Madaras Péter

Galeria Új Kriterion in colaborare cu Galeria Várfok
Miercurea Ciuc (str. Petofi nr.4)
2017 3 august orele 19.30

Expozitia poate fi vizitata pina la 28 iulie 2017 de marti pina vineri de la 14-18
Simbata 10-14

Casă țărănească construită dintr-o șură

M-am născut în 1981 în România, mai exact în Ardeal. De atunci trăiesc și lucrez aici, în mediu rural, în mijlocul naturii, într-un sat în care pe ulițe umblă carele cu cai și cireada se întoarce de la păscut, iar țăranii mulg vacile. În fiecare zi fac munci țărănești tradiționale: tai lemne, fac focul, dau la animale, îngrijesc plantele etc. Toate acestea nu le fac din nevoie, a fost decizia mea să mă mut de la oraș la sat, să trăiesc într-un mediu mai intim, mai modest dar mai liber, să fac lucrurile pe care le iubesc și cred că modul acesta de viață poate fi exemplar pentru copiii mei și pentru generația tînără. Pentru mine drumul ăsta e un drum lung, încerc să mă dezvolt din punct de vedere sufletesc și spiritual, în conștiința faptului că poate numai generația următoare îmi îndeplinește planurile dar pînă atunci și eu mă bucur de ele.

În sculptura mea natura are un rol deosebit ca maestru spiritual. În același timp cred că e foarte important repetarea mesajelor simple și care sunt valabile în fiecare epocă deoarece cred că omul are tendința să schimbe adevărul natural bazat pe intuiția simplă pe o realitate rațională, contrafăcută și care încetul cu încetul se mută în virtualitate. Urmărind lumea animalelor și a plantelor multe mi s-au arătat. Intuiția și instinctul sunt lucruri pe care omul modern le neglijează și prin acesta cade în capcană, devine dependent de informație, iar astfel manipulat prin informații, și toate acestea îl transformă într-un sedentar comod, și viața asta îl ucide. Tehnica e un lucru admirabil dar în absența unor conștiințe și a unei culturi adecvate putem deveni prizonierii ei, mai ales dacă nu o folosim pentru dezvoltarea noastră ci doar ca să ne distrăm. În concepția mea omul se poate dezvolta numai prin singurătate, prin timpul petrecut cu el însuși, deoarece astfel își îngrijește și sufletul, nu numai egoul.

Creațiile mele le plănuiesc ani în șir, pentru ca în momentul creației să pot lucra cu forme și cu un mesaj curățit care poate fi simțit și perceput de toată lumea. L-aș cita pe marele sculptor român Constantin Brâncuși care spune că ”simplitatea este soluția complexității”. Simplitatea nu o ating cu lucrul de zi cu zi ci mai ales prin reflectare, meditație, timp petrecut cu mine însumi de-a lungul căruia natura ca loc sacru mă acceptă, mă înghite în ea, și în același timp lasă spațiu ideilor mele creative. Pentru mine lucrul de la țară este cel în care, alături de animale și plante îmi găsesc liniștea și siguranța care mă ajută să ajung într-o stare în care prin ideile limpezi se dezvoltă un adevăr parțial pe care încerc s-o arăt cu talent și cu responsabilitate. Pentru mine este foarte importantă devenirea comunității solidare, îngrijirea relațiilor de prietenie și colegialitate de lungă durată, spiritul în care comunitățile și-au rezolvat împreună problemele și sarcinile, ritualurile cum sunt nunta, botezul, înmormîntarea. Avem nevoie de ajutor, și de ajutorul Domnului, dar și de ajutorul semenilor noștri. Discuțiile cu colegii mei, lucrul în echipă determină calitatea operelor create. În același timp vreau să subliniez și importanța familiei, deoarece tema operelor mele este deseori familia, comunitatea, nașterea, moartea. Scopul meu este să mă concentrez pe relațiile bazate pe iubire, cred că ar fi bine ca relațiile de azi dintre concubine și fîrtați să redevină căsătorii și prietenii, greutățile să le rezolvăm privind în sus. Cred în importanța artei sacrale în lumea de azi pentru că ea poate fi garanția păstrării identității noastre și năzuirea universală spre bun și frumos. Respectul tradiției și construcția din ea nu e regres. Cu ajutorul inspirației și talentului elementele vechi pot purta mesaje valabile și actuale/

În ultimii ani în operele mele apare motivul inimii. Pentru mine asta nu e un proces conștientizat, în percepția mea ideile noastre sunt daruri și sarcini pe care încerc să le formez cu stimă și cu responsabilitate, încerc să găsesc materialul și tehnica prin care pot să transmit mai departe mesajul încriptat în ele.

Nu folosesc inima în modul în care o folosește kitschul, iar modul ironic sau sociocritic din Pop Art nu mi-e aproape nici el. Mă bazez mai ales pe iconografia medievală unde inima a fost utilizată ca simbol în reprezentarea copacilor, tufelor sau frunzelor. De exemplu, simbolul smochinei sau în motivica folclorului maghiar inima stilizată care este identică cu laleaua. Semința se desface și prinde roade laleaua care înseamnă o viață nouă.

Un alt element important în arta mea este forma sferei. În cazul meu nu e vorba despre o sferă perfectă, ci despre una sculptată cu mîna, uneori chiar șontîcă, semnalînd prin asta că perfecția este iluzorie, o stare dumnezeiască. Omul se dezvoltă prin greșeli, așa devine mai bun și mai înțelept, năzuie spre perfecție și în același timp își asumă greșelile. Totodată forma imperfectă face trimitere la formele naturii, la pietre, fructe, semințe, stele, la glob, într-un cuvînt, la Geneză.

Încerc să mă întorc la uneltele de mînă, la materialele naturale, să pot să lucrez și prin asta independent, deoarece tehnica ne face dependenți și devenim prizonierii ei. Se ia curentul pentru o perioadă mai lungă și ne dăm seama că în nu mai mult de cincizeci de ani am uitat totul din ceea ce bunicii noștri au știut încă, nu știm cum să supraviețuim într-o lume fără tehnică. Meșteșugurile pe care strămoșii noștri ne-au lăsat se ofilesc deoarece nu e nimeni care să le mai știe sau pentru că credem că nu mai e nevoie de ele. E important să ne întoarcem la natură, să cercetăm ce a mai rămas din tot ce au știut bunicii și să trăim într-o lume mai sigură și mai pașnică.

Miracolele naturii și uneltele de mînă nu au loc numai în muzee.

Madaras Péter 2016

SONY DSC

SONY DSC

Susține activitatea Modernism.RO printr-o donație.