PETER JECZA
Lecție despre imperfecțiune

Curator: Sorina Ianovici

Muzeul de Artă Craiova
21 iulie – 3 septembrie 2017
Vernisaj: vineri 21 iulie, 19:00 – 21:00, sălile Palatului Jean Mihail (parter)
Violoncel: Alexandra Guțu

Organizatori: Muzeul de Artă Craiova, Fundația Interart Triade
Cu sprijinul: Jecza Gallery

Peter Jecza este un nume de prestigioasă referinţă în arta contemporană românească. Fundația Triade, pe care sculptorul a fondat-o, a instituit, după dispariția sa, începând cu anul 2009, programul Memoria Jecza, menit să continue cercetarea și promovarea operei artistului.
Expoziția Peter Jecza: Lecție despre imperfecțiune (organizator: Muzeul de Artă Jean Mihail Craiova, în parteneriat cu Fundația TRIADE, cu sprijinul Galeriei Jecza) face parte din acest program. Ea își propune să aducă în sfera dezbaterii critice semnificațiile mutației pe care cercetările artistului din anii 80 le-au adus practicilor sculpturii.

Peter Jecza și-a început formația artistică în anii 50, la liceul de artă din Târgu Mureş, cu profesorul Izsák Márton, – în plină epocă a ”realismului socialist” importat de regimul politic al vremii -, continuând la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj, unde viitorul sculptor a avut profesori celebri, precum Romul Ladea, Virgil Fulicea, Kadar Tibór, Kós András sau Servátius Jenő -, și desăvârşind-o la Timişoara, oraş în care artistul a venit după absolvire. Lecţia dascălilor săi s-a completat, în mod echilibrat şi personal, cu ceea ce oferea marea artă europeană, de la modelul pe care l-a oferit lecția sintezei Brâncuși, până la suprarealismul masiv, teluric, al lui Henry Moore, cu care contactul a fost copleșitor. În perioada ce a urmat absolvirii studiilor de artă (1963-1978), creaţia lui Peter Jecza a urmat, constant, un proces de căutări și profundă asimilare a surselor ce l-au marcat, de exercițiu formal, elaborare a unor practici și a unui discurs vizual supus imperativelor propriei creativități.
Opera pe care expoziția prezentă o propune este rodul acestui îndelung exercițiu de autodefinire, la finele căruia artistul ajunge în punctul de perspectivă al unor sinteze parțiale, a impunerii unui instrumentar de exprimare propriu (monada, ca formă plastică aptă să cuprindă sensuri multiple), a unui corpus marcat de existența câtorva linii generatoare, ce îi unifică și îi definesc creația pe toate palierele sale: la nivel formal, semantic, simbolic, tematic.