Village, visages reprezintă o serie de fotografii digitale realizate în satul Ciocănești, județul Dolj, care își propune să ofere o perspectivă asupra percepției fotografiei în spațiul rural românesc actual, aflat sub influența tranziției și a schimbărilor socio-demografice. Proiectul constituie totodată lucrarea de diplomă dezvoltată în urma celor trei ani de studii în cadrul Universității Naționale de Arte din București, specializarea foto-video.
www.feliciasimionphotograp
Vernisajul expoziție de fotografie Felicia Simion – “Village, Visages”
27 iunie sala Acvariu MNTR
Text de Vlad Columbeanu
“Felicia Simion a revenit repede la MNTR, dupa prima ei expoziție – “Terenul de joacă” – organizată aici prin RFI. De data aceasta ne prezintă lucrarea ei de licență – “Village, Visages” – un proiect bine închegat, coerent, ce cuprinde doua parți distincte dar absolut comlementare. Lumea pe care ne-o dezvăluie este cea a satului natal, macrocosmosul lui – printr-o succesiune de personaje, locuitori de astăzi ai satului ce joacă jocul pozei în fața fotografului, pe câmp, având în fundal un covor. Pe o altă latură a sălii, un mozaic de imagini de diverse dimensiuni ce surprind detalii, crâmpeie din lumea mică, din gospodăriile și curțile oamenilor, imagini care prin forța detaliilor completează acest univers sătesc, adăugându-i microcosmosul domestic.
Propunerea Feliciei iși are pe deplin locul în incinta Muzeului Țăranului, prezentându-ne fără nostalgii, fără umbră de paseism, surprinzând personaje și elemente ale vieții rurale aflată și ea într-o continuă transformare. Poate mai acută si mai dificilă decât prin alte părți.
Lumea satului s-a transformat și se transformă foarte rapid în ultimii ani, nefiind decât prin fenomenele de depopulare și îmbătrânire, dacă nu și prin alte transformări. Ea se transformă de asemenea și prin metamorfozele suferite de cei ce continuă să trăiască acolo , prin schimbarea mentalității si a priorităților pe care le au. Aș îndrăzni să spun că sintagma Veșnicia s-a născut la sat foarte des repetată și-a pierdut din actualitate și este firesc să fie așa, oricat de dureros ar fi pentru unii.
Fotografiile Feliciei nu sunt spectaculoase, nu-ți vine să axclami „wow!!…”, văzându-le. Ele sunt introspective, trebuie să simți si să-ți imaginezi ce se ascunde în spatele lor , în privirile și atitudinile sătenilor ce au colaborat la proiectul ei. Ea reia o convenție foarte populară în toate straturile societății, în prima jumătate a secolului trecut – pozatul în fața fotografului în studioul acestuia, mai mult sau mai puțin improvizat. Acum convenția se mută în câmp, câmpul din care acești oameni au trăit și poate mai trăiesc si astăzi.
Vazându-i fotografiile îmi amintesc de „ la photographie humaniste” și de reprezentanții săi cei mai renumiți; Robert Doisneau, Henri Cartier –Bresson, Willy Ronis cât și de cele ale lui August Sander ce definea fotografia prin aceste trei cuvinte: a vedea , a observa, a gândi.
Felicia Simion a călătorit, a văzut expoziții importante de fotografie, și-a făcut lucrarea ei de diplomă cu cei din satul ei natal făcându-i părtași la demersul ei artistic și documentar.
Merită felicitari !
Aș dori să închei amintind prezența alături de ea ieri, la aranjarea expoziției și la vernisaj, a domnului Graham Diprose profesor de fotografie la Universitatea Speos/Londra, actualmente predând la Paris, care ii apreciază mult munca și o sfătuiește alături de profesorii dela Unarte/ București.
Să ne reamintim că prima ei expoziție la MNTR a fost organizată de Radio France International la sugestia celor de la Paris, iar de curând autoarea a revenit de la Belgrad unde a avut ocazia să-și prezinte expoziția “Terenul de joacă” datorita sprijinului .
Să sperăm că prin multiplicarea unor astfel de evenimente, de această factură si calitate, fotografia iși va câștiga un statut mai respectabil pe scena evenimentelor culturale din țară.”
foto Lucian Muntean
Recent Comments