EFLORESCENŢE: de la ceramică la polimer 3D
Luni 20 februarie, ora 18, galeria AnnArt vernisează salonul de primăvară cu expziția de grup Eflorescențe. Sunt reunite lucrări de ceramică, grafică şi instalaţie 3D, semnate de patru artiste din generații și arii stilistice diferite: de la mecanismele conceptuale ale Ioanei Pioaru către figurativul realist al Ioanei Șetran și expresionist, fragmentar, al Danielei Făiniș și Arinei Ailincăi. Diversele materiale utilizate – de la porţelan de limoges, la print 3D şi linogravură – creează un dialog unitar între obiectele-instalații şi lucrările tridimensionale. Eflorescențe compoziționale și stilistice sunt configurate împreună ca într-un “muzeu imaginar” al lui André Malraux.
Expoziţia este însoțită de un text critic semnat de istoricul de artă Raluca Băloiu, într-un proiect ce reprezintă a doua sa colaborare cu galeria AnnArt, după personala Stivuire a Maiei Ştefana Oprea, din septembrie 2016.
“Fiecare din cele patru artiste își alege un modul ca unitate de măsură, fără caracter programatic: dacă pentru Ioana Pioaru modulul este reprezentat de mecanismul cinetic, Daniela Făiniș își configurează compozițiile în jurul mugurilor; Arina Ailincăi se raportează la figura umană iar Ioana Șetran îsi alege ca unitate de măsură simbolistica merelor.
Obiectele-instalații ale Ioanei Pioaru sunt spații destinate mecanismelor, ritmicității matematice, metaforei mecanicizate. Imaginile au fost surprinse cu un ochi cinematic (kino-glaz/film-eye), dacă ne-am raporta la „Man with a Movie Camera”, filmul experimental datat 1929, creație a regizorului rus Dziga Vertov. Accentuarea dinamicii mecanismelor și eludarea modelelor ficționale trimit către acest gen de imagine cinematografică din anii `20, cu un rol important în dezvoltarea documentarelor și cinematografiei realiste.
Daniela Făiniș expune reliefuri din porțelan cu amprente florale și intervenții grafice gestualiste. Daniela este preocupată de procesul fiziologic, de trecere, de la starea de repaos, de sămânță, la viața activă, la etapa eflorescenței. Sunt redați muguri, inflorescențe, mănunchiuri de plante. Artista aduce în atenția publicului reprezentări organice, de plante stilizate redate fragmentar, pentru a reconstitui în final un areal floral. Încrengături de fructe redate în tridimensional angajează spațiul într-o instalație.
Lucrările Ioanei Șetran sunt adevărate studii renascentiste care amintesc de ceramica lui Bernard Palissy, dacă ne-am raporta la maniera naturalistă de modelare a formei, în porțelan. Ioana optează pentru albul imaculat al fructelor, plantelor sau insectelor, intervenind de puține ori cu pigmenți colorați, tocmai pentru a păstra puritatea materialului.
Portretele semnate Arina Ailincăi sunt asemenea unor ronde-bosse-uri cu intervenții de formă, culoare, materialitate. Conturul negru al ochilor, pigmentul roșu al buzelor pe fondul alb al feței, toate aceste elemente apar ca citat din teatrul expresionist japonez, de secol XVII. Chipurile, mai degrabă măști, inspiră serenitate și armonie, dar și starea de meditație prin care energia primordială, QI, este readusă în interiorul minții și corpului. La nivel formal, portretele de factură expresionistă sunt completate de scriitura grafică a inciziilor și de intervențiile colorate, gestualiste, cu albastru cobalt, brunuri și ocruri”. – Raluca Băloiu, istoric de artă
Eflorescente va fi prezentată la AnnArt în perioada 20 februarie – 23 martie 2017.
Accesul public la expoziţie este gratuit, de luni până sâmbătă, în intervalul orar 11- 19.
Fondul de lucrări este disponibil pentru vânzare prin galeria AnnArt. Vă stăm la dispoziţie pentru detalii şi consiliere: [email protected]
Mai multe detalii despre artisti în Anexa şi pe www.annartgallery.ro
AnnArt Gallery, strada Paris 39, Sector 1, Bucuresti
Tel +40 77 333 83 94 | +40 31 437 95 32 | [email protected]
Galeria AnnArt a fost fondată în 2011, din dorința de a spori vizibilitatea artei contemporane în România și pentru a sprijini artiștii în consolidarea unor cote de piață autentice în țară și în străinătate. Portofoliul nostru reunește deopotrivă nume sonore de artiști consacrați precum Ştefan Câlția, Sorin Ilfoveanu, Vladimir Şetran, Francisc Chiuariu, Dorin Crețu, Florica Prevenda, Paul Neagu, Mircea Roman, Gheorghe Fikl sau Virgil Scripcariu, dar și tineri artiști emergenți precum Maia Stefana Oprea, Constantin Rusu , Ioana Pioaru, „Andreea Albani, Andrei Mateescu sau Matei Avramescu. Galeria, împreună cu Fundația AnnArt, publică o serie de cataloage critice despre opera artiștilor din portofoliu și acordă anual un premiu destinat tinerilor artiști, desfășoară un program de educație de artă pentru tineri și face lobby pentru prezența artei în spațiul public prin programul Arta la Verde. Situată pe strada Paris 39, galeria este o conversie în cheie contemporană a unui spațiu de arhitectură neo-romanească, la parterul unei clădiri din anii ’20. www.annartgallery.ro
În prezent, Ioana PIOARU își pregătește lucrarea de doctorat la Glyndwr University, Wales. În 2010 a absolvit cursurile de masterat la Universitatea Națională de Arte, București, tot în același an a urmat un modul de desen la Salzburg Summer Academy, avându-i ca profesori pe Dan și Lia Perjovschi. În 2008 a absolvit facultatea la secția de Grafică de la Universitatea Națională de Arte, București. În 2016 a fost premiată cu Mențiunea de Onoare la Bienala de Gravură din Canada (BIMPE IX, Vancouver).
Ioana ȘETRAN este membru al Academeiei Internaționale de Ceramică din Geneva și membru UAP din anul 1978. A absolvit în 1959 Institutul de Arte Plastice, Nicolae Grigorescu din București. În 1989 a fost premiată cu Mențiunea de Onoare la Festivalul de Ceramică de la Mino, Japonia; în 1978 a fost premiată la Quadrienala Artelor Decorative de la Erfurt, Germania, în același an a luat Premiul Academiei Internaționale de Ceramică de la Vallauris, Franța și Premiul Muzeului Ariana, Geneva.
Daniela FĂINIȘ a debutat în 1988 participând la numeroase expoziţii interne şi internaţionale, obţinând numeroase premii și distincții: Premiul I la Bienala Internaţională a Artiştilor Ceramiști, Aveiro, Portugalia (1997); medalia de aur la Concursul Internaţional de Artă Ceramică, Gualdo Tadino, Perugia, Italia (1989, 1990); Marele Premiu la Bienala Internațională Artele Focului, București (1998); mențiunea de onoare la Competiția Internațională de Ceramică de la Mino, Japonia (2002). În 2004 Daniela Făiniș a primit Ordinul Cultural al României.
Arina AILINCĂI este membru al Academiei Internaționale de Ceramică din Geneva din 2004. A fost premiată la numeroase concursuri naționale și internaționale: în 2016 i-a fost decernat Premiul Artelor Decorative al Uniunii Artiștilor Plastici din România; în 1994 a câștigat premiul Pierre Legault la Bienala Națională de Ceramică, Trois Rivieres, Canada; în 1992 a fost decorată cu Mențiunea de Onoare la Toronto, Outdoor Show, Canada; în 1991 a luat Premiul Jhon Mather Craft’s 91 la Ontario, Canada; în 1981 a fost premiată cu Targa D’Argento la Expoziția Internațională de Artă Ceramică de la Faenza, Italia; iar în 1978 a fost premiată la Quadrienala Artelor Decorative de la Erfurt, Germania.
text critic Raluca Băloiu: Eflorescenţe
Expoziția Eflorescențe reunește patru artiste din arii stilistice diferite: de la mecanismele conceptuale ale Ioanei Pioaru către figurativul realist al Ioanei Șetran și expresionist, fragmentar, al Danielei Făiniș și Arinei Ailincăi. Fiecare din cele patru artiste își aleg un modul ca unitate de măsură, fără caracter programatic: dacă pentru Ioana Pioaru modulul este reprezentat de mecanismul cinetic, Daniela Făiniș își configurează compozițiile în jurul mugurilor; Arina Ailincăi se raportează la figura umană, ca unitate de măsură; iar Ioana Șetran îsi alege ca unitate de măsură simbolistica fructelor. Toate cele patru elemente alese de artiste sunt dezvoltate în obiectele-instalații, în eflorescențe compoziționale și stilistice, asemenea unui muzeu imaginar, parafrază la André Malraux.
Obiectele-instalații ale Ioanei Pioaru sunt spații destinate mecanismelor, ritmicității matematice, metaforei mecanicizate. Imaginile au fost surprinse cu un ochi cinematic (kino-glaz/film-eye), dacă ne-am raporta la „Man with a Movie Camera”, filmul experimental datat 1929, creație a regizorului rus Dziga Vertov. Accentuarea dinamicii mecanismelor și eludarea modelelor ficționale trimit către acest gen de imagine cinematografică din anii `20, cu un rol important în dezvoltarea documentarelor și cinematografiei realiste. Reprezentarea concomitentă a tuturor laturilor unei fome geometrice amintește de ideea de reprezentare cinetică, și, apropie lucrările Ioanei de „ochiului cinetic” al lui Vertov. Ioana Pioaru este preocupată de conceptul de „horror vacui”, teorie aristotelică conform căreia nu există niciun spațiu gol în natură. Artista creează metaspații vizuale, terenuri interdisciplinare între artele vizuale, arta cinetică și inginerie.
Instalațiile Ioanei Pioaru chestionează industria culturală actuală și prezența în opera de artă a factorilor de producție. Materialul plastic utilizat în compoziții amintește de obiectul multiplicat, industrializat, și trimite totodată către Școala de la Bauhaus. Rațiunile economice au inserat fisuri în producția și în receptarea operei de artă, Theodor Adorno punea acest aspect în seama obiectificării produsului artistic. Ideea de reproducere de masă este pusă în discuție de Ioana Pioaru, și oarecum criticată prin resuscitarea unei tehnici clasice a gravurii, și anume linogravura.
Daniela Făiniș expune reliefuri din porțelan cu amprente florale și intervenții grafice gestualiste. Daniela este preocupată de procesul fiziologic, de trecere, de la starea de repaos, de sămânță, la viața activă, la etapa eflorescenței. Sunt redați muguri, inflorescențe, mănunchiuri de plante. Artista aduce în atenția publicului reprezentări organice, de plante stilizate redate fragmentar, pentru a reconstitui în final un areal floral. Daniela reiterează arta fragmentului, de data aceasta nu în calitate de limbaj deconstructiv al postmodernsimului – cum ne-a obișnuit în portretistica sa, dar cu un caracter de reconstituire, procedeu cu profunde semnnificații în muzeologia de secol XIX, fragmentele de sculptură antică fiind expuse publicului pentru a reconstitui o etapă din istoria artelor plastice.
Încrengături de fructe redate în tridimensional angajează spațiul într-o instalație. Lucrările Ioanei Șetran sunt adevărate studii renascentiste care amintesc de ceramica lui Bernard Palissy, dacă ne-am raporta la maniera naturalistă de modelare a formei, în porțelan. Ioana optează pentru albul imaculat al fructelor, plantelor sau insectelor, intervenind de puține ori cu pigmenți colorați, tocmai pentru a păstra puritatea materialului. Pasionată de mediul vegetal, acvatic sau animalier, Ioana suprapune și juxtapune elementele dintr-un mediu, într-altul, astfel încât frunzele devin elitre ale rădașcelor (lucanus cervus) care sălăşuiesc în interiorul inflorescenţelor.
Portretele semnate Arina Ailincăi sunt asemenea unor ronde-bosse-uri cu intervenții de formă, culoare, materialitate. Conturul negru al ochilor, pigmentul roșu al buzelor pe fondul alb al feței, toate aceste elemente apar ca citat din teatrul expresionist japonez, de secol XVII. Chipurile, mai degrabă măști, inspiră serenitate și armonie, dar și starea de meditație prin care energia primordială, QI, este readusă în interiorul minții și corpului. Chiar dacă propunerea pentru expunere constă în serii de capete de expresie din porțelan, Arina se raportează la întregul corp, reîntregind constant “body in pieces”. Reîntregirea aparentă contracarează ideea de fragmentaritate care mutilează, dislocă, eviscerează. La nivel formal, portretele de factură expresionistă sunt completate de scriitura grafică a inciziilor și de intervențiile colorate, gestualiste, cu albastru cobalt, brunuri și ocruri. – Raluca Băloiu
Recent Comments