Documentar: Nicolae Grigorescu – Reporter cu penel

Nicolae Grigorescu, mult prețuit de armată

text Călin Hentea

Așa cum se întîmplă adesea în România – o țară a tuturor posibilităților – nu Ministerul Culturii sau o altă instituție dedicată promovării culturii – ci Ministerul Apărării Naționale, prin Trustul său de presă, a lansat recent un film documentar intitulat „Nicolae Grigorescu – Reporter cu penel”. Motivația abordării acestui subiect eminamente plastic de către o instituție eminamente războinică este simplă: Nicolae Grigorescu a fost primul pictor român de război care a fost pe un front al armatei române (în Războiul de independență), printre ghiulele și soldați, pentru a depune apoi mărturie plastică (și cu atât mai convingătorare prin autenticitatea sa) despre câte le-a văzut, într-o epocă în care ziarele nu dispuneau de tehnologia necesară reproducerilor fotografice. Cine a vizitat, fie și întâmplător, muzeele militare din marile capitale europene, nu poate să nu fi fost uimit de numărul mare de tablouri pictate chiar în epoca respectivă în care au avut loc bătălii celebre sau în care au trăit comandanți glorioși. La noi astfel de lucrări-document, semnate de autori români, lipsesc cu desăvârșire până la Nicolae Grigorescu. Minunatul Teodor Aman nu a fost contemporan nici cu atacul de noapte al lui Vlad Țepeș și nici măcar cu Tudor Vladimirescu.

Delicatul, sfiosul și sensibilul Nicolae Grigorescu a fost primul care, venind direct de la Paris, s-a dus pe frontul de la sud de Dunăre în războiul ruso-româno-otoman din 1877-1878 și datorită lui știm și putem vedea, cu ochii noștri, cu arăta un dorobanț român, un prizonier turc sau cum se dădea un atac la baionetă (la Smârdan sau pe un alt front). La fel de delicat și sfios este și filmul documentar realizat de căpitanul Anda-Cezarina Vladu, alături de echipa sa, deopotrivă entuziastă și tot în uniformă, (căpitanul Marius Gheorghe, caporalul Marius Lupu și plutonierul adjutant Mihail Nițu). Nici o umbră de îndoială sau inhibiție, datorată gradelor militare, nu trebuie să stânjenească deschiderea spre receptare a acestui film, care spune cinstit, fără emfază sau triumfalisme, cu aplomb și trudă, povestea de război a celui ce a fost un Eminescu al artei plastice românești.

foto Lucian Muntean