nu ar fi ezitat să le facă publice acum, cu zgomot mare.

De aceea, m-au surprins reacțiile succesive ale dlui Cosmin Ungureanu (CU mai departe), care a dezvoltat, la scurtă vreme după ce am preluat mandatul de manager al muzeului, un interes pentru discreditarea mea sistematică. Mi-a urmărit prezența la diverse manifestări, via You Tube, spre exemplu, mi‑a monitorizat textele pe care le-am publicat cu diverse ocazii, a cercetat internetul în cautarea unor fapte „odioase“ din trecut, neavînd nici o problemă în a posta sub propria identitate comentarii insidioase sau în a mobiliza personalul muzeului împotriva mea.

Iată cîteva exemple de mailuri retransmise mie de colegii alarmați de aceste acțiuni: „Să nu pierdem din vedere că mai există și varianta grevei. «Spontană», generală, ieșim toți în curte într-o zi cu intrarea gratuită, mai și socializăm un pic, și zicem că nu ne întoarcem în post pînă nu vine ministrul Culturii să‑l tragă de urechi pe domnul tartor. După modelul MȚR. Pe motiv că se poartă urît cu personalul, că acționează abuziv și haotic, că este incompetent și duce muzeul de rîpă (ex.: politica de personal care e sublimă, dar lipsește cu desăvîrșire, nepăsarea față de patrimoniu și problemele de conservare-restaurare etc.). Sau am putea să facem o acțiune de protest pe 28 noiembrie, cînd are programată faimoasa întîlnire cu corpul diplomatic. Ne strîngem toți în Sufrageria regală și strigăm «demisia» sau, după model american «Not my manager»! Profit cît acest schimb de mesaje nu a devenit încă o ședință de terapie în grup soldată cu o cascadă de demisii anun­țate, pentru a declara că am găsit soluția: îl încuiem în propriul birou și aruncăm cheia. Și astfel, «simbolismul ușii închise» de care ne vorbea cu atîta autodrăgălășenie va căpăta o nouă semnificație“ (11 noiembrie 2016); „Dragi colegi,/ Vă trimit, în attachment, textul introductiv al domnului director general la catalogul expoziției de restaurare. Dacă nu știați deja, veți afla că pentru el restaurarea e un fel de sulemeneală. Ceva ca machiajul actorilor de teatru. Dacă ar fi fost după mine, nu aș fi acceptat publicarea acestei compuneri în catalog. Este pur și simplu insultătoare. Și de o imbecilitate abisală“ (9 decembrie 2016).

Ca și în exemplul de mai sus, comentariile sale la textele mele caută cu osîrdie1 defectul, aspectele amendabile, pe care le îngroașă fals din condei, cu riscul ridicolului, ca în textul de mai jos, unde se vede că nu a sesizat faptul că făceam referire la instaurarea comunismului în România, și nu la înființarea PCR în Cuvîntul înainte al catalogului expoziției Artă pentru popor: „«Comunismul a venit în România odată cu tancurile Armatei Roșii, în august 1944» este pur și simplu aiuritoare. În 1944, comunismul era bine-mersi în România deja de 23 de ani. Partidul Comunist Român a fost înființat în 1921, prin scindarea unei aripi (bolșevice) din PSDR“.

O caracteristică a textului din Observator cultural este faptul că face referire la documente, fapte, situații de a căror existență nu a putut lua cunoștință direct, dată fiind poziția sa profesională în muzeu, de referent. Deci bîrfa, zvonul sînt mijloacele sale predilecte de informare. Cum doar din spusele unora se construiește comentariul imund plasat la apariția ultimului episod al Jurnalului de director pe care l-am publicat de curînd: „Aflu că S. s‑a întors la muzeu, deși știam că va reveni abia marți. Mi-a zis F., care s-a întîlnit cu el la lift și abia și-a stăpînit un strigăt de spaimă. Părea pergamentos, avea ochii galbeni și urechile parcă mai clăpăuge decît de obicei. […] G. îmi spune că S. a tot încercat să-și deconteze și cel de-al doilea bilet de avion, de trei ori mai scump decît primul. I s-a explicat că nu se poate, a zis că va scrie o justificare. A rămas nicicum. Nu mă miră. De la bun început mi-a făcut impresia unui găinar de rînd. O oră mai tîrziu, B. îmi povestește că S. a plecat val-vîrtej vineri la minister și că s-a milogit pe-acolo să fie lăsat la ministru. Fără succes. Carevasăzică, găinar și milog pe deasupra“2.

Un conținut afectat nu numai de atacurile la persoană, dar și de fabulații crase, povestea cu decontul fiind un exemplu. La fel cum pe fabulații au fost întemeiate cele mai multe luări de cuvînt în Consiliile de Administrație și Științific din care a făcut parte cîteva luni, cele mai multe fiind de contestare a inițiativelor mele. Unul dintre exemple poate fi afirmația conform căreia creșterea prețului biletelor de intrare în expoziții va înjumătăți publicul muzeului. L-am întrebat atunci de unde provine această estimare, există un studiu care previzionează o reducere cu 50% etc. Etc.? Evident că nu a avut un răspuns3.

Așa cum a recunoscut într-un comentariu postat în revista Observator cultural, CU este și autorul scrisorii adresate Ministerului Culturii, la finalul căreia a inserat numele mai multor salariați ai muzeului, incluzîndu-l și pe cel al inițiatoarei și curatoarei expoziției de artă contemporană [sic!] Ștefan Câlția. CU reia fără jenă minciuna celor doi directori cu privire la programul minimal al anului 2016 (a se vedea mai jos finalul capitolului „Camarila MNAR“) și include una nouă, respectiv enun­țul „în cadrul ședințelor Consiliului științific și ale celui de Administrație, membrii acestora s-au opus constant intenției domnului Stegerean de a contrabalansa profilul MNAR către cel de expunere preponderent de artă contemporană“. Adevărul, pentru care există proba proceselor verbale aferente, este că toate expozițiile de artă contemporană organizate au avut votul majorității membrilor Consiliilor Științific și de Administrație.

Acest profil care, sper, se conturează din cele relatate are o coda deloc disonantă cu cele pe care le-ați aflat pînă acum: în calitatea temporară de șef al biroului de artă europeană, nu a avut nici o inițiativă, nu a relaționat cu personalul departamentului, dimpotrivă, și voi da doar două exemple de dez­interes și rea-voință: refuzul de a elabora un proiect de finanțare pentru AFCN și refuzul de a semna delegațiile de deplasare pentru două colege din subordine care urmau să facă o documentare la Victoria&Albert Museum din Londra. La care pot adăuga, fără să exagerez în exemple, întîrzierile zilnice, refuzul de a participa la convocările direcțiunii, insolența în relaționare etc.

Procesul de intenție

Din aceeași familie simptomatică face parte și postura ominiscientă pe care și-o arogă în ciuda lipsei sale de experiență, fiind autorul unei singure expoziții la MNAR în cei 12 ani de cînd lucrează aici, Ars amandi4. În opoziție cu postura de superioritate din care emite sentințe care privesc greșita implicare a unor oameni de cultură, „două-trei nume mari“, în cazul petiției de susținere, șirul afirmațiilor alterate, minimalizarea unor situații continuă în articolul din Observator cultural. Astfel, CU pretinde că cei care au semnat petiția Susținem Muzeul Național de Artă al României „fie nu cunosc, fie nu au fost interesate [sic!] de situația reală de la MNAR“, ca și cum i-ar cunoaște pe cei peste trei sute de semnatari. Dincolo de ridicolul exprimării, ea deturnează complet sensul petiției care susținea o dinamică a muzeului vizibilă din exterior, atribuită noului management și, evident, colectivului, în comparație cu perioada de pînă în iunie 2016. Aceasta avea legătură doar cu ceea ce muzeul oferea publicului, cu noua orientare, nu cu aspectele intestine. La fel în cazul dezbaterii Ce vrem să fie MNAR?, unde afirmă că ar fi participat „un grup de oameni care nu aveau suficientă experiență muzeală“. Iată cine sînt acești „oameni“ fără experiență în opinia dlui Ungureanu: profesorul universitar Sorin Alexandrescu, fondatorul Centrului de Excelență în Studiul Imaginii de pe lîngă Universitatea din București, Magda Cârneci, critic și istoric de artă, redactor-șef al Revistei Arta, fost director al Institutului Cultural Român de la Paris, profesorul universitar la Uni­versitatea Națională de Artă și președinte al Uniunii Artiștilor Plastici Petru Lucaci, profesorul universitar Carmen Mușat, redactor‑șef al revistei Observator cultural. În plus, este ridicol să pretinzi că judecățile de valoare pot veni doar din partea celor cu experiență muzeală, cînd programele unui muzeu, MNAR inclus, se adresează unui public larg, nu specializat. Nu mă surprinde că subiectul ignoră faptul că muzeele fac studii de public, că ele își adaptează programele în baza unor sondaje periodice etc.

Voi exemplifica doar en passant tehnica tabloidă uzată de dl Ungureanu, respectiv seria de minciuni inserate, pe care le susține cu un limbaj doldora de expresii auzite probabil în jurnalele unor televiziuni de aceeași factură tabloidă. A spune totuși că minciuna este elementul cu care operează ar fi prea simplist, deși, în esență, despre asta este vorba. Uzează mai degrabă de o tehnică specifică tabloidelor, de intervenția asupra informației, care fie este scoasă din context, fie face să primeze efectul eludînd cu bună știință cauza sau accentuează elemente particulare cărora le conferă un caracter de generalitate.

Spre exemplu, el speculează situația haotică a sculpturii Cumințenia Pămîntului, arătînd că asigurarea sa a grevat bugetul muzeului, deși aceasta s-a făcut cu suplimentarea bugetului instituției de către Minister. De­montarea Sălii Brâncuși s-a făcut în situația unui angajament privind achiziționarea sculp­turii în cursul lunii noiembrie, sculptură care trebuia integrată, conform acceptului ministerului, într-o nouă formulă de amenajare a sălii. Incertitudinea ulterioară privind achiziția a făcut ca demersurile respective să fie stopate pînă la clarificarea situației, care a venit doar la finalul lunii ianuarie. Consiliul de Administrație a acceptat menținerea statuii în muzeu în baza unui contract de comodat care prevede aceleași condiții de securitate ca și pentru celelalte opere clasate în categoria tezaur. Un concurs pentru amenajarea spațiului a fost demarat imediat, dar finalizarea sa, pentru că era vorba de o achiziție de servicii, a durat pînă la finalul lunii iulie, deoarece într-o primă etapă nu a fost primită nici o propunere, și calendarul obligatoriu oricărei achiziții a fost reluat.

Atelierul Pasărea ascunsă a fost relocat integral în aripa Auditorium și nu abandonat (versiunea CU), pentru mai eficienta utilizare a unui spațiu care a putut fi inserat în circuitul expozițional, și nu dedicat unor activități sporadice.

Diagnoza organizațională, probabil unică în spațiile culturale din România, element-cheie într-un program de dezvoltare a instituției, s-a făcut cu aprobarea Consiliului de Administrația (versiunea CU nega acest lucru).

Referitor la personalul secției de educație, acesta nu menționează că șefa secției a părăsit MNAR pentru a deveni directoarea Muzeului Hărților, cu un salariu de trei ori mai mare, iar alte trei persoane erau, în fapt, angajate prin contracte de prestări servicii tip PFA.

Pentru că scormonirea trecutului este, la fel, o practică tabloidă curentă, CU a făcut apel la postarea unui pretins colaborator al Muzeului de Artă Cluj-Napoca care mă demonizează în cîteva cuvinte. Vreau doar să men­ționez că la finalul mandatului meu de director acolo, Consiliul Județean Cluj, autoritatea muzeului, mi-a acordat o diplomă de excelen­ță pentru activitatea depusă.

Camarila MNAR

Spuneam mai sus că m-au surprins vio­lența atacurilor fostului meu coleg și faptul că, în articolul la care fac referire, citează, cu număr și dată, documente pe care, în virtutea poziției de simplu referent, nu le deține și la care nu ar trebui să aibă acces, cum sînt procesele verbale ale Consiliilor Științific și de Adminis­trație, diverse dispoziții. Este evident că accesul i-a fost facilitat de cei care dețin aceste documente, recte conducerea de azi a instituției.

Ceea ce pot suspecta este că, într-o ordine logică, poziția dlui Ungureanu nu este una care vine dintr-un impuls personal. El este vocea a ceea ce, în timp, am numit camarila muzeului, un grup de angajați fideli fostei directoare, care nu au ezitat, pe parcursul anului petrecut de mine la MNAR, să-și exprime continuu și de­schis ostilitatea și opoziția. Pot presupune că aceasta a fost determinată de faptul că am obținut postul de manager în defavoarea fostei directoare, fiind, în opinia aceluiași CU, doar „cîștigătorul unui concurs de împrejurări, beneficiind de infama diabolizare a doamnei Roxana Theodorescu“, deci premisa ilegitimității este clar declarată, nefiind recunoscut, în fapt, rezultatul concursului. De altfel, doamna Theodorescu a deschis cîteva procese pe această temă împotriva Ministerului Culturii, revenirea acesteia fiind potențială și dezirabilă pentru aceeași camarilă selectată dintre angajații cei mai obedienți, în aproape un sfert de secol de mandat directorial.

În virtutea acestei poziționări, merită enumerate cîteva exemple de necooperare și ostilitate fățișă, pentru că altele au fost abil camuflate.

Mă voi întoarce pentru aceasta la textul lui CU din Observator cultural, care-mi reproșa faptul că multe decizii nu au fost dezbătute în colectiv. Amendez pentru început minciuna, spunînd că toate deciziile au fost discutate și aprobate în Consiliile Științific și de Ad­mi­nistrație, după caz. Apoi mă voi referi la mult pomenita dezbatere publică Ce vrem să fie MNAR?, din iulie 2016. La aceasta, în afara dlui Mircea Dunca, șeful Biroului de Artă Orientală, și a cîtorva persoane de la Secția Educație, nu au participat nici directorii adjuncți, nici șefii secțiilor de artă. Semnificativ interes și pentru feedbackul public, și pentru ceea ce noul director general urma să transmită ca perspective ale muzeului. La fel, nu au participat la prima mea conferință de presă, în care am făcut o prezentare a programului managerial în prezența ministrului Culturii, doamna Corina Șuteu. Directorul adjunct, responsabil pentru activitatea secțiilor de artă, Octavian Boicescu, nu a participat la vernisajele care au urmat, cu excepția celui organizat pentru expoziția Artă pentru popor, curatoriată de partenera sa, Monica Enache, și vernisajului expoziției la care bunul său amic, același CU, era prezent în echipa curatorială. A refuzat participarea și la recepția organizată cu prilejul expoziției Peisaje franceze, unde era invitat și ambasadorul Franței, la fel cum a refuzat să mă însoțească la Roma și la Chișinău, unde am pregătit expozițiile care urmează să se de­schidă acolo curînd. Directorii adjuncți și șefii secțiilor de artă nu au participat la nici una dintre conferințele organizate de mine, re­spectiv evocarea lui Paul Gherasim, cele susținute de Stelian Tănase, Radu Preda, Magda Cârneci, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, în paralel cu expoziția Artă pentru popor, și nici la cea susținută de Christoph Tannert, directorul Kunstlerhaus Bethanien Berlin. Majo­ritatea au refuzat să participe la ghidajul propus de același director cu prilejul deschiderii expoziției Noul Romantism Negru. Nu au participat, deși i-am invitat personal, la evenimentul recent Mesageri identitari, organizat în parteneriat cu ICR, în prezența ambasadorilor SUA și Franței și a ministrului Culturii.

În schimb, în aceeși manieră tabloidă, cei doi directori adjuncți, dintre care unul a devenit din 4 august director general, au trimis presei o scrisoare care conținea două minciuni esențiale, folosite ulterior acuzator de comisia de evaluare: cea referitoare la programul anului 2016 și la participarea muzeului la Bienala de la Veneția. Am avut atunci o discuție cu cei doi, solicitîndu-le să producă dovezi sau să dezmintă, lucru care nu s-a întîmplat. În fapt, cei doi afirmau că expozițiile anului 2016 au fost cuprinse în programul minimal al anului 2015 și că participarea MNAR la Veneția s‑a făcut doar în baza unui contract de împrumut. Mai spun, a nu știu cîta oară, că expozițiile anului 2016 au fost incluse la propunerea secțiilor în programul minimal, pentru că altfel nu ar fi putut fi realizate și că ele nu s-au aflat niciodată în planul minimal al anului 2015. Evident că au fost concepute anterior, dar voi susține etern că implicarea mea a fost esen­țială în realizarea lor. Nu cred că e cazul să spun, dar o fac pentru filistini, că nimic din ceea ce înseamnă activitatea unei instituții publice nu se face fără girul directorului acesteia. Iar participarea la Veneția s-a făcut în baza unui acord de parteneriat cu Asociația Salonul de Proiecte, aceasta însemnînd participarea solidară la concursul de proiecte pentru bienală, împrumutul a 50 de lucrări de Geta Brătescu din patrimoniul MNAR și organizarea expoziției prezentate la Bienală la MNAR în anul 2018.

Avînd în vedere cele de mai sus, admit că exprimarea dlui CU – „relația noastră cu domnul Stegerean, de-a lungul acestui an de mandat, a fost în general tensionată, marcată de numeroase disensiuni și dificultăți de comunicare“ – din pomenita scrisoare este reală, dar privește doar camarila. În rest, am avut colaboratori excepționali, care au realizat lucruri excepționale. De altfel, dincolo de conținutul concret al scrisorilor, din acestea răzbate o ostilitate absurdă, cei cîțiva semnatari reali poziționîndu-se ilogic împotriva activităților și a rezultatelor obținute de-a lungul unui an de colectivul MNAR5.

Cancan la Minister

Prin vocea comisiilor de evaluare pe care le-a numit, Ministerul Culturii s-a poziționat la fel de neprincipial, generînd nu numai situații care, în genere, fac deliciul revistelor de scandal, dar determinînd o reacție de opoziție la nivelul societății.

Întîi, prin numirea ilegală a primei comisii, un abuz incompatibil [sic!] cu nivelul instituției, care ar trebui să aibă o conduită exemplară, avînd rangul de autoritate în domeniul culturii din România. Trecînd peste componența primei comisii, a cărei evaluare a fost anulată de același Minister al Culturii, mă voi opri la cea de-a doua, decidentă în întreruperea mandatului meu. Astfel, un militar de carieră, un teolog doctorand, la început de drum în domeniul muzeal, și un istoric de artă cu un profil profesional discutabil au devenit complici la ceea ce aș numi, făcînd haz de necaz și preluînd o expresie din publicația Cațavencu, o evaluare „cu premeditare“. Pentru un contur mai ferm al istoricului de artă Pavel Șușară am să spun că acesta a fost dat afară de la Institutul de Istoria Artei și de la revista România literară, unde a lucrat o vreme, a activat în comerțul cu opere de artă și a fost prezent în calitate de expert în opoziție cu MNAR în procesele de revendicare a unor opere de artă, cum a fost colecția Manu. Nu cunosc nici un precedent în care președintele unei comisii de evaluare să aibă rang de secretar de stat, cum s-a întîmplat în cazul meu, asta arătînd măsura în care s-a dorit instrumentarea cazului. Nici un reprezentant al unui muzeu de artă nu a acceptat să facă parte din comisiile respective, iar faptul că directorul celui mai important muzeu de artă al României a fost evaluat de persoane aflate sub experien­ța și nivelul său de pregătire profesională este în sine o probă relevantă de abuz.

Prin comisiile de evaluare, Ministerul Culturii s-a poziționat împotriva unui program managerial pe care același minister l-a aprobat, odată cu ocazia concursului pentru postul de manager și apoi prin programele minimale ale anilor 2016 și 2017. Apoi, așa cum rezultă din declarația-postare pe Facebook a dlui Pavel Șușară, membru al comisiei, referitoare la evaluare, minciuna a devenit un instrument operațional predilect. Iată ce scrie concret: „90% din proiectele muzeului și 100% din ceea ce s-a întîmplat în cele șase luni sînt proiectele de artă contemporană“, în contradicție cu situația din teren care a inclus, în afara expoziției Artă pentru popor, expozițiile Peisaje franceze (artă modernă românească), Anatomia restaurării (artă plastică și decorativă românească, orientală, europeană de pînă în secolul al XIX-lea), Ștefan Luchian (artă modernă). Librăria și cafeneaua muzeului erau obiective de realizat pentru anul în curs, iar despre Sala Brâncuși am scris deja mai sus.

Relația cu Ministerul Culturii a fost problematică din luna ianuarie încoace, acesta demonstrînd o opacitate totală în relație cu MNAR: ministrul Culturii nu a participat la nici unul dintre vernisajele expozițiilor muzeului și la nici o altă activitate organizată, cu excepția evenimentului Mesageri Identitari, din luna iulie. În cazul Cumințeniei Pămîntului, în legătură cu care comisiile de evaluare au făcut atîta tapaj, ministrul nu a răspuns solicitării mele scrise de a accepta o întîlnire pentru discutarea situației ce devenise acută în luna ianuarie, obligînd muzeul să ia o decizie pe cont propriu, în condițiile în care același minister dispusese mutarea sculpturii la MNAR. Deși raportul comisiei amintite face referire la deficiențe majore în activitate, pot spune că, pînă la evaluare, nu am fost convocat niciodată la minister pentru clarificări legate de activitatea curentă, programul managerial, programul expozițional, pentru vreo reclamație externă sau internă. Ministrul Vulpescu nu a dorit să-l întîlnească pe directorul celui mai reprezentativ muzeu de artă aflat în subordine și nici cu actualul ministru nu am ajuns la discutarea problemelor de fond ale instituției.

Această lipsă de sprijin, ușor observabilă, a încurajat, în schimb, poziționările necooperante din interiorul muzeului, minînd autoritatea managerului. Faptul că, la ultimul vernisaj petrecut la muzeu actualul ministru le-a mulțumit celor doi directori pentru poziția lor în depășirea „turbulențelor“ din luna iulie, arată o alăturare fără echivoc de partea celor care au folosit adevărul alterat în atingerea propriilor scopuri.

____________

1. Am folosit înadins acest cuvînt de origine slavă, văzînd în el expresia cea mai potrivită pentru obstinația dlui C.U., ce îmi amintește osîrdia demascatoare a comisarilor bolșevici de acum o sută de ani.

2. Comentariu semnat Cosmin Ungureanu.

3. Nu numai că nu s-a întîmplat acest lucru, dar numărul de vizitatori a crescut în acest an, din datele de pînă în luna august putînd aprecia înregistrarea unui record absolut de vizitatori pentru anul acesta.

4. În anul 2016, a făcut parte din echipa proiectului Anatomia restaurării conceput de Cristina Toma.

5. Am să enumăr, spre știința cititorilor, doar expozițiile deschise în timpul mandatului meu (ti­tluri generice): Pierre Alechinsky, Peisaje franceze, Artă pentru popor, Anatomia restaurării, Florile lui Luchian, Brâncuși fotograf, Premiile anuale UAP, Colecția Bonte, Ceruri de purpură, Ștefan Câlția, Noul Romantism Negru, Visul Pămîntului, Tudor Banuș-Honoré Daumier, Ion Grigorescu. Au fost pregătite expozițiile „Ștefan Luchian“ la Chișinău, Artiști români în Marele Război la MNAR și Roma.


16 august 2017
Cosmin UNGUREANU
Chestiunea MNAR: petiția online, scrisorile deschise și situația din teren

Domnul Călin Stegerean, fostul director general al Muzeului Național de Artă al României, a publicat pe 31 iulie a.c. o scrisoare deschisă. A doua, după cea din 19 iunie, care începea abrupt cu o afirmație interpretabilă („Stimate domnule ministru […] subiectul întrevederii era legat de rezultatul evaluării manageriale pentru perioada iunie-decembrie 2016“). Cea din 31 iulie avea drept pretext o petiție online, publicată la 9 iulie a.c. – înaintea celei de-a doua evaluări a activității sale în calitate de manager al MNAR – și semnată pînă acum de peste 300 de persoane. Firește, am citit textul petiției și am parcurs lista de semnături. Din punctul meu de vedere, după cum rezultă, de altfel, și din unele comentarii, acolo se regăsesc, în covîrșitoare majoritate, persoane care fie nu cunosc, fie nu au fost vreodată interesate de situația reală a MNAR, fie și-au manifestat adeziunea din parti-pris-uri strict personale. Două-trei nume (mari) mi-au produs o cruntă decepție, pentru că au acceptat să gireze cu propria reputație o cauză pe care o cunosc prea puțin sau deloc. Nu este reprezentat în schimb – cu o excepție tardivă – colectivul MNAR, care ar fi trebuit să fie direct interesat de susținerea instituției. Or această absență masivă ar trebui, cred, să-i pună pe gînduri pe semnatari.

Petiția adresată Ministerului Culturii

Petiția – vînturată pe alocuri în presa on-line în numele muzeografilor (?!?) – a fost compusă de cineva oarecare, însăilînd cu iscusință o realitate alternativă și încercînd o presiune mediatică asupra ministrului Culturii, cu scopul de a-l determina să nu respecte procedurile legale. Dintru început, țin să remarc titlul insidios – „Susținem Muzeul Național de Artă al României“ –, care deghizează într-o cauză nobilă intenția vădită a susținerii unei persoane. În esență, se sugerează că nu este cazul ca Ministerul Culturii și Identității Naționale (MCIN) să mai piardă timpul cu fleacuri precum evaluarea managerului MNAR: „Muzeul Național de Artă al României nu are timp de astfel de incoerențe, de incertitudini și de blocaje impuse din afara lui“ și că, în eventualitatea în care, totuși, evaluarea ar avea loc, trebuie musai să-l (re)valideze, altminteri MNAR se va duce de rîpă.

O altă idee cardinală a petiției, reluată abil în textul intitulat „Întoarcerea strigoiului“, este aceea că misiunea MNAR, pusă în practică cu osîrdie de domnul Stegerean, ar fi fost stabilită cu ocazia unei dezbateri publice organizate în seara zilei de 30 iulie 2016, sub titlul „Ce vrem să fie MNAR?“. Pentru revenirea la realitate: acel colocviu, desfășurat în curtea de onoare a MNAR, s-a purtat între un grup de oameni care – exceptîndu-l pe domnul Stegerean – nu aveau, totuși, suficientă experiență muzeală (Sorin Alexandrescu, Magda Cârneci, Petru Lucaci, Jan de Maere, Carmen Mușat) și un public de circa 30 de persoane. Este de domeniul evidenței că o asemenea discuție ar fi trebuit să fie purtată, în mod serios, în primul rînd cu specialiști din branșă. Am oarece dubii, pe de altă parte, că audiența acelui eveniment era mandatara „publicului MNAR“ și că, în principiu, strategia unui muzeu, în general, trebuie să fie dictată, democratic, în piața publică. A treia idee principală formulată atît în petiție, cît și în „Întoarcerea strigoiului“ este că MNAR iese finalmente din hibernare, că are, în sfîrșit, mari angajamente cu muzee importante precum Luvru și Centrul Pompidou.

În sfîrșit, toate textele de susținere (inclusiv scrisorile deschise adresate de domnul Stegerean) apasă pe rolul artei contemporane în strategia MNAR, care trebuie să fie cît mai substanțial – chiar dacă și înainte mai fuseseră organizate expoziții de artă contemporană –, insinuîndu-se că expunerea artei contemporane echivalează cu deschiderea către public. Din punctul meu de vedere, nu prezen­ța artei contemporane în sine este o problemă, ci calitatea ei și raportarea la patrimoniul MNAR. Spre exemplu, între expozițiile de artă contemporană organizate în mandatul domnului Stegerean, două au fost submediocre (TransMutații, în octombrie 2016, respectiv expoziția UAP din ianuarie 2017), iar o alta – Noul romantism negru – este o expoziție de grup oarecare a unor tineri artiști, cum se numără cu zecile la Berlin sau în alte capitale importante, vîndută de domnul Stegerean drept „Blockbuster“.

Din punctul meu de vedere, problema reală, dincolo de respectarea anumitor standarde de calitate, este dozajul dintre expunerea artei contemporane (din exteriorul MNAR) și valorificarea propriului patrimoniu, care ar trebui să fie principala misiune a MNAR, după, evident, cea de conservare. Nu în ultimul rînd, cred că ar trebui să fie luată în discuție și interferența dintre statutul și misiunea asumate de două muzee naționale distincte – MNAR și MNAC – dintre care al doilea are în mod explicit ca obiect arta contemporană, cu atît mai mult cu cît nu există în organigrama MNAR un departament de artă contemporană.

Cele două evaluări

În cele două scrisori deschise, domnul Stegerean contestă comisiile care l-au evaluat, lăsînd să se înțeleagă sau pretinzînd de-a dreptul că nu au această competență filologii, militarii, teologii sau criticii de artă, deși obiectul evaluării îl face activitatea de manager, în aceeași calitate aflîndu-se evaluatorii înșiși. E adevărat, lumea instituțional-culturală de la noi nu este perfectă; se regăsesc în funcții de conducere ale unor instituții muzeale tot felul de profesiuni – bunăoară, cea de grafician.

Pe de altă parte, înclin să cred că, și în situația în care un juriu compus din managerii muzeelor Luvru, Uffizi și Metropolitan i-ar fi acordat domnului Stegerean un calificativ insuficient, tot ar fi rămas loc de comentarii. Ar fi de remarcat, totuși, că evaluarea domnului Stegerean comportă cîteva variabile (doi miniștri și două comisii diferite) și o constantă (raportul de management publicat pe site-ul MCIN). În ambele reprize, notele au fost apropiate – 6,25, respectiv 6,40 –, reflectînd un oarece regres față de media 7,59 cu care cîștigase concursul în mai 2016. Și totuși, domnul Stegerean nu acceptă evidența și face atmosferă, invocînd obscure mașinațiuni („presiuni în raport cu anumite relații clientelare“ – 19 iunie), precum și atentate la cultura națională („aprobarea rezultatului evaluării […] va bloca o serie de proiecte expoziționale în țară și străinătate aflate în derulare“, în scrisoarea din 19 iunie), argument penibil, reluat de asemenea în textul „Întoarcerea strigoiului“: „evaluarea sa ar fi trebuit să includă și evaluarea consecințelor blocării proiectelor pe care muzeul le dezvoltă acum, în cazul întreruperii mandatului său“.

În ambele scrisori, domnul Stegerean invocă viitoare și mărețe realizări, uitînd oportun că în chestiune era evaluarea activității sale din trecutul recent. De asemenea, în apărarea sa, invocă „miile de opere de artă contemporană din patrimoniul MNAR“, ignorînd iarăși oportun zecile de mii de opere de artă europeană și orientală sau de artă românească veche și modernă, care, de fapt, configurează statutul MNAR ca muzeu național, cu acoperire generală, reprezentativ în primul rînd pentru fenomenul colecționismului autohton, și abia apoi pentru producția artistică din anii 1950-`80 (artă contemporană?), canalizată, în urma unor expoziții de grup sau personale, către depozitele MNAR.

În situația actuală, în care se face mare tapaj pe evaluarea domnului Stegerean, efectiv nu înțeleg de ce ar fi mai credibilă ipoteza unei lucrături (trans)ministeriale decît cea, banală, a crasei incompetențe manageriale. Mă voi referi la ea, pe larg, în cele ce urmează. Pentru moment, observ că tevatura creată în jurul MNAR nu este doar grotesc-ridicolă, ci mai cu seamă – și precumpănitor – interesat-contrafăcută. Eu nu știu cu ce voci de sirenă au fost seduși semnatarii petiției și mai ales (unul dintre) autorii „Întoarcerii strigoiului“, „marile personalități“ care s-au raliat cauzei domnului Stegerean. Admit totuși că este un interesant fenomen de contagiune în masă, deși colectivul MNAR a trăit cu totul altceva de-a lungul ultimului an, într-o istovitoare atmosferă de improvizație administrativă, opacitate decizională și tensiune psihică.

„Hibernare-dezgheț“

Înainte de a dezvolta aceste trei „capitole“ ale activității manageriale a domnului Ste­gerean și pentru că se insinuează că abia din iunie 2016 a început la MNAR era marilor angajamente și fapte culturale, aș vrea să abordez, rapid, chestiunea „hibernare-dezgheț”. Pentru memoria moleștită a publicului, țin să reamintesc că, înainte de apariția „providen­țială“ a domnului Stegerean, s-a mai făcut totuși, cîte ceva la MNAR.

Bunăoară, din 1996 și pînă încoace, au fost consolidate și renovate clădirile de patrimoniu (Palatul Regal – grav avariat în decembrie 1989, Palatul Romanit-MCA, Muzeul „H.K. Zambaccian“ și casa Melik – Muzeul „Theodor Pallady“), au fost organizate și deschise galeriile permanente (cea de artă europeană în două reprize), expunerea de la Muzeul Colecțiilor de Artă și de la muzeul „H.K. Zambaccian“ (ambele în două reprize), au fost restaurate Sala Tronului și pavajul de patrimoniu al curții de onoare a Palatului Regal și au fost configurate, cu mari eforturi pentru atragerea fondurilor, Galeriile de Artă Decorativă și de Artă Orientală; de mai bine de un an, foarte aproape de finalizare, ele au fost aproape abandonate (e de menționat, totuși, agitația domnului Stegerean, nu lipsită de emoții administrative, de a achiziționa „Casa de Ceai“ pentru zona dedicată Japoniei).

Expoziții și programe educative

De asemenea, din 2000 încoace, au fost deschise mari expoziții, unele cu scenografii spectaculoase și contractate cu parteneriate străine: Suprarealismul belgian, De la Moore la Hirst, Umbre și lumini, Antoine Bourdelle, Napoleon III (în colaborare cu Réunion des Musées Nationaux, la București și Compiègne), Abstracționismul italian, Linia și culoarea (de­sene de Renaștere de la Luvru), Dracula. Voievod și Vampir (în parteneriat cu Kunsthistorisches Museum din Viena), Călătorie în Bretania (București și Quimper), Modernismul în Balcani (București, Sofia și Atena), Out of Britain (artă contemporană britanică) și altele, cărora li se adaugă numeroase expoziții, organizate la standarde mult superioare altor muzee autohtone, ce valorificau patrimoniul MNAR: Grigorescu, pictor al naturii, Destine la răscruce, Mărturii. Frescele Mănăstirii Argeșului, Mitul național, Ars amandi, Egal! Artă și feminism în România modernă, expoziții de artă japoneză, chineză și islamică, expoziții de grafică autohtonă și europeană și multe altele, mai vechi sau mai noi. Înaintea erei Stegerean, deși susținătorii săi par să fi uitat sau să nu fie interesați, MNAR oferea publicului – cu perioada de apogeu în 2005‑2010 – o gamă vastă de programe educative, pentru toate categoriile de public, începînd de la vîrsta de trei ani (programe pentru grădinițe și școli, programe pentru familii, programe speciale etc.) și pînă la publicul adult (trei categorii de programe – conferințe, ghidaje și prezentări individuale de opere de artă). Fără a mai pune la socoteală atelierul ludic Pasărea ascunsă în piatră, astăzi dislocat și abandonat în rotonda corpului Auditorium. Acest atelier ludic – trebuie spus – a fost preluat în noiembrie 2007 de la Centrul Georges Pompidou, pe termen nelimintat, dar cu condiția să fie activ. Din ce știu, potrivit unei clauze contractuale, disfuncționalizarea lui (ceea ce se petrece deja de mai multe luni; a fost eliminat pînă și banner-ul care îl semnala pe fațada dinspre Știrbei) ar obliga MNAR să expedieze atelierul, pe cheltuială proprie, către o altă destinație.

Spre comparație, invit orice persoană de bună credință să evalueze oferta educațională din mandatul domnului Stegerean (nu includ aici conferințele, evident bine-venite, ținute de varii personalități). Cvasiabsența ei are o dezlegare simplă: domnul Stegerean, manager preocupat de bună seamă de deschiderea MNAR către public, a distrus Secția Educație, Comunicare, Proiecte culturale, provocînd demisia a șapte din cele zece persoane care func­ționau acolo la sosirea lui (a opta, doamna Codruța Cruceanu, a fost concediată cu două zile înainte de propria demitere; Finis coronat opus). Ulterior, în două reprize, au fost angajate alte patru persoane (evident, fără experien­ța și eficacitatea celor împinse la demisie), însă vreme de mai multe luni, MNAR a funcționat fără specialiști în comunicare, în pură improvizație.

Managementul domnului Stegerean și relația cu angajații MNAR

Domnul Stegerean a preluat funcția de director general al MNAR la 24 iunie 2016. Trebuie spus apăsat că domnul Stegerean a fost cîștigătorul unui concurs de împrejurări, beneficiind de infama diabolizare a doamnei Roxana Theodorescu (în simetrie inversă, azi, cu nejustificata eroizare a lui) și de prezența în comisia de concurs a doi foști colaboratori de la Muzeul de Artă din Cluj, reîntîlniți azi – curator și artist – într-una dintre expozițiile de la MNAR. Din păcate, domnul Stegerean și-a bătut pur și simplu joc de șansa extraordinară cu care a pornit și a reușit între timp, cu o stranie apetență și sistemă, să-și ostilizeze covîrșitoarea majoritate a angajaților MNAR, acoperind riguros toate categoriile de personal, de la cei doi directori adjuncți și pînă la sindicat și personalul din supraveghere, dar mai ales (și mai grav!), aproape toți angajații de strictă specialitate – muzeografi, restauratori, conservatori, tehnicieni etc.

Cum anume? Prin stilul de management în administrația curentă, pe de o parte, și prin relaționarea instituțională, profesională, umană, pe de altă parte. Spre exemplu, domnul Stegerean excelează în tergiversări și amînări indefinite, care uneori au adus MNAR în situații penibile, precum amenzile încasate în 17 și 19 mai, de la ISU și de la DGPMB, sau nefunc­ționarea lifturilor, în cîteva zile cu program de vizitare, către sfîrșitul lunii martie (neasigurarea mentenanței). Dar domnul Stegerean excelează și în opacitate decizională, în proliferarea inutilă și haotică a hîrtiilor de uz intern, în emiterea de note de serviciu bizare și în măsuri represive (spre exemplu, obligația prin notă de serviciu de a face public de figurație, respectiv justificarea în scris a absenței, după caz) sau, deloc în ultimul rînd, în luarea unor decizii discreționare și chiar abuzive, precum cercetarea disciplinară a directorilor adjuncți pentru delict de opinie. În planul relaționării cu sub­ordonații, domnul Stegerean dispune de multiple și exersate mijloace, de la eschivă în deriziune la insinuare sulfuroasă, de la vociferare ignobilă la insultă, de la mîrlănie agresivă la amenințare mai mult sau mai puțin voalată. Eu însumi, alături de mulți alți colegi, am fost trecut cu prisosință prin aceste tratamente.

În acest punct, mi se pare oportun să includ un comentariu de pe site-ul Observator cultural, semnat de Ioan Mihai, întrucît redă cu o remarcabilă acuratețe atmosfera instaurată în MNAR în mandatul domnului Stegerean: „Am colaborat într-un proiect cu domnul Călin Stegerean și vă asigur că am avut ocazia să intru în atmosfera și ambianța Muzeului de Artă din Cluj. Toți angajații Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, dacă sînt întrebați, vor susține că în muzeul lor domnea teroarea, frica de conducător, că erau amenințați în fel și chip, că era o prăpastie enormă între ei și directorul lor, un fel de dictatură! Am cunoscut doamne muzeografe și conservatoare în pragul depresiei, în care au fost aduse de dl director, am cunoscut specialiști, vechi angajați ai muzeului care nu au mai putut suporta atmosfera de teroare și au cerut transferul (cazul domnului fotograf al muzeului, care a plecat la Academia de Arte – se poate verifica!). Dl Stegerean are un temperament coleric, răzbunător, și nu este de mirare că deja amenință vechii angajați ai Muzeului Național de Artă, renumiți specialiști, cu concedierea sau cu cercetarea disciplinară! Este un lucru care era o practică frecventă la Muzeul de la Cluj, cu aceeași rețetă aplicabilă la MNAR!“.

Cîteva exemple: Cumințenia Pămîntului, Sala Brâncuși

În privința prestației administrative a domnului Stegerean, spațiul acestui articol nu-mi îngăduie mai mult de cîteva exemple: gestionarea situației lucrării Cumințenia Pămîntului, demantelarea Sălii Brâncuși, tarantela declarării publice a angajamentelor MNAR și, deloc în ultimul rînd, modul în care domnul Stegerean se raportează la legislația în vigoare.

După cum se știe, la capătul campaniei de subscripție publică, Cumințenia Pămîntului a fost adusă la MNAR, cu promisiunea achiziționării ei de către Stat. A fost asigurată pentru ultimele două luni ale anului trecut, însă această sumă deloc neglijabilă – din bugetul MNAR – a fost irosită, de vreme ce lucrarea nu fusese (și nici nu avea să mai fie prea curînd) expusă. A rămas însă la MNAR din dorința expresă a domnului Stegerean, în ciuda statutului ei de bun privat. Deși fusese mandatat, de către Consiliul de Administrație (PV 9.01.2017), doar pentru prezentarea către MCIN a situației și intențiilor de parcurs, domnul Stegerean a preluat opera în cauză prin contract de comodat, de comun acord cu proprietarii. Nu știu dacă, la acea vreme, MCIN a avut vreun cuvînt de spus. Gravitatea situației este însă dată de faptul că, de atunci și pînă acum, opera lui Brâncuși nu a mai fost asigurată, fapt ce ar conduce, în situația unei catastrofe, la despăgubirea integrală din partea Statului.

Sala Brâncuși – din traseul Galeriei de Artă Modernă Românească – a fost demantelată, în luna octombrie 2016, la decizia directorului general, în urma unei simple solicitări a ministrului Culturii, și nu prin Ordin de Ministru, cu asumarea redeschiderii la 1 decembrie 2016 [sic!] în noua formulă de amenajare. De atunci și pînă acum, vreme de aproape zece luni, chestiunea reamenajării ei – eventual în relație cu Cumințenia Pămîntului – a trenat sau a făcut obiectul unui ping-pong între directorul general, Consiliul Științific și o comisie de jurizare, directorul general fiind instanța decidentă. Finalmente, către sfîrșitul lunii iulie, a fost selecționat un proiect de amenajare, fără a exista însă un calendar ferm al șantierului. Cel mai probabil, sala nu va fi redeschisă la mai puțin de un an de la închidere și nu ne putem ima­gina ce ar fi însemnat „repaginarea“ întregii galerii, inclusă de altfel în proiectul de management al domnului Stegerean. În mod normal, fiind în joc reconfigurarea unui spațiu expozițional dintr-un muzeu (național totuși), demantelarea ar fi trebuit să fie demarată abia după selectarea unui proiect, și nu înainte.

Cîteva anunțuri și concursuri ciudate

Domnul Stegerean, din vasta sa activitate de manager, probabil a metabolizat mai ales ideea că imaginea contează mai mult decît realitatea în sine. Nu găsesc altă explicație, bunăoară, pentru aplombul cu care s-a grăbit să anunțe, la petrecerea de aniversare a Institu­tului Aspen, ținută la MNAR în 12 decembrie 2016, înființarea „Academiei MNAR“: „Aș vrea să vă enumăr două componente ale acestui program (parteneriatul MNAR-Aspen), care vor produce rezultate imediate (?!?): este vorba de ceea ce noi (?!?) am figurat în cadrul acestui acord ca fiind Academia muzeului. Va fi pentru prima dată în România cînd un muzeu va avea o școală proprie (?!?), care își propune să accentueze, prin transmiterea de informații specifice, respectiv de teoria și istoria artei, de management cultural, de curatoriat, de tot ceea ce există în jurul fenomenului artistic“ (discurs transcris expressis verbis după înregistrarea video de pe YouTube).

Pînă la acea dată, în MNAR nu se discutase nimic substanțial, iar înființarea Aca­demiei a fost propusă spre aprobare, în Consiliul de Administrație, abia în ședința din 28 februarie 2017. Trebuie spus, de altfel, că „Academia MNAR“ era o idee supralicitată de domnul Stegerean în proiectul de management, trimițînd – complet ignorant – la formula academică a École de Louvre (care este cu totul alt­ceva). Dincolo de faptul că fondarea, precizarea statutului și, evident, funcționarea unei „Academii MNAR“ impun o dezbatere mult mai consistentă (și care nu a avut loc niciodată, în mod serios, în interior), este inadmisibil, totuși, ca managerul MNAR să lanseze public ceva ce nici măcar nu este în fază de proiect.

La fel, în altă situație – vernisajul expoziției Anatomia Restaurării din 16 decembrie 2016 – domnul Stegerean se precipita la microfon (după alocuțiunea mea), pentru a declara amplele măsuri pe care deja „le luase“ pentru ameliorarea situației Secției de restaurare a MNAR: „la venirea mea am găsit această secție într-o stare de avarie. Lucrurile nu se vor opri aici. Deja lucrurile sînt angajate, urmează ca anumite dotări să completeze nevoile acestor sec­ții și, evident, vor fi angajări de personal calificat care să suplinească nevoile“ (transcriere expressis verbis după înregistrarea audio). Inutil să mai spun, nu făcuse nimic și nu avea să facă mai mult în plus.

Ce apucase însă să facă, și asta e iarăși o chestiune legată de imagine, a fost comandarea unei „Diagnoze organizaționale la nivelul MNAR“, contra unui onorariu substanțial, către firma SAGA HR Advisory – contractare, din cîte îmi amintesc, ocolită în cadrul Consiliului de Administrație, din care făceam parte la acea epocă – și care nu s-a concretizat în nici un beneficiu real pentru MNAR.

Fără a prelungi lista disfuncționalităților, mă opresc, în final, la raportarea laxă a domnului Stegerean la legislația în vigoare. În luna mai, după îndelungi tergiversări, domnul Stegerean a dispus finalmente organizarea concursului pentru unele posturi vacante, îndeosebi de conducere, ocupîndu-se personal de alcătuirea celor două comisii (de concurs, respectiv de soluționare a contestațiilor) – aceleași pentru toate posturile vizate, în ciuda specializărilor distincte. Concursul pentru funcția de șef al Biroului de Artă Europeană și Arte Decorative, vacantată de mai bine de un an, a fost organizat de o manieră pernicioasă, cu subiecte exclusiv din zona managementului (în fapt, subcapitole din cartea lui Vasile Zecheru, Managementul în cultură), ignorînd cunoștințele de specialitate în specificul postului și legislația de profil – două dintre cele trei secțiuni ale bibliografiei și ale cerințelor specifice. Remarc în treacăt că, ulterior, în scrisoarea deschisă din 19 iunie, domnul Stegerean avea să invoce, cu dublu standard, tocmai neadecvarea evaluării sale la specificul postului. În urma unei sesizări cu privire la încălcarea flagrantă a legislației în vigoare, domnul Stegerean a fost nevoit să semneze o decizie de anulare (D98/25.05.2017) – doar parțială – a concursului: „art.1(1) Se suspendă desfășurarea concursului privind ocuparea postului de șef birou Artă Europeană și Arte Decorative, întrucît au fost încălcate dispozițiile art. 8, alin. 8 și art. 9 lit. b din H.G. nr. 286/2011“.

Ilegalitatea semnalată viza componența comisiilor, iar domnul Stegerean ar fi trebuit să anuleze întreg concursul. Nu a făcut-o, deși se afla în deplină cunoștință de cauză. Nu știu dacă această încălcare a legii – în formă continuată – este singura din mandatul domnului Stegerean. Personal, mă îndoiesc. Situația în sine, din toate punctele de vedere, este însă grăitoare pentru modul în care înțelegea să abordeze disfuncțiile generate de insuficien­ța personalului de specialitate, cu atît mai mult cu cît aceasta este, probabil, cea mai acută dintre problemele cronice ale MNAR. Iar ignorarea pe termen mediu/lung a acestei probleme acute, în condițiile în care numeroase secții sînt insuficient acoperite, nu poate conduce decît la supraîncărcare, demotivare și, în final, la blocaj.

Inadecvare

Acest text nu este doar despre domnul Stegerean, care ilustrează, din păcate, un caz de inadecvare flagrantă. Așa cum sper să fi transmis, problema MNAR – și în speță a proiectului de management, pe baza căruia func­ția de director general este/va fi adjudecată prin concurs – este mai complicată. Iar sursa problemei este formularea caietului de sarcini pe baza căruia sînt gîndite proiectele de concurs, care trebuie să fie elaborat într-o judicioasă relaționare cu situația reală a acestei instituții. Ca o simplă remarcă de bun-simț, viitorul manager al MNAR ar trebui să cunoască temeinic – sau să-și ofere răgazul de a se informa temeinic, odată instalat în funcție – problemele ardente, atît sistemice, cît și circumstanțiale, să reflecteze serios asupra misiunii și a strategiei pe care ar vrea să o imprime muzeului în raport cu profilul lui, păstrînd echilibrul optim între specificitate și potențialități. Nu în ultimul rînd, acest text ar putea fi pretextul unei dezbateri cu adevărat relevante și productive.


8 august 2016
Călin Stegerean
Jurnal de director

Marţi, 13 iunie 2017. Am fost convocat la interviul aferent evaluării pentru anul 2016 pentru data de 16, dar cum atunci voi fi plecat din Bucureşti a trebuit să accept o altă zi, în general fatidică, marţi 13. Nu cred că sînt superstiţios, deşi uneori intru într-o altă cheie de lectură a lumii atunci cînd mă intersectez cu o pisică neagră sau trebuie să iau avionul într-o zi de 13.

Ca un făcut era să ratez ora programată fiind salvat din traficul miezului de zi doar de abilitatea şoferului care mă depune în faţa Ministerului Culturii la ora 12 fără un minut, două.

Ajung rapid cu liftul la camera aflată la etajul cinci, dar domnul D. mă anunţă că trebuie să mai aştept. Apoi sînt poftit în sală.

Povestea asta cu evaluarea anuală e cuiul oricărui director de muzeu de cîţiva ani încoace. Unul care a reuşit să aducă o mare expoziţie, despre război, cu gravurile lui Goya şi fotografiile lui Capa din războiul civil spaniol a fost mazilit pentru această bravură. Altul, care a purtat în cîteva muzee din China Comorile României, pentru care merita chiar o medalie, a păţit la fel.

Depinde mult din cine sunt formate comisiile de evaluare. Aud că cei mai influenţi reuşesc să producă combinaţii care să le fie favorabile, dar asta presupune un lobby care nu poate fi unidirecţional. N-am relaţiile necesare, prin urmare habar n-am cine e în comisie.

Intru în sală şi am o dublă senzaţie: pe de o parte mă luminez, pentru că mă ştiu cu doi dintre membri, pe de altă parte observ că figurile lor familiare par atinse de o negură sumbră.

Le întind mîna, de la dreapta la stînga primilor doi, fără să mă prezint, ne cunoaştem. Însă I. C. îşi spune numele şi-şi declară funcţia de director al Muzeului Literaturii. Asta mă face suspicios. Îl ştiu din anul 2014, de cînd am făcut parte din comisia de concurs care l-a făcut director. Anul acesta m-a căutat el în iarnă, să mă roage să-l primesc împreună cu Serge Fauchereau. I-am primit, i-am ascultat, le-am acceptat colaborarea propusă şi după plecarea savantului francez mi-a vorbit cu patimă despre anii în care a fost mare şef la o companie petrolieră. În primăvară, de la Primăria Bucureştiului am fost anunţat că voi fi invitat în comisia de evaluare a unor directori de muzee din subordine, C. printre ei. Apoi linişte pînă în ziua cînd acelaşi C. m-a sunat să-mi ceară să semnez nişte liste la primărie. Ce liste? Păi listele cu note, că mîine se pun pe site. Care note?… Evaluarea se făcuse fără mine. N-am semnat nimic. O să mi-o plătească acum?

A doua persoană face la fel, adică se prezintă: Simona T. Ne cunoaştem din anul „eclipsei“. La cîteva zile după aceasta, am făcut amândoi parte din juriul care a acordat premiile naţionale ale UAP. Nu ştiu dacă m-a iertat de atunci pentru lupta în favoarea unei candidate de la Cluj pentru unul din premii, pe care l-a şi cîştigat în defavoarea celei susţinute de Simona. Speram să-mi fi spălat păcatul cînd i-am organizat peste mulţi ani o expoziţie de grafică la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca pe care-l conduceam. O expoziţie cu dedicaţie căci conţinea desene pentru una din cărţile lui Marko Bela, a cărei consilieră era. A făcut carieră trecînd în timp prin cabinetele lui Kelemen Hunor, Vasile Dâncu, fiind şi acum consiliera ministrului Vulpescu. M-a căutat acum un an la Cluj şi apoi pe FB după cîştigarea concursului de director la MNAR: Bravo – sunt mândră de tine mi-a scris şi mi-a propus să-mi închirieze un apartament în Bucureşti. E reprezentanta autorităţii, după cum declară, şi face oficiile şefului de comisie. Toate acestea ar trebui să mă facă să cred că nu vor fi probleme, are un ton prevenitor, fără nuanţe care să-i dezvăluie intenţiile. Şi totuşi, faptul că nu mă priveşte, că îmi evită ochii, mă face temător.

E necesar însă să mă prezint celei de-a treia persoane, pe care n-o cunosc. Îşi şuieră iute numele, nu-l înţeleg, nu mă priveşte, îşi retrage repede mîna, se aşează căutîndu-şi de lucru într-o geantă mare. La final, cînd ies, îl rog să mă ajute cu numele său pe dl. D., secretarul comisiei, care mă lămureşte. Curios cum sunt, caut pe net, în maşina care mă aştepta, referinţe despre persoana necunoscută şi dau peste tot felul de istorii pe Coasta de Azur sau peste diplome honoris causa primite pe la Bacău sau Piteşti.

Simona îmi oferă cuvîntul şi fac expozeul necesar. Apoi intervine dl. C. şi-mi dau seama că e de rău. Îmi caută evident nod în papură, obiectează continuu, are o voce mîrîită, nu mă priveşte nici el, îmi arată alternativ, legănîndu-şi capul, obrajii neraşi. Mă întreabă printre altele dacă într-adevăr muzeul a suferit prejudicii aşa cum am scris răspunzînd unei rubrici din formularul raportului. Nu putusem să nu răspund că muzeul recupera nişte prejudicii, dar nu dădusem detalii încercînd să protejez o persoană, ştiind că raportul va fi publicat. Era vorba de Valentina Iancu, care nu a mai putut restitui bibliotecii MNAR colecţia revistei interbelice Integral pe care a împrumutat-o şi a pierdut-o. Fapta se consumase înaintea venirii mele ca director, dar eu a trebuit să demarez procedurile de despăgubire a muzeului, în valoare de cîteva mii de euro, pe care, de anul trecut, V. I. îi plăteşte eşalonat. Credeam că reuşita readucerii celor două tablouri din colecţia Manu cu sprijinul Fundaţiei Bonte în Galeria Naţională a muzeului va fi apreciată, dar dl. C. face din asta un cap de acuzare: de ce n-am cumpărat toată colecţia, de ce nu ne-am exercitat dreptul de preemţiune. Îi explic că muzeul nu avea banii necesari, că ar fi trebuit prinşi anterior la investiţii, că de fapt au fost ceruţi în anul 2015, dar ministerul nu i-a dat, dar el îmi oferă ca exemplu o achiziţie model făcută de Muzeul Literaturii. Tonul lui autosuficient îmbracă un discurs ce pare mai degrabă adresat celor două doamne ce-i fac compania. Mie îmi livrează, pe sub sprîncene, o privire în care se amestecă dispreţul cu reproşul. Simona, căreia în ordine îi vine rîndul, mă abordează cu problema posturilor vacante în muzeu. Îi spun că au rămas aşa din lipsa bugetului necesar. Nu pare convinsă, caută mereu printre hîrtiile aflate pe masă şi apoi atacă tema expoziţiilor de artă contemporană, că au fost preponderente. Îi răspund că n-am avut decît una, iar restul s-au realizat cu lucrări de patrimoniu. Nu înţelege, mi se pare, că e vorba de anul 2016 şi de aceea aduce în discuţie programul anului 2017. Dar apoi îmi dau seama, cînd intervine şi C., că de fapt asta este tema de fond a discuţiei: ce caută la MNAR arta contemporană? Le explic că muzeul are cîteva mii de lucrări de artă contemporană, că asta-l legitimează în această direcţie. Degeaba.

Sunt deja obosit de explicaţii atunci cînd urmează la cuvînt a treia membră a comisiei. Mă întreabă lucruri care evident au legătură cu zona din care provine, informatica. Spre exemplu ceva legat de adresa web a muzeului. Insistă, mă irită şi îi răspund că eu n-am o pregătire în acest domeniu şi că atunci cînd mă confrunt cu probleme în speţă apelez la specialişti. Continuă cu diverse, dar îmi retează răspunsurile, mă întrerupe, aruncîndu-mi cîte o privire scurtă, sticloasă.

Fiind o evaluare, ar fi fost normal să treacă în revistă şi bunele şi relele. Ceea ce mă îngrijorează e că nu vorbesc decît despre neajunsuri. Şi măcar dacă ar fi, dar ceea ce mi se reproşează fie nu are legătură cu perioada evaluată, fie este rezultatul unor interpretări strîmbe, făcute anume să lovească. Mă uit la oamenii aceştia cu care nu demult vorbeam despre proiecte comune de viitor sau ne legau întîmplări ale vieţii, gata acum să intre fatal în destinul meu.

Închei ziua şi intru în noapte cu avionul care mă duce la Art Basel avînd presentimentul apăsător că directoratul meu se încheie în acest fel. La mijlocul zilei următoare am şi confirmarea acestuia.


4 august 2017
Calin Stegerean

Azi la ora 14 am fost anunțat oficial pe mail că contractul meu de management cu Min. Culturii încetează cu data de azi si că este numit un manager interimar în persoana d-lui Constantinescu, fostul director adjunct, cel cu reclamațiile și scrisorile pline de minciuni. Fără se se precieze de la ce oră, asta după ce de dimineață am semnat acte și am dat diverse dispoziții. Nici acum nu stiu dacă ceea ce am semnat azi este legal. O situație tipică de haos generată de Ministerul Culturii. Nu voi încheia fără să spun că același director adjunct devenit acum manager m-a scos la ora 16.30 din instituție. Nici nu am apucat să-mi iau toate lucrurile…


4 august 2017
Dragos Neamu, Manager Noaptea Muzeelor, Director Executiv Reteaua Nationala a Muzeelor

Atentie mare, pentru cine este consilier la Ministerul Culturii sau pentru cine poate gandi acolo solutii pentru muzee! Lucrul cel mai rau care se poate intampla Muzeului National de Arta al Romaniei ar fi numirea unui manager interimar din randul angajatilor. Calin Stegerean va actiona MC in judecata si va fi un interimat lung. MNAR are acum nevoie de un om capabil din afara muzeului care sa aduca o viziune noua, adaptata tendintelor muzeale moderne, si care sa motiveze si sa-si apropie oamenii din muzeu. Altfel, dincolo de zorii dezastrului, vor fi niste conflicte in spatiul public greu de gestionat.


4 august 2017
Simina BadicaArhiva de Imagine MȚR

Muzeu nu Moșie, etapa MNAR. 
Mă bucur că a apărut o reacție din partea specialiștilor MNAR, mă bucur că au început să apară reacții, în general, în mediul muzeal românesc. Din punctul meu de vedere, scrisoarea este mult prea elegantă și pare să valseze pe lângă probleme grave (,,Precizăm că relaţia noastră cu domnul Stegerean, de-a lungul acestui an de mandat, a fost în general tensionată, marcată de numeroase disensiuni şi dificultăţi de comunicare cu domnia sa.”). Dar e un început curajos. 
Aș vrea tare mult să existe acea dezbatere pe care o propuneau Dragos Neamu și RNMR.


4 august 2017
Calin Stegerean

Stimate domnule Susara, 
Va multumesc foarte mult pentru acest mesaj, l-am copiat print-screen deoarece este dovada ca interviul nu a avut ca obiect perioada iulie-decembrie 2016 asa cum era legal ci anul curent. Va fi argumentul cu care voi castiga procesul impotriva Ministerului Culturii care a orchestrat acest abuz. 
Toate obiectivele anului 2016 au fost atinse.
Cafeneaua, sala Brancusi, pentru care recent s-a încheiat concursul de proiecte sunt obiective pt anul in curs, aflat la jumătate.


3 august 2017
Pavel Susara, critic de artă, membru în comisia de evaluare din partea MCIN a MNAR

Am promis ca o sa revin cu o relatare mai amănuntită privind prestatia lui Calin Stegerean cu prilejul reevaluarii, in urma contestării rezultatelor evaluării inițiale, a primului său an din mandat, de fapt a celor sase luni, fiindcă 2016 nu a fost intreg. Revenirea mea este necesară si in sine, pentru ca poate aduce unele clarificari, dar este cumva si obligatorie in urma hemoragiei de scrisori deschise inainte de a fi lipite, prin care se rezolva si problema Centenarului Unirii, fiindca ele consacră indiscutabil concordia dintre conservatori si neomarxisti, dintre dreapta si stanga, dintre apostolii corectitudinii politice si academicienii canonici. Iată faptele: in calitate de membru al comisiei de reevaluare, am avut la dispozitie atât proiectul de management cat si raportul de activitate ale Dlui Stegerean si , evident, dupa expunerea orală a domniei sale, lungă, prolixa si vag egolatra, i-am pus doua categorii de întrebări, una cu caracter general, care priveste viziunea, filosofia abordării patrimoniului MNAR, dacă ii putem spune asa, si una aplicată la promisiuni/realizări.

In ceea ce priveste prima, am pornit de la observatia ca 90% din proiectele muzeului, si 100% din ceea ce s-a intamplat in cele sase luni, sunt proiecte de arta contemporană care suprapun programul si obiectul legitim de activitate al MNAC, devenind, cumva, o galerie pasivă de expozitii temporare, unele luate de-a gata, si nu un actor care joacă dinamic cu propriul sau patrimoniu. In conditiile in care lipsește o componenta muzeală indispensabilă a fenomenului muzeal romanesc, anume un Muzeu de Artă Modernă, in care sa se regaseasca cea mai bogată secvență din istoria artei noastre, de la avangardele istorice si până astăzi, care cuprinde nume precum Brâncuși, Paciurea, Brauner, Iancu, Maxy, Segal, Phoebus, Leon Alex, Perahim, Cojan, Tipoia, Dobrian, Pallady, Cadere, Doru Bucur, Bitzan, Nadia Grossman Bulighin, Lucia Dem Balacescu, Lae Krasovski, Lia Sasz, Tuculescu, Virgil Preda, Bernea, Paul Neagu, Sigma etc.etc., pana la contemporanii care se înscriu in paradigma modernismului, MNAR, singurul muzeu din București care detine un asemenea patrimoniu, in loc sa facă vizibil modernismul, intra pe acelasi culoar cu MNAC-ul.

Evident ca Dl. Stegerean nu a răspuns nimic articulat, a oferit exemplul expozitiilor din 2016, Arta pentru popor, Peisajul francez si cea privind restaurarea, iar cand i-am amintit ca acele expozitii sunt mostenite, nu fac parte din proiectul propriu, mi-a replicat ca el, Călin Stegerean, este autorul lor de facto, iar fara el aceste expozitii nu ar fi aratat asa. Cand i-am adus aminte ca Arta pentru popor are un curator extrem de competent, care lucreaza la proiectul acesta de ani de zile, pe Monica Enache, el si-a asumat intreaga ,,arhitectura”(sic!) a expozitiei, precizând că în varianta Monica Enache expozitia era nesemnificativă. Prima concluzie desprinsa de aici este o supraevaluare de sine si o depreciere, la limita dispretului, pentru colectivul de specialisti ai Muzeului.

In ceea ce priveste expozitia Pallady – Matisse, un proiect, pe care se plânge ca i l-am desfiintat, lucrurile stau astfel: l-am intrebat la ce se referă legătura dintre cei doi, la relatia umană, la un aspect documentar, corespondenta, potrete reciproce, memorialistică, adică la dimensiunile unei prietenii, ceea ce este real, sau la ideea ca ar exista influente si contaminari, in special pe traseul Matisse – Pallady, ceea ce este o stupiditate, intre opera lor neexistand asemenea influente, acest zvon artistic fiind lansat de catre Zambaccian si preluat, apoi, nerumegat de catre cei care nu ii cunosc direct pe cei doi pictori. Dacă e vorba de influente si de continuităti stilistice, cu adevarat interesante, de ce nu s-a proiectat o expozitie Edmond Aman -Jean – Gustave Moreau – Theodor Pallady, unde se poate urmari o continuitate simbolista putin cunoscuta in opera lui Pallady? Din aceasta discutie Dl. Stegerean a inteles ca i-am desfiintat expozitia, atat!

L-am mai intrebat, apoi, avand in vedere ca in 2016 s-au implinit 150 de ani de la înscăunarea lui Carol I, dacă nu a luat in calcul organizarea unei expoziții cu nucleul colectiei regale, pe care lumea nu o stie in datele ei concrete, măcar si pentru faptul ca ea este fundamentul MNAR însusi. Raspunsul a fost ca nu s-a gândit.

Acum, intrebarile concrete: s-au refacut depozitele? Nu! S-a deschis libraria MNAR? Nu! S-a deschis cafeneaua muzeului? Nu! Este vizitabila Cumințenia pământului, fiindca s-a creat o intreaga isterie publică in ceea ce priveste spatiul ei de expunere? Nu! Este deschisa sala Brâncusi, se pot vizita lucrarile care se gasesc încă în patrimoniul Muzeului? Nu! Pentru posturile care au ramas vacante prin demisia, suspecta, a unor specialisti ai muzeului s-au organizat concursuri pentru noi angajari? Nu! Există explicatii aprofundate in fiecare sală din expozitia permanenta pentru familiarizarea publicului cu continutul salii, dincolo de etichetele cu autorii si titlurile lucrărilor? Nu! Exista cate un monitor in fiecare sală pe care sa deruleze imagini sau secvente de film documentare, pentru completarea informatiei directe? Nu! Avand in vedere ca MNAR a pierdut peste o mie de lucrari, dupa aprecierea mea, prin retrocedari de colectii confiscate, s-a facut vreo achiziție? Nu! Si-a exercitat Muzeul, in vreun caz, dreptul de preemptiune in legatura cu vreo lucrare de pe piata de arta? Nu! Si lista discutiei ar putea continua… In aceste conditii, nota 6,10, pe care m-am straduit sa i-o acord, a fost un gest de generozitate. Prezentarea generala a Dlui Stegerean a fost una extrem de superficiala, dovedind faptul ca nu cunoaste patrimoniul Muzeului, ca nu isi pretuieste colectivul, ca reduce totul la sine cu o superbie care poate crea suspiciuni. Cam astea ar fi faptele, dacă cineva are curiozitati suplimentare, sa solicite inregistrarea discutiilor.

P. S. Poate va întrebati de ce au sărit în sus mai toti actorii pietei de arta, in special cei din zona artei contemporane? Simplu, se încearcă transformarea muzeului intr-o institutie de acreditare, orice expozitie găzduită de MNAR creeaza artistilor contemporani vizibilitate maxima, atât pe piata interna cat si pe cea internationala. Cum MNAC este extrem de selectiv si, din aceasta pricina mai greu accesibil, transformarea MNAR in galerie de artă contemporană este proiectul optim pentru constructia unor cv-uri de varf. Iar colectionarii sunt extrem de sensibili la acest tip de acreditare.


2 august 2017
Răspunsul specialiştilor de la MNAR: „Precizăm că nimeni din MNAR nu a semnat petiţia on-line la care domnul Stegerean face referire“

„Urmare a scrisorii deschise publicată luni 31 iulie de domnul Călin Stegerean, director general al Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR), considerăm că se impun unele precizări din partea corpului de specialişti din cadrul instituţiei conduse de domnia sa“, răspund specialişti ai MNAR într-o scrisoare deschisă. Luni, 31 iulie, directorul general al MMAR, Călin Stegerean, a publicat pe blogurile Adevărul, o scrisoare deschisă.

Vă redăm scrisoarea deschisă adresată lui Lucian Romaşcanu, ministru al Culturii şi Identităţii Naţionale.  

Stimate Domnule Ministru, Urmare a scrisorii deschise publicată luni 31 iulie de domnul Călin Stegerean, director general al Muzeului Naţional de Artă al României, considerăm că se impun unele precizări din partea corpului de specialişti din cadrul instituţiei conduse de domnia sa. 

În primul rând, precizăm că nimeni din MNAR nu a semnat petiţia on-line la care domnul Stegerean face referire.  Privitor la cele trei expoziţii cu lucrări din patrimoniul MNAR menţionate (Peisaje franceze…, Anatomia restaurării, Artă pentru popor?) precizăm că acestea figurau în planul expoziţional minimal pentru anul 2016, încă din decembrie 2015, cu mult înainte ca domnul Stegerean să candideze pentru funcţia ocupată actualmente. Spre verificare, propunerile celor trei expoziţii au fost făcute în şedinţa Consiliului Ştiinţific ţinută în 3 decembrie 2015, aşa cum rezultă din Procesul-Verbal al şedinţei respective. Cele trei expoziţii au fost concepute, elaborate şi duse la bun sfârşit independent de planul de management al domnului Stegerean. În plus, afirmaţia că ele au fost realizate „exclusiv cu lucrări din depozitele acestui muzeu” indică precaritatea implicării sale în aceste demersuri profesionale de amploare (expoziţia Artă pentru popor? a inclus substanţiale împrumuturi de la alte muzee din ţară).   

Domnul Călin Stegerean omite să menţioneze faptul că noul site al MNAR („pentru care am fost, surprinzător, felicitat la evaluare”), a fost refăcut şi accesibilizat în cadrul proiectului ARTmobile finanţat de Fundaţia Orange (contract C130 din 17.04.2014), înglobând la data lansării sale (octombrie 2016) o muncă de peste doi ani. 

Referitor la paragraful „Prin concluzia comisiei respective avem de a face cu o poziţionare antagonică în relaţie cu specialiştii MNAR care au aprobat în Consiliul Ştiinţific şi în Consiliul de Administraţie programul expoziţional al muzeului.” precizăm că specialiştii MNAR nu se află într-o poziţie antagonică cu Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale ci, dimpotrivă, într-o poziţie perfect concordantă. În plus, precizăm că relaţia noastră cu domnul Stegerean, de-a lungul acestui an de mandat, a fost în general tensionată, marcată de numeroase disensiuni şi dificultăţi de comunicare cu domnia sa. De asemenea, în cadrul şedinţelor Consiliului Ştiinţific şi ale celui de Administraţie, membrii acestora s-au opus constant intenţiei domnului Stegerean de a contrabalansa profilul MNAR către cel de expunere preponderent de artă contemporană, în defavoarea valorificării patrimoniului propriu şi în contradicţie cu obiectivele şi activităţile stipulate în ROF, art. 4 (d, I) şi art. 6 (d).

În afara semnatarilor de mai jos, listă rămâne deschisă tuturor celor care consideră că poziţionarea lor este cea corectă.  

Octav Boicescu, director adjunct ştiinţific, membru al Consiliul Ştiinţific şi de Administraţie ale MNAR  Liviu Constantinescu, director adjunct tehnic, membru al Consiliul Ştiinţific şi de Administraţie ale MNAR  Cosmin Ungureanu, şef interimar al Biroului de Artă Europeană şi Arte Decorative în aprilie 2016-aprilie 2017, membru al Consiliul Ştiinţific şi de Administraţie ale MNAR în acest interval Mircea Dunca, şef Birou Artă Orientală, Publicaţii, membru al Consiliul Ştiinţific şi de Administraţie ale MNAR  Emanuela Cernea, şef Birou Artă Veche Românească, membru al Consiliul Ştiinţific şi de Administraţie ale MNAR  Monica Enache, şef Birou Artă Românească Modernă, membru al Consiliul Ştiinţific şi de Administraţie ale MNAR  Liliana Chiriac, şef secţia Muzeul Colecţiilor de Artă, membru al Consiliul Ştiinţific şi de Administraţie ale MNAR  Elena Olariu, şef secţie Arte Grafice, membru al Consiliul Ştiinţific şi de Administraţie ale MNAR  Ana-Maria Ungurianu, şef secţie Educaţie, Comunicare, Proiecte Culturale, membru al Consiliul Ştiinţific şi de Administraţie ale MNAR  Elena Dobre, Biroului de Artă Europeană şi Arte Decorative  Iulia Damian, muzeograf Educaţie, Comunicare, Proiecte Culturale Radu Bercea, muzeograf, Birou Artă Orientală, Publicaţii Lucreţia Pătrăşcanu, conservator, Birou Artă Veche Românească Carmen Tănăsoiu, conservator, Birou Artă Veche Românească Puia Oprea, conservator, Birou Artă Veche Românească Manu Popa, conservator, Birou Artă Veche Românească Ilinca Damian, conservator, Muzeul Colecţiilor de Artă Valentina Iancu, conservator, Birou Artă Românească Modernă  Costina Anghel, conservator, Birou Artă Românească Modernă  Alina Petrescu, conservator, Birou Artă Românească Modernă  Marina Vazaca, redactor, Birou Artă Orientală, Publicaţii Oana Solomon, restaurator, şef Laborator Restaurare Ceramică Vifor Pocloş, restaurator Laborator Restaurare Ceramic Daniel Ivanciu, preşedinte Sindicar ProArt Codruţa Cruceanu, consultant, Secţia Educaţie, Comunicare, Proiecte Culturale”.  

La rândul său, Călin Stegerean a replicat la acest răspuns, printr-un nou comunicat de presă remis, marţi seară, de Muzeul Naţional de Artă. ˜În legătură cu scrisoarea publicată în presă de dl. Liviu Constantinescu şi dl. Octav Boicescu, directori adjuncţi, în data de 20 iunie 2017, comunicăm următoarele: La solicitarea conducerii Muzeului Naţional de Artă al României cei doi directori adjuncţi nu au putut proba cu documente afirmaţiile făcute în presă referitoare la expoziţiile din programul anului 2016 şi la participarea muzeului cu lucrările Getei Brătescu la Bienala de la Veneţia. În fapt nici una din expoziţiile deschise în anul 2016 nu a fost inclusă în programul minimal al anului 2015, aşa cum au afirmat cei doi directori. De asemenea, participarea cu lucrări ale Muzeului Naţional de Artă al României la Bienala de la Veneţia s-a făcut în baza unui parteneriat cu Asociaţia Salonul de Proiecte care a inclus şi participarea la concursul organizat de Ministerul Culturii şi prezentarea expoziţiei Geta Brătescu la Muzeul Naţional de Artă al României în cursul anului 2018. În consecinţă nu a fost vorba de un simplu împrumut aşa cum au afirmat cei doi directori adjuncţi. În baza afirmaţiilor false transmise public de către cei doi directori adjuncţi se va proceda la cercetarea lor disciplinară.


1 August 2017
Susținere pentru Călin Stegerean, delimitări din interiorul MNAR

După o evaluare făcută în luna iunie, în care a obținut calificativul „nesatisfăcător“, directorul Muzeului Național de Artă al României, Călin Stegerean, a făcut contestație. Ministerul Culturii a făcut o nouă comisie de evaluare: rezultatul obținut a fost, din nou, „nesatisfăcător“. Între timp, s-a dat publicității o petiție de susținere pentru Călin Stegerean. Ca o chestiune de ultimă oră, o scrisoare semnată de patru personalități, primită la redacție marți, 1 august, atrage atenția asupra situației de la MNAR. Publicăm, în această pagină, textul „Întoarcerea strigoiului“, fragmente din Petiția de susținere și scrisoarea directorului general MNAR, în care prezintă modul în care s-a făcut noua evaluare decisă de Ministerul Culturii.

Întoarcerea strigoiului

Asistăm de peste o lună la un spectacol lamentabil: evaluarea de către Ministerul Culturii a activității Muzeului Național de Artă al României. În mod straniu, deși se numește evaluare anuală, în cazul de față intră în discuție doar ultimele șase luni ale anului trecut. Ne întrebăm totuși dacă a meritat deranjul. Pentru că evaluarea de care aminteam a avut de la început caracterul unui mare deranj.

A deranjat un proces de construcție în curs la muzeul care se afla de cîțiva ani buni într-o letargie pernicioasă. A deranjat angajamentele Muzeului Național în relație cu Muzeul Luvru și Centrul Pompidou, ai căror reprezentanți au fost recent la București pentru perfectarea colaborărilor inițiate de directorul Călin Stegerean. A deranjat implicarea muzeului cu proiectele propuse de același director în cadrul sezonului România-Franța: o expoziție Brauner cum n-a mai fost încă în România, o alta despre arta franceză a secolului al XVIII-lea și o expoziție Matisse-Pallady, despre o prietenie legendară consemnată în istoria artei românești. A deranjat pregătirile pentru două expoziții ale MNAR la Chișinău și Roma și pentru un simpozion internațional în toamna acestui an. A deranjat chiar Ministerul Culturii, care a fost nevoit să admită că a organizat nelegal prima evaluare a activității directorului Călin Stegerean.

Am crezut atunci că a fost un accident. Dar iată că, după o lună, avem confirmarea că accidentul e, de fapt, obstinația de a nu aprecia rezultatele palpabile obținute doar într-o jumătate de an. O a doua evaluare se pare că are același deznodămînt: notarea lui Stegerean în așa fel încît mandatul său să înceteze. Cu cîteva sutimi sub nota de trecere.

Dintr-o scrisoare care ne este adresată nouă, celor care am semnat o petiție de susținere a noului curs urmat de Muzeul Național de Artă al României, am aflat de modul în care a decurs aceasta. De faptul că arta contemporană a devenit un cap de acuzare și că unele dintre cele mai apreciate expoziții ale ultimilor ani, Noul Romantism Negru și Ion Grigorescu, au fost considerate de comisia ministerului incompatibile cu condiția unui muzeu național. De faptul că expozițiile pentru care se lucrează cu parteneri francezi au fost desființate de aceeași comisie.

Am văzut că marile muzee ale lumii, cum este Luvrul sau Kunsthistorisches din Viena, nu ezită să își asocieze arta contemporană în programele lor. La București, se pare, ca în filmul Nosferatu proiectat în curtea MNAR sîmbăta trecută, ideea că la Muzeul Național poate fi expusă doar opera artiștilor morți s-a întors ca un strigoi, deși o credeam îngropată de mult.

De aceea, dacă aceasta e problema programului realizat de Călin Stegerean, atunci el merita felicitat de comisia respectivă pentru consecvența cu care a și-a îndeplinit proiectul despre care am vorbit în curtea MNAR exact acum un an, cînd ne-a întrebat ce vrem să fie MNAR. Evaluarea sa ar fi trebuit să includă și evaluarea consecințelor blocării proiectelor pe care muzeul le dezvoltă acum, în cazul întreruperii mandatului său. Sau este acesta un serviciu în favoarea culturii și a comunității?

Sorin ALEXANDRESCU, Andrei PLEȘU, acad. Marius PORUMB, Erwin KESSLER

Susținem Muzeul Național de Artă al României

În atenția domnului ministru Lucian Romașcanu, Ministrul Culturii și al Identității Naționale

Domnule Ministru,

[…] Muzeul Național de Artă al României este, prin poziția și prin menirea sa, „nava amiral“ a muzeelor din București și din țară. Beneficiază de cea mai mare vizibilitate și, prin urmare, de cea mai mare responsabilitate. El are obligația de a răspunde prompt, eficient, convingător și reprezentativ oricărui tip de așteptări, de pretenții justificate sau de întrebări dinspre public.

Un muzeu de o asemenea anvergură și importanță nu poate fi nici marginalizat, nici retras în sine. Și nici noi nu ne permitem să avem un Muzeu Național de Artă care să aibă un discurs prea discret, exclusivist. Vrem un muzeu care să conserve, să gestioneze, să garanteze, dar vrem și un muzeu care să expună, să invite, să explice, să dezbată. Să educe! Avem nevoie de un Muzeu Național de Artă al României viu, dinamic, puternic, un muzeu care să se manifeste cît mai repede și mai convingător ca un „pivot“ care să lege Bucureștiul de „echipa“ europeană, atît de selectă, a muzeelor de profil. Și invers, să prezinte Bucureștiul în fața celorlalte centre culturale. Avem nevoie de acest lucru!

În ceea ce ne privește, putem spune că de anul trecut am resimțit public o dinamică diferită a Muzeului. O abordare diferită. O politică a ușilor deschise care a făcut nu doar ca publicul să intre în Muzeu mai mult și mai des decât înainte, dar și ca Muzeul să intre mai hotărît în spațiul public. Iar spațiul public înseamnă atît vizitatorul de pe stradă, cît și instituțiile partenere, fie ele publice sau private, ori ONG-uri; înseamnă atît evenimente (expoziții, conferințe, vernisaje, proiecții, performance, lansări de carte etc.) în sediile gestionate, cît și ieșirea și prezența Muzeului la evenimente de interes, din București, din țară sau din străinătate.
Credem că azi Muzeul Național de Artă al României trebuie și poate să iasă dintre propriile ziduri, să nu se mai rezume la ele. Este timpul ca Muzeul Național de Artă al României să fie un muzeu al acestui secol, un muzeu în care tehnologia, infrastructura comunicării și a expunerii, discursul și propunerile să beneficieze de un limbaj familiar noilor generații. Un muzeu care să ne vorbească cu toată autoritatea istoriei pe care o poartă, dar care să nu fie marcată de anacronism. Muzeul Național de Artă al României trebuie să se audă așa cum îi este menirea: drept o voce prezentă și autorizată – mai degrabă decît autoritară –, care să fie repede și lesne auzită de un public cît mai larg. O voce care problematizează.

Dar obligațiile și responsabilitățile nu pot fi asumate și îndeplinite decît în condiții de normalitate, de stabilitate. Capitalul uman este un patrimoniu important într-un muzeu. Și managementul înseamnă, domnule Ministru, tot capital uman. Actualmente, managerul general al Muzeului Național de Artă al României este domnul Călin Stegerean. Aflat în funcție din iulie 2016, domnia sa a propus o strategie, a trasat o direcție și a „deschis“ Muzeul. Este opinia și experiența noastră cu MNAR. Ne-o asumăm explicit. Din iulie 2016, cînd a existat acea întîlnire în curtea Muzeului Național de Artă al României cu reprezentanți ai societății civile și ai unor instituții culturale, întîlnire în care s-a pus întrebarea fundamentală, „Ce vrem să fie MNAR?“, putem spune că Muzeul a început să lucreze la răspuns. Sau la răspunsuri.
Și, domnule Ministru, acest lucru s-a văzut. Se vede și astăzi, în rapoartele de activitate, publicate chiar pe site-ul Ministerului pe care-l conduceți. Căci nu poți da răspunsuri valabile fără a pune întrebarea corectă. De la acea întrebare pornind, Muzeul a intrat într-o nouă etapă. Cea în care MNAR nu se mai întreabă pe sine ce dorește să fie (așa cum a făcut-o – în mod necesar și inevitabil – în ultimele decenii), ci ne întreabă pe noi toți. Este întrebarea fundamentală.

Observăm, însă, că-n perioada scurtă a mandatului actualului manager general, stabilitatea nu a fost garantată așa cum s-ar fi cuvenit și așa cum considerăm că ar fi fost normal. Vedem comisii care, deși necesare și justificate legal, nu au avut componențe care să respecte întru totul cerințele legii, dar care notează activitatea noului management cu o severitate care ne-a surprins și, pe de altă parte, ne-a nedumerit. Vedem cum alte comisii anulează concluziile comisiilor anterioare. Domnule Ministru, cu toată deschiderea o spunem: nu este timp pentru astfel de lucruri.

Muzeul Național de Artă al României nu are timp de astfel de incoerențe, de incertitudini și de blocaje impuse din afara lui. Noi nu (mai) avem timp de astfel de lucruri. Și – o spunem cu tot respectul cuvenit – nici dumneavoastră nu aveți timp. Vă invităm, așadar, să ne fiți alături în susținerea Muzeului Național de Artă al României, cel mai important muzeu al țării, aflat în subordinea dumneavoastră. Vă invităm să ne fiți alături în a-i fi susținători morali și critici onești. Intransigenți, dar corecți. Îngăduitori, dar nu indiferenți.

Domnule Ministru, vă adresăm această scrisoare deschisă pentru că e cel mai sincer și mai corect mod de a vă transmite că dorim stabilitate și continuitate în cazul Muzeului Național de Artă al României. Vă scriem pentru a vă spune că noi vedem în programele și-n activitatea Muzeului din ultimul an un discurs nou, fundamentat pe o întrebare deschisă – extrem de importantă. Vă scriem pentru a vă semnala că, din punctul nostru de vedere, Muzeul Național de Artă al României a intrat de anul trecut într-un alt segment de timp al propriei istorii. Și credem că pe acest drum el trebuie să fie susținut.

Noi îl susținem. Vă invităm public, prin prezenta scrisoare, să ne fiți alături.

Petiția poate fi accesată și semnată aici: https://www.petitieonline.com/susinem_muzeul_naional_de_art_al_romaniei.

Printre semnatari: Ruxandra Cesereanu, Iulia Popovici, Roxana Gamarț, Marga Cârneci, Christian Paraschiv, George Banu, H.-R. Patapievici, Carmen Mușat, Vladimir Bulat, Alina Nelega, Dragoș Buhagiar, Augustin Ioan, Horea Paștina, Sorin Alexandrescu, Andrei Pleșu, Victor Neumann.

Scrisoare deschisă adresată celor care au semnat petiţia de susţinere a Muzeului Naţional de Artă al României

Dragi prieteni,

Mă adresez cu această formulă deoarece împărtăşesc cu totul ideile transmise de dumneavoastră în petiţia adresată ministrului Culturii din România. Aprecierea pe care aţi dat-o activităţii MNAR şi mie personal mă onorează şi vă mulţumesc foarte mult. Săptămîna trecută, însă, o nouă comisie a Ministerului Culturii a evaluat activitatea MNAR în perioada iulie-decembrie 2016. Din comisie au făcut parte un militar, un teolog şi un critic de artă: dl Alexandru Oprean, secretar de stat în Ministerul Culturii, dl Ştefan Anghel, directorul Muzeului Astra din Sibiu şi dl Pavel Şuşară. Concluzia lor a fost că MNAR se află pe o direcţie care nu este conformă cu statutul său de muzeu naţional.

Trei mari expoziţii, Peisaje franceze…, Artă pentru popor şi Anatomia restaurării, deschise în cele şase luni supuse evaluării, realizate exclusiv cu lucrări din depozitele acestui muzeu, au determinat concluzia că patrimoniul propriu este insuficient valorificat. Multiple noi mijloace de promovare activate de la preluarea mandatului, precum un nou site (pentru care am fost, surprinzător, felicitat la evaluare), un newsletter săptămînal şi o pagină de Facebook activă, emisiuni radio-TV şi articole în presă care situează muzeul pe locul întîi în totalul referirilor din mediile analizate au generat concluzia unei deficienţe majore de promovare a instituţiei. O bună parte din desfăşurarea interviului pentru această evaluare, care a îmbrăcat forma unui violent rechizitoriu, a fost dedicată combaterii unor expoziţii deschise anul acesta, deşi nu făceau parte din perioada evaluată. Noul Romantism Negru, realizată în colaborare cu prestigioasele Kunstlerhaus Bethanien Berlin şi Institutul Goethe, şi Ion Grigorescu. Opera pictată: 1965-2017 au fost considerate ca neconforme cu statutul acestui muzeu prin faptul că prezintă artă contemporană. În această logică, prezenţa MNAR la Bienala de la Veneţia cu 50 de lucrări ale Getei Brătescu ar fi în defavoarea muzeului. Argumentul meu că miile de lucrări de artă contemporană pe care MNAR le deţine îl califică şi pentru expoziţii de acest tip nu a fost luat în considerare.

Multe dintre aprecierile negative au vizat alte expoziţii propuse în proiectul de management, deşi acestea nu făceau obiectul evaluării. Spre exemplu, expoziţia Matisse-Pallady a fost desfiinţată ca proiect de dl Pavel Şuşară, deşi aceasta este cuprinsă deja în programul Sezonului Franţa-România, urmînd să fie deschisă la Centrul Pompidou din Paris. Expoziţii care vor fi realizate cu lucrări din patrimoniul MNAR ca Victor Brauner: între oniric şi ocult, inclusă şi ea în expoziţiile ce vor fi organizate în cadrul Sezonului Franţa-România, Artişti români în Marele Război, care se va deschide în 10 august cu o scenografie spectaculoasă, Arta trece Carpaţii, dedicată Centenarului Unirii, precum şi expoziţiile care anul acesta vor fi organizate de MNAR la Muzeul Naţional de Artă al Moldovei de la Chişinău – Ştefan Luchian şi la Muzeul Vittoriano din Roma – Artişti români în Marele Război nu au reprezentat argumentul unui interes pentru propriul patrimoniu. Aceste ultime două expoziţii sînt, de altfel, singurele expoziţii de artă pe care un muzeu din România le organizează în străinătate anul acesta.

Consider, de aceea, că poziţia exprimată de comisia de evaluare este neprincipială, neprofesionistă şi face un deserviciu major culturii din România. Grav mi se pare faptul că aceste aprecieri reprezintă în situaţia dată vocea Ministerului Culturii, mai ales că unul dintre membrii comisiei este secretar de stat al acestui minister. Ministerul Culturii apreciază, prin urmare, că arta contemporană nu are ce căuta la Muzeul Naţional de Artă al României. Că expoziţii precum cele care s-au deschis din septembrie 2016 pînă acum nu sînt compatibile cu statutul de muzeu naţional. Că acele aspecte dinamice pe care dumneavoastră le-aţi sesizat ca benefice pentru MNAR devin negative în aprecierea Ministerului Culturii.

Deschiderea către societate, către arta contemporană, care o dobîndit prin prestigiu un statut clasicizat, apreciate de Ministerul Culturii pînă în decembrie 2016, sînt acum indezirabile. Nu cred că poziţia exprimată de comisia respectivă concordă cu poziţia ministrului Culturii, dl Lucian Romaşcanu, judecînd după declaraţiile sale în sprijinul artei contemporane, pe care le-a făcut de la preluarea mandatului. Cazul evaluării activităţii MNAR a determinat, după cum s-a văzut, revelarea unor aspecte care ţin de poziţia actuală a Ministerului Culturii. Ceea ce trebuie reţinut este faptul că aceasta este una antagonică celei exprimate de dumneavoastră în sprijinul MNAR. Prin concluzia comisiei respective avem de-a face cu o poziţionare antagonică în relaţie cu specialiştii MNAR, care au aprobat în Consiliul Ştiinţific şi în Consiliul de Administraţie programul expoziţional al muzeului.

Prin urmare, răspunzînd sprijinului exprimat de dumneavoastră, vă mulţumesc încă o dată şi vă asigur că sînt hotărît să fac tot ceea ce va fi necesar pentru apărarea legitimităţii mandatului meu şi a programului cultural conţinut de acesta, care se bucură de aprecierea dumneavoastră.

Călin STEGEREAN, Director general al Muzeului Naţional de Artă al României 

Scrisoare deschisă Domnului Lucian Romașcanu, Ministru al Culturii și Identității Naționale

Precizări la scrisoarea deschisă adresată de Călin Stegerean în 31 iulie 2017

Stimate Domnule Ministru,

Urmare a scrisorii deschise publicată luni 31 iulie de domnul Călin Stegerean, director general al Muzeului Național de Artă al României, considerăm că se impun unele precizări din partea corpului de specialiști din cadrul instituției conduse de domnia sa.

În primul rând, precizăm că nimeni din MNAR nu a semnat petiția on-line la care domnul Stegerean face referire.

Privitor la cele trei expoziții cu lucrări din patrimoniul MNAR menționate (Peisaje franceze…, Anatomia restaurării, Artă pentru popor?) precizăm că acestea figurau în planul expozițional minimal pentru anul 2016, încă din decembrie 2015, cu mult înainte ca domnul Stegerean să candideze pentru funcția ocupată actualmente. Spre verificare, propunerile celor trei expoziții au fost făcute în ședința Consiliului științific ținută în 3 decembrie 2015, așa cum rezultă din Procesul-Verbal al ședinței respective. Cele trei expoziții au fost concepute, elaborate și duse la bun sfârșit independent de planul de management al domnului Stegerean. În plus, afirmația că ele au fost realizate ‘exclusiv cu lucrări din depozitele acestui muzeu’ indică precaritatea implicării sale în aceste demersuri profesionale de amploare (expoziția Artă pentru popor? a inclus substanțiale împrumuturi de la alte muzee din țară).

Domnul Călin Stegerean omite să menționeze faptul că noul site al MNAR (‘pentru care am fost, surprinzător, felicitat la evaluare’), a fost refăcut și accesibilizat în cadrul proiectului ARTmobile finanțat de Fundația Orange (contract C130 din 17.04.2014), înglobând la data lansării sale (octombrie 2016) o muncă de peste doi ani.

Referitor la paragraful ‘Prin concluzia comisiei respective avem de a face cu o poziționare antagonică în relație cu specialiștii MNAR care au aprobat în Consiliul Științific și în Consiliul de Administrație programul expozițional al muzeului.’ precizăm că specialiștii MNAR nu se află într-o poziție antagonică cu Ministerul Culturii și Identității Naționale ci, dimpotrivă, într-o poziție perfect concordantă. În plus, precizăm că relația noastră cu domnul Stegerean, de-a lungul acestui an de mandat, a fost în general tensionată, marcată de numeroase disensiuni și dificultăți de comunicare cu domnia sa.

De asemenea, în cadrul ședințelor Consiliului științific și ale celui de Administrație, membrii acestora s-au opus constant intenției domnului Stegerean de a contrabalansa profilul MNAR către cel de expunere preponderent de artă contemporană, în defavoarea valorificării patrimoniului propriu și în contradicție cu obiectivele și activitățile stipulate în ROF, art. 4 (d, I) și art. 6 (d).

În afara semnatarilor de mai jos, listă rămâne deschisă tuturor celor care consideră că poziționarea lor este cea corectă.

Octav Boicescu, director adjunct științific, membru al Consiliul Științific și de Administrație ale MNAR

Liviu Constantinescu, director adjunct tehnic, membru al Consiliul Științific și de Administrație ale MNAR

Cosmin Ungureanu, șef interimar al Biroului de Artă Europeană și Arte Decorative în aprilie 2016-aprilie 2017, membru al Consiliul Științific și de Administrație ale MNAR în acest interval

Mircea Dunca, șef Birou Artă Orientală, Publicații, membru al Consiliul Științific și de Administrație ale MNAR

Emanuela Cernea, șef Birou Artă Veche Românească, membru al Consiliul Științific și de Administrație ale MNAR

Monica Enache, șef Birou Artă Românească Modernă, membru al Consiliul Științific și de Administrație ale MNAR

Liliana Chiriac, șef secția Muzeul Colecțiilor de Artă, membru al Consiliul Științific și de Administrație ale MNAR

Elena Olariu, șef secție Arte Grafice, membru al Consiliul Științific și de Administrație ale MNAR

Ana-Maria Ungurianu, șef secție Educație, Comunicare, Proiecte Culturale, membru al Consiliul Științific și de Administrație ale MNAR

Elena Dobre, Biroului de Artă Europeană și Arte Decorative

Iulia Damian, muzeograf Educație, Comunicare, Proiecte Culturale

Radu Bercea, muzeograf, Birou Artă Orientală, Publicații

Lucreția Pătrășcanu, conservator, Birou Artă Veche Românească

Carmen Tănăsoiu, conservator, Birou Artă Veche Românească

Puia Oprea, conservator, Birou Artă Veche Românească

Manu Popa, conservator, Birou Artă Veche Românească

Ilinca Damian, conservator, Muzeul Colecțiilor de Artă

Valentina Iancu, conservator, Birou Artă Românească Modernă

Costina Anghel, conservator, Birou Artă Românească Modernă

Alina Petrescu, conservator, Birou Artă Românească Modernă

Marina Vazaca, redactor, Birou Artă Orientală, Publicații

Oana Solomon, restaurator, șef Laborator Restaurare Ceramică

Vifor Pocloș, restaurator Laborator Restaurare Ceramic

Daniel Ivanciu, președinte Sindicar ProArt

Codruța Cruceanu, consultant, Secția Educație, Comunicare, Proiecte Culturale

Nota redacției: această scrisoare ne-a parvenit după închiderea ediției print, dar o adaugăm în acest grupaj, ca un punct de vedere din interiorul MNAR. 


31 iulie 2017
Scrisoare deschisă adresată celor care au semnat petiţia de susţinere a Muzeului Naţional de Artă al României

Dragi prieteni, mă adresez cu această formulă deoarece împărtăşesc cu totul ideile transmise de dumneavoastră în petiţia adresată ministrului culturii din România. Aprecierea pe care aţi dat-o activităţii MNAR şi mie personal mă onorează şi vă mulţumesc foarte mult.

Săptămâna trecută, însă, o nouă comisie a Ministerului Culturii a evaluat activitatea MNAR în perioada iulie-decembrie 2016. Din comisie au făcut parte un militar, un teolog şi un critic de artă: dl. Alexandru Oprean, secretar de stat în Ministerul Culturii, dl. Ştefan Anghel, directorul Muzeului Astra Sibiu şi dl. Pavel Şuşară. Concluzia lor a fost că MNAR se află pe o direcţie care nu este conformă cu statutul său de muzeu naţional. Trei mari expoziţii Peisaje franceze…, Artă pentru popor şi Anatomia restaurării deschise în cele şase luni supuse evaluării, realizate exclusiv cu lucrări din depozitele acestui muzeu, au determinat concluzia că patrimoniul propriu este insuficient valorificat. Multiple noi mijloace de promovare activate de la preluarea mandatului, precum un nou site (pentru care am fost, surprinzător, felicitat la evaluare), un newsletter săptămânal şi o pagină de Facebook activă, emisiuni radio-tv şi articole în presă care situează muzeul pe locul întâi în totalul referirilor din mediile analizate, au generat concluzia unei deficienţe majore de promovare a instituţiei.

O bună parte din desfăşurarea interviului pentru această evaluare, care a îmbrăcat forma unui violent rechizitoriu, a fost dedicată combaterii unor expoziţii deschise anul acesta, deşi nu făceau parte din perioada evaluată. Noul Romantism Negru realizată în colaborare cu prestigioasele Kunstlerhaus Bethanien Berlin şi Institutul Goethe şi Ion Grigorescu. Opera pictată: 1965-2017 au fost considerate ca neconforme cu statutul acestui muzeu prin faptul că prezintă artă contemporană. În această logică, prezenţa MNAR la Bienala de la Veneţia cu 50 de lucrări ale Getei Brătescu, ar fi în defavoarea muzeului. Argumentul meu că miile de lucrări de artă contemporană pe care MNAR le deţine îl califică şi pentru expoziţii de acest tip nu a fost luat în considerare. Multe din aprecierile negative au vizat alte expoziţii propuse în proiectul de management deşi acestea nu făceau obiectul evaluării. Spre exemplu, expoziţia Matisse-Pallady, a fost desfiinţată ca proiect de dl. Pavel Şuşară, deşi aceasta este cuprinsă deja în programul Sezonului Franţa-România, urmând să fie deschisă la Centrul Pompidou din Paris.

Expoziţii care vor fi realizate cu lucrări din patrimoniul MNAR ca Victor Brauner: între oniric şi ocult, inclusă şi ea în expoziţiile ce vor fi organizate în cadrul Sezonului Franţa-România, Artişti români în Marele Război, care se va deschide în 10 august cu o scenografie spectaculoasă, Arta trece Carpaţii, dedicată Centenarului Unirii, precum şi expoziţiile care anul acesta vor fi organizate de MNAR la Muzeul Naţional de Artă al Moldovei de la Chişinău – Ştefan Luchian şi cea la Muzeul Vittoriano din Roma – Artişti români în Marele Război nu au reprezentat argumentul unui interes pentru propriul patrimoniu. Aceste ultime două expoziţii sunt, de altfel, singurele expoziţii de artă pe care un muzeu din România le organizează în străinătate anul acesta. Consider, de aceea, că poziţia exprimată de comisia de evaluare este neprincipială, neprofesionistă şi face un deserviciu major culturii din România. Grav mi se pare faptul că aceste aprecieri reprezintă în situaţia dată vocea Ministerului Culturii, mai ales că unul dintre membrii comisiei este secretar de stat al acestui minister. Ministerul Culturii apreciază, prin urmare, că arta contemporană nu are ce căuta la Muzeul Naţional de Artă al României. Că expoziţii precum cele care s-au deschis din septembrie 2016 până acum nu sunt compatibile cu statutul de muzeu naţional. Că acele aspecte dinamice pe care dumneavoastră le-aţi sesizat ca benefice pentru MNAR devin negative în aprecierea Ministerului Culturii. Deschiderea către societate, către arta contemporană care o dobândit prin prestigiu un statut clasicizat, apreciate de Ministerul Culturii până în decembrie 2016, sunt acum indezirabile. Nu cred că poziţia exprimată de comisia respectivă concordă cu poziţia ministrului Culturii, dl. Lucian Romaşcanu, judecând după declaraţiile sale în sprijinul artei contemporane pe care le-a făcut de la preluarea mandatului. C

azul evaluării activităţii MNAR a determinat, după cum s-a văzut, revelarea unor aspecte care ţin de poziţia actuală a Ministerului Culturii. Ceea ce trebuie reţinut este faptul că aceasta este una antagonică celei exprimate de dumneavoastră în sprijinul MNAR. Prin concluzia comisiei respective avem de a face cu o poziţionare antagonică în relaţie cu specialiştii MNAR care au aprobat în Consiliul Ştiinţific şi în Consiliul de Administraţie programul expoziţional al muzeului.

Prin urmare, răspunzând sprijinului exprimat de dumneavoastră, vă mulţumesc încă o dată şi vă asigur că sunt hotărât să fac tot ceea ce va fi necesar pentru apărarea legitimităţii mandatului meu şi al programului cultural conţinut de acesta, care se bucură de aprecierea dumneavoastră.

Călin Stegerean Director general Muzeul Naţional de Artă al României


21 iunie 2017
Scandal la Muzeul Naţional de Artă, după ce directorul Călin Stegerean a fost evaluat cu nota 6.25

După ce Directorul Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR), Călin Stegerean, a fost notat cu 6.25 la evaluarea care a avut loc pe 13 iunie, acesta i-a adresat o scrisoare ministrului demisionar al Culturii, Ionuţ Vulpescu, în care a notat că evaluarea activităţii sale nu a fost legală. Zilele acestea, directori din MNAR au contestat afirmaţiile făcute de Stegerean în scrisoare, considerându-le tendenţioase şi neconforme cu realitatea.

Liviu Constantinescu, director adjunct tehnic, şi Octavian Boicescu, director adjunct ştiinţific, la Muzeul Naţional de Artă al României, precizează într-un comunicat transmis news.ro, că „documentele existente pot proba oricărei persoane interesate contrariul celor declarate de domnul Stegerean, afirmaţiile domniei sale, grave, putând dăuna imaginii muzeului, imagine de care susţine că este preocupat. În plus, cele menţionate aruncă o nemeritată umbră de îndoială asupra personalului instituţiei implicat în procesul de achiziţie de bunuri şi servicii, între care şi specialişti cu o consistentă vechime în MNAR, a căror constantă preocupare, grijă şi pricepere au contribuit la păstrarea prestanţei unei instituţii de importanţă naţională, care s-a aflat în afara unor asemenea suspiciuni”. Directorii adjuncţi ai MNAR afirmă în legătură cu situaţia muzeului, descrisă de Stegerean în scrisoare, că cele mai importante expoziţii ale instituţiei pe 2016 au fost pregătite cu mult înainte de mandatul actualului director. 
Citeste mai mult: adev.ro/orwjfj


20 Iunie 2017
Liviu Constantinescu și Octavian Boicescu (directori adjuncți MNAR): Afirmațiile lui Stegerean – tendențioase și neconforme cu realitatea

”Afirmațiile domnului Stegerean privind ‘presiuni în raport cu anumite relații clientelare existente anterior lunii iunie 2016, echipamente achiziționate anterior anului 2016 și care nu se regăsesc în evidențele contabile ale instituției, situația Galeriei de Artă Orientală, situația unor instalații învechite sau nefuncționale etc.’ sunt tendențioase și neconforme cu realitatea. Dimpotrivă, documentele existente pot proba oricărei persoane interesate contrariul celor declarate de domnul Stegerean, afirmațiile domniei sale, grave, putând dăuna imaginii muzeului, imagine de care susține că este preocupat. În plus, cele menționate aruncă o nemeritată umbră de îndoială asupra personalului instituției implicat în procesul de achiziție de bunuri și servicii, între care și specialiști cu o consistentă vechime în MNAR, a căror constantă preocupare, grijă și pricepere au contribuit la păstrarea prestanței unei instituții de importanță națională, care s-a aflat în afara unor asemenea suspiciuni”, arată cei doi reprezentanți ai MNAR, într-un comunicat transmis AGERPRES.

De asemenea, ei vin cu explicații și în ceea ce privește ”dinamica muzeului înregistrată în ultimele șase luni ale anului 2016, respectiv cadența expozițională cu cinci expoziții noi”.

”Pentru o corectă informare, ținem să precizăm că trei dintre acestea — ‘Peisaje franceze’, ‘Artă pentru popor?’ și ‘Anatomia restaurării’—, cele mai importante expoziții ale anului 2016, au fost pregătite cu mult înainte de mandatul domnului Stegerean, proiectele respective figurând în planul expozițional minimal al MNAR din 2015 și fiind realizate exclusiv prin eforturile curatorilor și echipelor MNAR”, spun cei doi directori ai instituției muzeale.

Potrivit acestora, afirmația lui Călin Stegerean, conform căreia MNAR ar fi participat ”pentru prima dată cu lucrări la Bienala de la Veneția”, lăsând a se înțelege că rolul muzeului în organizarea expoziției Geta Brătescu, din cadrul pavilionului României, ar fi fost unul capital, este exagerată. ”Muzeul a fost doar un împrumutător (mai puțin de o treime din totalul lucrărilor expuse) alături de MNAC, Galeria Ivan și artista însăși”, menționează cei doi directori adjuncți ai MNAR.

Managerul Muzeului Național de Artă al României (MNAR), Călin-Alexiu Stegerean, a contestat, luni, într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Culturii, Ionuț Vulpescu, rezultatele evaluării manageriale pentru perioada iunie — decembrie 2016, pe care o apreciază drept nelegală.

În opinia acestuia, o evaluare obiectivă nu se poate realiza ignorând dinamica muzeului înregistrată în ultimele șase luni ale anului 2016, ”respectiv cadența expozițională cu cinci expoziții noi, deschiderea către comunitate prin parteneriate active, participarea MNAR pentru prima dată cu lucrări la Bienala de la Veneția, reluarea activității Asociației Prietenii Muzeului, colaborări cu instituții de prestigiu cum este Kunstlerhaus Bethanien, Muzeul Vittoriano de la Roma, Galeria Națională a Ungariei, Muzeul Național de Artă al Republicii Moldova, o vizibilitate substanțială în mass-media care situează muzeul pe primul loc în totalul referirilor media, profil artă-cultură”.


20 Iunie 2017
Situație tensionată la Muzeul Național de Artă al României

Despre evaluarea de la MNAR

Scrisoare deschisă domnului Ioan Vulpescu, ministrul Culturii și Identității Naționale

Stimate domnule ministru,

Mă adresez pe această cale deoarece am încercat fără succes să obțin vineri, 16 iunie a.c., o întrevedere cu dumneavoastră. Totodată, vă aduc la cunoștință că în repetate rînduri am solicitat, fără succes, să mă întîlnesc cu dumneavoastră pentru a vă pune la curent cu situații problematice la Muzeul Național de Artă al României, printre care cele legate de Cumințenia Pămîntului, bugetul insuficient alocat MNAR în acest an sau situații a căror origine se află în precedentele perioade de management. Acestea privesc presiuni în raport cu anumite relații clientelare existente anterior lunii iunie 2016, echipamente achiziționate anterior anului 2016 și care nu se regăsesc în evidențele contabile ale instituției, situația Galeriei de Artă Orientală, situația unor instalații învechite sau nefuncționale etc.

Subiectul întrevederii era legat de rezultatul evaluării manageriale pentru perioada iunie-decembrie 2016, transmisă de Ministerul Culturii și Identității Naționale prin adresa cu nr. 501/14.06.2017.

După cum știți, acesta este nesatisfăcător și va conduce, dacă contestația depusă în data de 16.06.2017 nu va fi luată în considerare, la încetarea actualului contract de manager al Muzeului Național de Artă al României.

Din punctul meu de vedere, susținut cu argumente, organizarea evaluării nu este legală din următoarele motive:

  1. Organizarea evaluării nu a avut loc în termenul prevăzut de lege și de contractul de management încheiat cu autoritatea, respectiv 60 de zile de la depunerea raportului anual de activitate. Astfel, convocarea la interviu s-a făcut prin adresa Ministerului Culturii și Identității Naționale nr. 481/09.06.2017, iar depunerea raportului a avut loc la 01.03.2017.
  2. Constituirea comisiei s-a făcut fără respectarea art. 16 din OUG 189/2008, care prevede înființarea sa în funcție de specificul instituției, cu specialiști din domeniul de activitate al instituției.

Astfel, din comisie au făcut parte, în afara reprezentantului autorității, do­uă persoane care nu activează în domeniul muzeelor de artă și nu au pregătire de specialitate în domeniul de activitate al instituției. Acest lucru se poate observa din întrebările formulate de dl Ioan Cristescu, filolog, din care rezultă necunoșterea unor termeni de specialitate și a specificului activității cu patrimoniu de artă.

  1. Din comisie a făcut parte dl Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, cu care am avut o situație conflictuală pe parcursul acestui an. În fapt, prin dispoziția primarului general al Bucureștiului din 22.03.2017, am fost numit în comisia de evaluarea a managementului Muzeului Național al Literaturii Române, dar, în fapt, nu am participat la aceasta, nefiind anunțat la timp. Cu toate acestea, am fost solicitat cu insistență să mă prezint la Primăria Capitalei și să semnez procesele verbale finale de evaluare ale comisiei respective, deși se știa că nu am participat la lucrările acesteia, fapt pe care l-am refuzat.
  2. Unele dintre întrebările comisiei de evaluare au avut un caracter tendențios sau au rezultat din necunoașterea specificului instituției și a programului de management în vigoare – ca, de exemplu, reproșurile referitoare la programul de artă contemporană al muzeului, deși muzeul deține patrimoniu de artă contemporană, sau organizarea expoziției Dragoș Buhagiar în cadrul Festivalului Național de Teatru, deși programul managerial prevede participarea cu activități specifice în cadrul unor festivaluri de anvergură. De asemenea, mi-au fost puse întrebări care nu au legătură cu pregătirea mea profesională și cu cadrul general de examinare – ca, de exemplu, întrebarea pusă de dna Doina Banciu referitoare la detalii informatice conținute de site-ul web al muzeului.
  3. Evaluarea nu s-a făcut potrivit art. 36 (2) din OUG 189/2008, respectiv prin analizarea proiectelor realizate în cadrul programului asumat şi, după caz, ţinîndu-se cont şi de activităţile realizate, altele decît cele prevăzute în programul minimal, pentru că, așa cum rezultă din adresa nr. 501/14.06.2017, concluziile nu se referă la îndeplinirea proiectelor.

Considerînd că obiectivele asumate și planul minimal au fost îndeplinite și s-au înregistrat indicatori de performanță superiori anului 2015, respectiv creșteri ale numărului de vizitatori cu 11%, ale veniturilor din activități proprii cu 14% și ale numărului de apariții media cu 137%, apreciez că această evaluare nu are un caracter obiectiv, este abuzivă și a fost decisă de o comisie constituită ilegal.

O evaluare obiectivă nu se poate realiza ignorînd dinamica muzeului înregistrată în ultimele șase luni ale anului 2016, respectiv caden­ța expozițională cu cinci expoziții noi, deschiderea către comunitate prin parteneriate active, participarea MNAR pentru prima dată cu lucrări la Bienala de la Veneția, reluarea activității Asociației Prietenii Muzeului, colaborări cu instituții de prestigiu cum sînt Kunsterlhaus Bethanien, Muzeul Vittoriano de la Roma, Galeria Națională a Ungariei, Muzeul Național de Artă al Republicii Moldova, o vizibilitate substanțială în mass-media, care situează muzeul nostru pe primul loc în totalul referirilor media, profil artă-cultură.

Aprobarea de către dumneavoastră a rezultatului evaluării nu numai că va gira acțiunile ilegale și abuzive care au avut loc ca urmare a demarării procesului de evaluare a managementului, dar va bloca o serie de proiecte expoziționale în țară și străinătate aflate în derulare, va crea o imagine negativă a MNAR și a Ministerului Culturii în raport cu Muzeul Național al Moldovei de la Chișinău, Galeria Națională din Budapesta și Muzeul Vittoriano de la Roma sau în raport cu programe cum este Sezonul România-Franța și Europalia.

Această evaluare, care nu are în vedere performanțele înregistrate și consecințele negative pe care le generează, va întrerupe un proiect general aflat în derulare, care se bucură de susținerea comunității, menit să rezolve multiplele probleme cu care MNAR s-a confruntat în ultimii ani.

Evaluarea la care fac referire se înscrie în categoria acelor acțiuni semnalate anul trecut Ministerului Culturii de Comisia Națională a Muzeelor, care arăta că managerii „sînt supuşi unor evaluări accentuat nefavorabile, care generează justificate suspiciuni asupra obiectivităţii factorilor de decizie din Ministerul Culturii“, fiind „judecaţi pe baza unor grile de criterii şi punctaje care minimalizează deliberat toate activităţile legate de obiectivele şi funcţiile de bază ale muzeului“.

Cu speranța că veți ține cont de aceste aspecte în decizia dumneavoastră, vă asigur de deplina mea disponibilitate pentru colaborare, considerînd că stă în puterea dumneavoastră de a rezolva, în interesul general, această situație.

Călin-Alexiu Stegerean, Manager, Muzeul Național de Artă al României

Cîteva precizări

Referitor la scrisoarea deschisă adresată domnului Ionuț Vulpescu, ministrul Culturii și Identității Naționale, de către domnul Călin-Alexiu Stegerean, manager al Muzeului Na­țional de Artă al României, astăzi, 19 iunie 2017, pentru o corectă informare a publicului, vă solicităm să publicați următoarele precizări.

Fără să ne pronunțăm asupra conținutului scrisorii în privința evaluării activității domnului manager al MNAR, ținem să aducem la cunoștința opiniei publice interesate cele de mai jos:

Afirmațiile domnului Stegerean privind „presiuni în raport cu anumite relații clientelare existente anterior lunii iunie 2016, echipamente achiziționate anterior anului 2016 și care nu se regăsesc în evidențele contabile ale instituției, situația Galeriei de Artă Orientală, situația unor instalații învechite sau nefuncționale etc“. sînt tenden­țioase și neconforme cu realitatea. Dimpo­trivă, documentele existente pot proba oricărei persoane interesate contrariul celor declarate de domnul Stegerean, afirmațiile domniei sale, grave, putînd dăuna imaginii muzeului, imagine de care susține că este preocupat.

De asemenea, în scrisoarea în cauză se face referire la „dinamica muzeului înregistrată în ultimele șase luni  ale anului 2016, respectiv cadența expozițională cu cinci expoziții noi“. Pentru o corectă informare, ținem să precizăm că trei dintre acestea, respectiv Peisaje franceze, Artă pentru popor? și Anatomia restaurării, cele mai importante expoziții ale anului 2016, au fost pregătite cu mult înainte de mandatul domnului Stegerean, proiectele respective figurînd în planul expozițional minimal al MNAR din 2015 și fiind realizate exclusiv prin eforturile curatorilor și al echipelor MNAR.

Arh. Liviu Constantinescu, director adjunct tehnic

Octavian Boicescu, director adjunct științific

Nu am făcut nici o presiune şi nici n-am avut vreo situaţie conflictuală

„Sînt mîhnit că domnul Călin Stegerean se folosește de numele meu în scrisoarea deschisă. Nu am avut cu domnul Stegerean nici o situație conflictuală. I-am pus cea mai mare notă și tot pe mine mă atacă. Eu i-am adresat întrebări generale, ca să-l sprijin, ca să iasă bine la evaluare. Nu am făcut nici o presiune asupra lui, știam că, deși fusese desemnat membru al Comisiei prin care eu am fost evaluat pentru activitatea la MNLR, domnul Stegerean nu s-a prezentat. Atît l‑am rugat: să răspundă la telefon, dacă este sunat de la Primăria Capitalei, și să spună că nu poate semna procesele verbale. În privința activității domniei sale, ca manager, la Muzeul Național de Artă al României, vă invit să citiți Raportul de activitate pe care l-a trimis Ministerului Culturii și Identității Naționale. Raportul este public, oricine își poate face o idee. Eu nu vreau să comentez“ (declaraţie în exclusivitate acordată revistei Observator cultural).

Ioan CRISTESCU, membru al Comisiei de Evaluare, directorul Muzeului Național al Literaturii Române


19 Iunie 2017
Managerul MNAR contestă rezultatele evaluării Ministerului Culturii; susține că organizarea evaluării nu este legală

Managerul Muzeului Național de Artă al României (MNAR), Călin-Alexiu Stegerean, contestă, într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Culturii și Identității Naționale, Ionuț Vulpescu, rezultatele evaluării manageriale pentru perioada iunie-decembrie 2016, pe care o apreciază drept nelegală.

“Subiectul întrevederii era legat de rezultatul evaluării manageriale pentru perioada iunie-decembrie 2016 transmisă de Ministerul Culturii și Identității Naționale prin adresa cu nr. 501/14.06.2017. După cum știți, acesta este nesatisfăcător și va conduce, dacă contestația depusă în data de 16.06.2017 nu va fi luată în considerare, la încetarea actualului contract de manager al Muzeului National de Artă al României. Din punctul meu de vedere, susținut cu argumente, organizarea evaluării nu este legală”, afirmă Stegerean.

El susține că “organizarea evaluării nu a avut loc în termenul prevăzut de lege și de contractul de management încheiat cu autoritatea, respectiv 60 de zile de la depunerea raportului anual de activitate”, iar “constituirea comisiei s-a făcut fără respectarea art. 16 din OUG 189/2008 care prevede înființarea sa în funcție de specificul instituției, cu specialiști din domeniul de activitate al instituției”.

Managerul afirmă că din comisie au făcut parte, în afara reprezentantului autorității, două persoane care nu activează în domeniul muzeelor de artă și nu au pregătire de specialitate în domeniul de activitate al instituției.

”Acest lucru se poate observa din întrebările formulate de dl. Ioan Cristescu, filolog, din care rezultă necunoașterea unor termeni de specialitate și a specificului activității cu patrimoniu de artă. Unele din întrebările comisiei de evaluare au avut un caracter tendențios sau au rezultat din necunoașterea specificului instituției și a programului de management în vigoare, ca de exemplu reproșurile referitor la programul de artă contemporană al muzeului, deși muzeul deține patrimoniu de artă contemporană sau organizarea expoziției Dragoș Buhagiar în cadrul Festivalului Național de Teatru, deși programul managerial prevede participarea cu activități specifice în cadrul unor festivaluri de anvergură”, afirmă Stegerean.

Managerul susține că obiectivele asumate și planul minimal au fost îndeplinite

“Considerând că obiectivele asumate și planul minimal au fost îndeplinite și s-au înregistrat indicatori de performanță superiori anului 2015, respectiv creșteri ale numărului de vizitatori cu 11%, ale veniturilor din activități proprii cu 14% și a numărului de apariții media cu 137%, apreciez că această evaluare nu are un caracter obiectiv, este abuzivă și a fost decisă de o comisie constituită ilegal”, afirmă managerul MNAR.

În opinia acestuia, o evaluare obiectivă nu se poate realiza ignorând dinamica muzeului înregistrată în ultimele șase luni ale anului 2016, ”respectiv cadența expozițională cu cinci expoziții noi, deschiderea către comunitate prin parteneriate active, participarea MNAR pentru prima dată cu lucrări la Bienala de la Veneția, reluarea activității Asociației Prietenii Muzeului, colaborări cu instituții de prestigiu cum este Kunsterlhaus Bethanien, Muzeul Vittoriano de la Roma, Galeria Națională a Ungariei, Muzeul Național de Artă al Republicii Moldova, o vizibilitate substanțială în mass-media care situează muzeul nostru pe primul loc în totalul referirilor media, profil artă-cultură”.

Potrivit lui Stegerean, “această evaluare, care nu are în vedere performanțele înregistrate și consecințele negative pe care le generează, va întrerupe un proiect general aflat în derulare care se bucură de susținerea comunității, menit să rezolve multiplele probleme cu care MNAR s-a confruntat în ultimii ani”.

“Aprobarea de către dumneavoastră a rezultatului evaluării nu numai că va gira acțiunile ilegale și abuzive care au avut loc ca urmare a demarării procesului de evaluare a managementului, dar va bloca o serie de proiecte expoziționale în țară și străinătate aflate în derulare, va crea o imagine negativă a MNAR și a Ministerului Culturii în raport cu Muzeul Național al Moldovei de la Chișinău, Galeria Națională din Budapesta și Muzeul Vittoriano de la Roma sau în raport cu programe cum este Sezonul România-Franța și Europalia”, se mai arată în scrisoarea managerului MNAR, transmisă ministrului Culturii.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Mihai Simionescu, editor online: Gabriela Badea)