EUGEN DRAGUTESCU

Jurnalul unei vieti in imagini (10-20 noiembrie 2016)

curator: Dr. Ruxandra Dreptu

Joi, 10 noiembrie 2016, orele 18.30, va avea loc la Accademia di Romania din Roma, în Sala de Expoziții (Viale delle Belle Arti, 110), vernisajul expoziției EUGEN DRAGUTESCUJurnalul unei vieti in imagini. Expoziţia, care beneficiază de susţinerea Institutului Cultural Român, va fi deschisă publicului în perioada 10-20 noiembrie 2016.

La deschidere va lua cuvântul Directorul de Programe Culturale de la Accademia di Romania – doamna Daniela Crasnaru, urmată de interventia curatorului expoziţiei, doamna Dr. Ruxandra Dreptu, care va susţine o scurtă prelegere, în prezenţa nepotului artistului, domnul Dimitrie Ţopa.

Deschiderea unei expoziţii dedicate lui Eugen Drăguţescu la Accademia di Romania, unde a fost bursier în perioada interbelică, se înscrie într-un demers necesar pentru ca vasta sa operă grafică să fie readusă în memoria publicului italian. Născut în România, el s-a stabilit în Italia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii, în 1993, fiind un artist care s-a bucurat de o largă apreciere.

Desenele sale cu imagini din oraşele italiene, cu portrete ale diferitelor personalităţi ale vieţii culturale sau ale oamenilor obişnuiţi au fost expuse în cadrul numeroaselor expoziţii din Italia, Olanda, Mexic, Statele Unite şi România. La Roma şi la Assisi, era o prezenţă constantă printre artişti, scriitori şi muzicieni, pe care i-a redat în portrete pline de sensibilitate.

Expoziţia cuprinde circa 60 de lucrări, desene în tuş, acuarelă, creioane colorate şi câteva picturi în ulei din patrimoniul câtorva muzee din România şi a Cabinetului de stampe al Bibliotecii Academiei Române.

Selecția lucrărilor a fost făcută pentru a evidenţia influenţa desenului italian, în special din perioada barocului, studiat în timpul bursei de la Accademia din Romania. Salvator Rossa, Aureliano Milani, Donato Creti, Francesco Zucarelli sunt adevărații profesori ai lui Drăguțescu. Cu o importantă știință a desenului, el a știut să adapteze o veche manieră la arta contemporană, să o redefinească și să o facă viabilă. Această primă fază de creație va constitui, astfel, cartea sa de identitate artistică, suma de elemente stilistice care îi vor defini arta grafică inconfundabilă.

Creația sa se împarte în două mari cicluri: desenul liber și ilustrația de carte.

Din prima categorie fac parte desenele care alcătuiesc un fel de jurnal cu note zilnice care reconstituie un mod de a trăi ca observator sensibil la spectacolul lumii înconjurătoare. Cea de a doua, ilustrația de carte, este o provocare pentru artistul care transformă textul în imagine. Pentru cititor, ilustrația devine imaginea care va însoți cuvântul și i se va substitui, păstrându-i calitățile literare și amplificându-i sensurile.

Desenele pot fi grupate în câteva serii mari, urmărite în decursul anilor. Concertele la care asistă din sală când schițează silueta dirijorului, (Alfredo Casella, Franco Ferrara, Constantin Silvestri, Sergiu Celibidache, George Enescu) surprind mișcarea pe care o descompune în numeroase gesturi și contorsionări ale siluetei amintind de futurism. Spre deosebire, însă, de futuriști, interesați doar de descompunerea mișcării în cadre successive, Drăguțescu combină muzica, cu mișcarea ca-ntr-un portativ al dansului.

La Assisi inițiază o serie de desene, reunite într-un album editat la Casa Vallecchi din Florența, care formează o imagine completă a orașului cu străzile și monumentele sale, purtând amprenta Sf. Francisc, cu portrete ale locuitorilor, dar în special, ale călugărilor și scene din viața monahală. Peisajele sunt pentru artist un moment de sinceritate, când, liber de orice constrângere, își exprimă ”starea sufletească”. Portretul rămâne, însă, cea mai importantă preocupare a sa. Va desena portretele renumiților Giuseppe Ungaretti, (portretele lui Ungaretti realizate pe parcursul a trei decenii au fost expuse într-o expoziţie din 1970), Giovanni Papini, Eugenio Montale, Giorgio de Chirico, Dino Buzatti, Constantin Brancuși, Ana Blandiana, sau pe cele ale prietenilor, ale copiilor, ca și când ar dori să-și însușească acea trăsătură de caracter care îi face unici și să o permanentizeze.

Ilustrația de carte este imagine gândită. De la opera lui Shakespeare, la povestiri de Andersen, la roman și poezie, Drăguțescu desenează ritm și metafore. Nevoia de expresie vizuală îl determină să realizeze după seria de desene dedicate poetului Ion. A Bucur și un film de câteva minute: „Moartea tânărului poet” care obține premiul I la Festivalul Internațional de Scurt Metraj de la Cork, Irlanda.

Desenele lui Drăguțescu nu sunt schițe pregătitoare pentru tablouri; sunt lucrări definitive țâșnite dintr-o inepuizabilă  nevoie de a-și ilustra viața. Teatralitate, dramatism, dinamică, sau bucurie, muzicalitate, inocență, sunt exprimate printr-un desen compus din fărâme de linii care în diverse forme și direcții sintetizează subiectul. Parcurgerea sutelor, miilor de desene este captivantă și nu plictisitoare, tocmai prin diversitatea de subiecte și de stiluri grafice a celui numit de Aldo Ferabino ”poetul – pictor sau pictorul-poet”. Eugen Drăguțescu se autodefinește ca artist printr-o capacitate de adaptare stilistică la subiect, printr-o diversificare a manierei de a desena, unică și personală. Constantă în arta sa este ușurința cu care din câteva linii reușește să redea expresivitatea gestului surprins, a mișcării, a unei grimase, ca într-un instantaneu în esența sa sintetică și nu fotografică. Linia, trasată cu tuș, cu stiloul special cu rezervorul dublat, urmărește conturul unei figuri, după care se rupe și se ondulează, se răsucește în mici volute sau se îngroașă în hașură plină. Valorează cu estompă, pastel sau acuarelă în tușe de culoare dispusă aleatoriu pentru a accentua câte o trăsătură particulară a modelului.

Expoziția care îl omagiază pe Eugen Drăguțescu este un fragment din existența unui artist care a oferit spectatorilor  imaginea unei lumi cu toate datele sale esențiale. Cei care privesc desenele pătrund într-un univers fără timp și devin martori ai recreerii minunilor lumii dintr-un simplu și sinuos contur trasat cu penița în tuș.

afis-eugen-dragutescu-m