În anul 2016 se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Ion Ghica, personalitate marcantă a secolului al XIX-lea și unul dintre cei mai de seamă susținători ai genezei României moderne.

Prin Scrisorile către Vasile Alecsandri, a creat una dintre cele mai valoroase opere memorialistice ale literaturii române, evocând evenimentele istorice la care a luat parte în Valahia, Moldova, Paris, Londra, Constantinopol sau Insula Samos din Grecia, povestind despre viața de zi cu zi din Bucureștiul de altădată ori despre atmosfera balurilor aristocrate, lăsând moștenire unul dintre cele mai cuprinzătoare tablouri ale secolului său.

Ion Ghica (12 august 1816, București – 22 aprilie 1897, Ghergani) se deosebește substanțial de generația pașoptiștilor prin descendența sa (strănepot și nepot de domn) și prin pasiunea față de științele exacte, scrie profesorul Mihai Zamfir. Strănepot pe linie paternă al lui Dimitrie Alexandru Ghica, nepot al lui Scarlat Ghica şi fiul lui Dimitrie Ghica, boier cu studii la Viena, viitorul politician şi diplomat se bucura de augurii unei educaţii alese însuşite încă din familie. Pe linie maternă, Ion Ghica se trăgea din familia Câmpinenilor, unchiul său matern fiind Ion Câmpineanu. Printre rudele sale se numărau, de asemenea, familiile Văcărescu, Filipescu, Dudescu, Grădişteanu, care toate au jucat un rol însemnat în istoria românilor.

Din scrisorile sale, Ion Ghica povestește despre anii copilăriei în care a studiat cu dascăli greci, acasă, și apoi la școlile grecești din București. Învățătura i-a fost îndrumată apoi de către Ion Heliade Rădulescu, profesor cu care a studiat gramatica limbii române și care, alături de unchiul său, poetul Iancu Văcărescu, i-au trezit gustul pentru literatură. La Colegiul „Sf. Sava” i-a avut printre colegi pe Nicolae Bălcescu, Grigore Alexandrescu, C.A. Rosetti ș.a. Ulterior a obținut diplomele de Bacalaureat la Sorbona, în Litere dar și în științe matematice. La Paris urmează cursurile prestigioasei instituții Ècole Royale des Mines și obține diploma de inginer. Între timp, desfășoară o activitate energică de promovare a ideilor de libertate națională și emancipare ale Valahiei și Moldovei.

Ion Ghica

Prinț și inginer, profesor de geometrie și prim-ministru

La începutul anului 1841, Ion Ghica se întoarce în țară cu dorința de a profesa în calitate de inginer la minele de sare, însă legăturile pe care le-a avut cu Ion Câmpineanu, arestat în 1839, și cu Nicolae Bălcescu, și el arestat din pricina descoperirii complotului de la 1840, i se refuză numirea în funcții publice. Va pleca la Iași unde va fi numit profesor de geometrie, mineralogie și economie politică la Academia Mihăileană.

În anul 1843, la București, întemeiază împreună cu Nicolae Bălcescu și Chr. Tell societatea politică secretă „Frăția” și întreprinde o bogată activitate culturală și de pregătire a Revoluției de la 1848. Împreună cu Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, va publica la Iași revista Propășirea unde va semna o serie de articole, printre careMăsurile și greutățile românești, Despre importanța economiei politice. După moartea tatălui său, în anul 1845, Ghica va pleca la Paris unde devine președintele „Societății studenților români”, aflată sub patronajul poetului Lamartine, și care avea menirea de a-i ajuta pe studenții săraci să vină la studii în străinătate. În anul 1847, Ion Ghica revine în țară și se căsătorește cu Alexandrina Mavros, fiica lui Nicolae Mavros de Sevastitia Sutzu.

După izbucnirea Revoluției de la 1848 din Țara Românească, guvernul provizoriu a întreprins o activitate de recunoaștere a revoluției de către puterile europene, trimițând mai mulți emisari; Ion Ghica este trimis, astfel, în calitate de agent diplomatic al guvernului provizoriu la Constantinopol pentru a negocia termenii noului guvern, însă revoluția este înfrântă și rămâne exilat la Constantinopol, unde primește vizitele lui Alecsandri și Bălcescu. Ion Ghica va publica apoi la Paris Dernière occupation des Principautés Danubiennes par la Russie.

Încep anii „pribegiei” sale: în anul 1854 devine guvernator al Insulei Samos, la recomandarea ambasadaorului britanic la Constantinopol, lordul Redcliffe. În acest rol de guvernator, pe care puțini români l-au putut avea la acea epocă, a primit misiunea dificilă de a lupta împotriva piraților din Marea Egee, reușind să oprească pirateria în regiune, eliberând rutele maritime între Europa Occidentală și Orient. Doi ani de la venirea pe insulă, este numit Principe de Samos. După 10 ani de la Revoluție, revine în țară și, grație reușitelor sale dobândite în administrația insulei, este numit de Alexandru Ioan Cuza prim-ministru al Guvernului de la Iași și în noiembrie al aceluiași an, prim-ministru al Guvernului de la București, Ion Ghica fiind un cunoscut precursor al Unirii Principatelor.

Cu numeroase contribuții aduse dezvoltării economiei moderne, Ion Ghica a deținut funcția de prim-ministru de cinci ori, începând cu anul 1859 și culimnând cu anul 1871, cunoscând, în timpul vieții sale, toate etapele de dezvoltare ale societății românești până la constituirea statului modern al Regatului României.

„În plan economic, Ion Ghica se arată un adept al libertății economice, al liberei concurențe și un adversar al privilegiilor de orice fel, al sistemelor protecționiste, barierelor și scutirilor de orice natură”, scrie istoricul Silviu Miloiu. „A susținut, cu multă convingere, progresele în materie de integrare socială realizate de România modernă precum abolirea robiei, desființarea clăcii, îndepărtarea privilegiilor și a monopolurilor, libertatea personală, a presei și a întrunirilor.”

În anul 1876 devine primul președinte al Academiei Române, în fruntea căreia va fi ales de patru ori – astăzi este considerat cel mai longeviv președinte al instituției care a împlinit anul acesta 150 de ani. În anul 1877 este numit Director general al teatrelor în vremea în care aveau loc premierele pieselor lui Caragiale. Iar în anul 1881 devine Ministru al României la Londra, în plină Epocă Victoriană, atribuție deținută timp de 9 ani.

Debutul în literatură îl va avea târziu, când cei mai mulți scriitori publicaseră tot ce au avut de spus. La 63 de ani, Ion Ghica se impune prin talentul de prozator cu o neașteptată vervă prin Scrisorile către Vasile Alecsandri (1880), unde scriitorul a prezentat pe larg „o istorie ce defilează în faţa cititorului cu o strivitoare bogăţie de detalii”, notează profesorul Mihai Zamfir. „Din scrisori aflăm organizarea socială a Țărilor Române, aventurile politice prin care ele au trecut, care erau clasele sociale şi raporturile dintre ele; apoi, cum se îmbrăcau şi cum locuiau boierii, cum se distrau, cum arătau Bucureştii revăzuţi mahala cu mahala, ce însemna un palat boieresc în exterior şi în interior ș.a.”, nenumărate evocări prin care Ion Ghica „aruncă asupra realității o privire de savant.”

De-a lungul vieții, Ion Ghica a avut o susținută activitate publicistică în domeniul economiei, publicând numeroase lucrări reunite sub titlul de Convorbiri economice (1865 – 1875) sau lucrări precum Poids de la MoldoValachie dans la Question d’Orient (1838),Vademecum al inginerului și al comerciantului (1848, 1865), Ajutorul comerciantului, al agricultorului și al inginerului (coautor: Dimitrie A. Sturdza, 1873), Amintiri din pribegia după 1848 (publicată la 1889).

Domeniul de la Ghergani, trecut și prezent

Domeniul de la Ghergani, trecut și prezent

După moartea părinților săi, Ion Ghica moștenește Domeniul de la Ghergani, cu o istorie ce datează încă din secolul XVIII, și îl administrează cu ajutorul soției sale, Alexandrina. O legendă spune că la Ghergani s-au realizat în secret planurile Unirii Principatelor Române.

„Au venit la Ghergani pentru a-i întâlni pe Ghica și pe soția acestuia, distinsă pianistă, boierime erudită, scriitori și artiști, personaje de frunte ale lumii politice românești  și europene. Au trecut pe aici Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alexandru Odobescu, Nicolae Grigorescu, George Enescu, D.A. Sturdza, Ion Bălăceanu, Sir John Laurence, om de stat britanic, vicerege al Indiei ș.a.

Conacul de la Ghergani, reconstruit în două etape între 1869-1888, după schițele și viziunea lui Ion Ghica de arhitecții Dimitrie  Berindey (1831-1884) și apoi de George Mandrea (1855-1916), se înscria ca și alte reședințe boierești din epocă, în categoria  maisons de plaisance. Avea însă nota lui particulară, conferită de profilul intelectual și artistic al cuplului Alexandrina și Ion Ghica.

Cutremurul din noiembrie 1940 a afectat puternic clădirea prin prăbușirea etajului ce nu a mai fost reconstruit. În perioada comunistă în fostul conac a funcționat un spital raional și, după 1960, spital de copii, fără ca valoarea memorialistică și istorică a edificiului și a locului să fi preocupat forurile decizionale, în ciuda clasării ansamblului ca monument memorial în anul 1955.

Vechea curte boierească de la Ghergani trecută prin vicisitudinile istoriei recente se află actualmente într-o avansată stare de degradare. Refuncționalizarea culturală și memorialistică  a ansamblului – conac, capelă și parc – dorită de urmașii lui Ion Ghica, actualii proprietari, se sprijină pe proiectul de restaurare și reabilitaree conceput de arhitectul Șerban Sturdza  împreună cu biroul de arhitectură Prodid, în respectul monumentului istoric și al spiritului locului.”

(Ruxanda Beldiman, Domeniul lui Ion Ghica de la Ghergani, Editura Istoria Artei, 2016)
 
Ion Ghica încetează din viață la 22 aprilie 1897 la Ghergani, lăsând în urmă exemplul unui destin de întemeietor.
 
Ion Ghica: „Trecutul de orice dată, ca şi prezentul, îşi are păcatele sale; dar totodată şi unul, şi altul, au drepturi netăgăduite la recunoştinţa urmaşilor când au ştiut să le păstreze o patrie; cu toate acestea, se găsesc mulţi care-l defaimă, îl dispreţuiesc şi-l insultă. Această ingratitudine şi lipsă de respect către oameni vine din patimă, din neştiinţă şi din orbire. Mai târziu, când timpul va potoli patimile, atunci vom putea judeca oamenii cu imparţialitate, şi poate că dreptatea va apărea la mulţi ca o mustrare că nu au ştiut să preţuiască şi să judece în deplină libertate. Până atunci, ceea ce ne poate servi de normă în aprecierile noastre asupra oamenilor este să ştim că acel care nu face alta decât să samene ura şi vrajba, zavistuind şi calomniind, nu este bun român şi că acel care munceşte, produce, scrie, traduce, ridică o fabrică, o casă de comerţ, mahometan sau israelit, ortodox sau papist, liberal, democrat sau aristocrat, este bun român, fiindcă prin faptele sale contribuie la înaintarea și dezvoltarea României.” (în Scrisori către Vasile Alecsandri).

c82f5a1a-8775-46b7-b62b-6a42b0c01f7a

Un patrimoniu recuperat după 60 de ani

Când reconstituim mental o scenă petrecută în Principate înainte de Revoluția de la 1848, cel mai complet tablou îl putem avea prin scrierile lui Ion Ghica. O persoalitate care și-a dedicat întreaga viață idealurilor, contribuind decisiv la fondarea statului român modern.

Domeniul de la Ghergani, reședința sa după Unirea Principatelor, este unul dintre locurile asociate istoriei noastre, aproape necunoscut publicului de azi.

Irina Bossy – Ghica, stră-strănepoata lui Ion Ghica, a redobândit moștenirea lăsată de tatăl său după 15 ani de eforturi susținute.

„Motivaţia recuperării acestui ansamblu este faptul că el aparţine familiei mele de mai bine de două secole şi adăposteşte mormintele strămoşilor mei pe care mă simt datoare să le îngrijesc. Pe de altă parte, doresc să redau viaţa acestui domeniu pentru ca personalitatea lui Ion Ghica şi amintirea familiei sale să nu dispară din conştiinţa localnicilor şi din cea a românilor în general. Această proprietate este clasată monument istoric grupa valorică A, de importanţă naţională, are un parc de 12 ha în care se pot organiza evenimente şi  nu este departe de Bucureşti. Punctul slab este starea de ruină avansată a întregului ansamblu, de la construcţii la parc.

Am întreprins cu resurse proprii procesul de consolidare şi restaurare a capelei  sub îndrumarea lui Şerban Sturdza, arhitect specialist in restaurarea monumentelor istorice. Şantierul la Capelă s-a terminat, cu excepţia restaurării  picturii interioare, care va lua foarte mult timp. A fost un proces de durată, însă acum ne bucurăm foarte mult că putem reda circuitului public o parte din frumusețea acestei istorii”, a declarat Irina Bossy – Ghica.

Din proiectul promovării Domeniului în circuitul turistic de lângă București face parte deschiderea unui muzeu dedicat lui Ion Ghica și organizarea de evenimente culturale.

67122bdd-bca2-4acb-bfee-6901c11bdb00

Evenimente în 2016

În anul 2016, cu prilejul bicentenarului, se vor desfășura mai multe evenimente culturale la București, Iași și Ghergani.
 
Conferința „Domeniul lui Ion Ghica de la Ghergani”

Primul dintre aceste evenimente va fi conferința susținută de Ruxanda Beldiman, istoric de artă, joi, 25 august, începând cu ora 18:30, la Casa de cultură „Friedrich Schiller” din București (Strada Batiștei nr. 15).  Evenimentul premerge lansarea monografiei care va apărea în această toamnă la Editura Istoria Artei. Intrarea va fi liberă, în limita locurilor disponibile.

Tur ghidat și lansare de carte la Ghergani

Duminica, 11 septembrie, de la ora 14:00, dr. Ruxanda Beldiman va fi în rolul de autor și ghid la Domeniul de la Ghergani pentru toți cei care vor să afle mai multe despre reședința și personalitatea lui Ion Ghica. Cu acest prilej se va lansa volumul „Domeniul lui Ion Ghica de la Ghergani”, Editura Istoria Artei, colecția Familii istorice. Lansarea va avea loc de la ora 16:00 în prezența autoarei și a familiei Ghica. Vor lua cuvântul strănepoata lui Ion Ghica, Irina Bossy – Ghica,  istoricii Georgeta Filitti, Matei Cazacu și arhitectul Șerban Sturdza. Pentru mai multe detalii și înscrieri: asociatiaistoriaartei[at]gmail.com.

www.domeniul-ghica.ro
 
 

Surse:
Centenar Ion Ghica, o cronologie realizată de Georgeta Filitti, 1997
Ion Ghica și concepția libertății, de Silviu Miloiu, în Adevărul, 22 aprilie 2016
Prinț și inginer, de Mihai Zamfir, în România literară, nr. 51-52, 2008