Cred că pentru locuitorii fascinantului oraș din lagună, viața de zi cu zi nu este nici prea simplă, nici prea agreabilă. Totuși, poate că se vor fi obișnuit cu formidabila și permanenta presiune turistică ce apasă asupra lor: vaporetto supraîncarcate, străduțele îngustisssime din construcție sufocate de cohorte de turiști, zeci și sute de magazine de inutilități (suvenirurile, poșetele, măștile și sticlăria de Murano nu fac parte din coșul zilnic de cumpărături), inevitabilele mizerii stradale, prețuri supercondimentate la orice, aglomerație de ambarcațiuni pe canalele mai mari sau mai mici și nu în ultimă instanță discomfrotul ecologic creat de marile vase de croazieră.
Turist fiind, aproape că nu-i poți distinge pe localnici, decât poate după faptul că-și plimbă liniștiți cățeii în lesă, sau după privirea de agasată superioritate pe care o aruncă asupra coloanelor nesfârșite de barbari în sandale și pantaloni scurți, cu aparate de fotografiat atârnate de gât. Localnicii n-ar trebui totuși să fie atât de severi cu sutele de mii de invadatori internaționali, pentru că, de fapt, Veneția este un oraș 100% turistic, iar bunăstarea venețienilor depinde tocmai de acest turism intensiv. Nu cred că omniprezenții gondolieri sau vânzătorii afro-asiatici din spatele tarabelor și magazinelor de suveniruri locuiesc în scumpa Venenție, ci poate într-o zonă mai mărginașă din Mestre. Cu atât mai puțin pot fi considerați localnici cerșetorii (fie țigănci d’ale noastre în genunchi, cu paharul întins, sau negri tineri, în picioare, cu șapca întinsă) dispuși în poziții strategice, la cap de pod sau debarcader. Cu certitudine însă, porumbeii – atâți cât au mai rămas – sunt venețieni; cu toate acestea, în piața San Marco pe coșurile de gunoi sunt afișe care previn hrănirea porumbeilor de către turiști.
Poate că artizanii acuareliști, ce-și oferă lucrările de diferite dimensiuni la prețuri între 20-50 de euro, sau carabinierii și polițiștii, ce patrunează neîncetat prin zonele cele mai frecventate, sau chelnerii în uniforme cu blazon, din marile cafenele sau hoteluri de lux dispuse în zona pieței San Marco locuiesc efectiv în Veneția. Cert este că toți aceștia fac parte din uluitorul peisaj venețian care trebuie savurat ca atare, secvență cu secvență, chip cu chip, gondolă cu gondolă.
Text și fotografii Călin Hentea
Cățel venețian însetat
Cățel, copil, mămica și vitrina, toate venețiene
Cerșetoare, probabil țigancă, pe treptele Podului Rialto
Chelner în cafe Florian din Piața San Marco
Clienții gondolelor trebuie căutați și convinși
Copiii și porumbeii se împacă foarte bine
Copilul și cățelul
Cu cățeii la plimbare
Cuib de porumbel venețian
De veghe în piața San Marco
Fiecare cu cățelul lui
Gondolier în așteptare de clienți
În Campo Ghetto Nuovo din Cannaregio
În Cannaregio
În piața San Marco orice local care se respectă are orchestra sa
În piața San Marco
Interzisă hrănirea porumbeilor în piața San Marco
La o cafea pe marginea unui canal în drum spre Ferrovia
Meșter venețian
Meșteri venețieni restauratori
Mica orchestră din fața cafe Florian
Negocierea unei plimbări cu gondola
Oare cât câștiga o astfel de profesionistă a cerșitului pe treptele Podului Rialto
Pe malul unui canal din Murano
Pictând pe podul Accademia
Polițiste de veghe în piața San Marco
Porumbei însetați
Se poartă mirii japonezi la plimbare cu gondola
Solist în piața San Friari
Tineri evrei în Campo Ghetto Nuovo din Cannaregio
Un cântăreț și publicul său instalat în patru gondole
Un cățel drăgăstos
Unul dintre numeroșii acuareliști venețieni
Recent Comments