De ani buni, în imaginarul întrupat în pictura mea străbat simboluri de forță, cascade, urcușuri, lumini active cristalizând în forme fluide sau nu, zborul, ca vis și sacrificiu, focul și metamorfoza – devenire a tot și toate sau veșnică mișcare din labirintul floral… (Margareta Catrinu, 2013)
Cu aceste cuvinte își argumentează artista Margareta Catrinu demersul plastic în catalogul Infinitul înflorit (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2013). În fapt, acesta este un autoportret, întrucât, asemeni picturii sale, omul Margareta Catrinu luminează prin prezență, încântă prin eleganță, radiază forță și vitalitate. Un spirit solar și optimist, de un tineresc surprinzător, imun la indolența lumii înconjurătoare, cu o atitudine pozitivă față de piedicile care, adesea, ne apar pe parcursul existenței.
Culoarea și forma joacă un rol primordial în compozițiile Margaretei Catrinu. Culoarea-senzație, culoarea-stare, culoarea-materie; culoarea care îmbracă, ascunde, disimulează, culoarea care devoalează forma, dar, în același timp, o dinamizează și o recompune aducând-o la esență. Suntem invitați în universul ei plastic prin portițe de lumină redate prin tonuri orange, roșii, galbene, accentuate de tușe verzi-albastre. Culoarea orange folosită din abundență – formulă care îi personalizează lucrările – vine să potențeze dinamismul acestei personalități debordante. Tonifiantă și luminoasă, asociată foarte adesea cu ideea de creativitate și de comunicare, această culoare aduce o notă de bună dispoziție și optimism. În fiecare dintre lucrările sale natura lucrează, se află într-o continuă mișcare, abundă în forme și nuanțe noi, creează un spațiu de reculegere și de împăcare cu sine, duce privitorul către o stare de chietudine și de înălțare spirituală. “Luxe, calme et volupté”, ar spune Charles Baudelaire.
Fiecare lucrare poartă în sine o poveste disimulată de către pictorul-narator, iar privitorul este invitat în acest joc de decodare a sensurilor și a semnificațiilor ascunse de către artista Margareta Catrinu. De la un receptor la altul, semnificațiile pot varia: un peisaj – o nostalgie, un chip – o Fată Morgană, copacul – inocența regăsită, casa – căldura căminului, fereastra – deschiderea către lume, cercul – simbolul universului, al echilibrului, al eternei reîntoarceri și al ciclicității naturii. Întâlnirea cu lucrările artistei se transformă astfel într-o călătorie către sinele celei care le-a plăsmuit, dar poate fi privită și ca un joc de-a v-ați ascunselea între artist și sinele privitorului. Regăsirea paradisului pierdut ține doar de capacitatea de introspecție a celui care îl caută, de dorința acestuia de a pătrunde în universul nețărmurit al descoperirii de sine, de voința de depășire a stării cotidiene de incertitudine și de pătrundere în starea naturală de absolut, trăit ca meditație.
De aici și tendința de abstractizare care apare ca o constantă în lucrările Margaretei Catrinu, ca o transcendere a realității. Aici, pictura trece de la accidental la absolut, de la obiect la geometria obiectului. Preluate din natură, formele își cer dreptul la esențializare, la descătușarea de reprezentarea în oglindă a realității, și capătă valențe abstracte. Abstractizarea reprezintă o modalitate personală de înțelegere a realității exterioare, printr-o analiză a stărilor și revelarea acestora prin expresie plastică. Materia picturală se esențializează, iar linia se contractă uneori până la crearea unor țesături și întrepătrunderi care ne lasă să “ghicim” forme din realitatea imediată (Chipul cu cerc, 2015). În lucrările Margaretei Catrinu percepem o mișcare constantă de la lumea reală la abstract, dar o mișcare care se poate desfășura în ambele sensuri. Uneori, obiectul preluat din realitate este redat prin forme abstracte, abandonându-se în lumea nevăzută a iluziei, alteori, forma abstractizată lasă să transpară realitatea lumii înconjurătoare.
Există în acest demers plastic al Margaretei Catrinu o profundă ordine logică, o cerebralitate care o ajută să se salveze atât la nivel individual, cât și la nivel artistic. Echilibrul interior este exprimat printr-o forță creatoare manifestată plenar, iar artista atinge “paradisul terestru” într-un climat controlat de o mentalitate și o ordine sănătoase, supuse regulilor de bază ale universului. Arta sa se dezvoltă pe coordonatele unor spații spirituale, imateriale și cosmice, ceea ce ne face să înțelegem că, prin creație, artistul ajunge la o disciplină a sufletului care, corelată cu o profundă stăpânire a mijloacelor de expresie, îl fac să atingă statutul de “Demiurg” și să își deschidă accesul către “memoria viitorului” (Yves Klein).
Dinamica lumii sale metaforice se împlinește astfel ca spațiu al inițierii ființei umane în căutarea Sinelui prin refuz al disoluției, biologicului, accidentalului și clamarea unor trăiri adevărate în zona Sacrului sau Creativității. Astfel, pas cu pas, asistăm prin imagini la dezocultarea universului său interior în care ardența credinței creștine este suportul definitoriu al definirii sale.(Alexandra Rus, 2005)
Silvia Suciu
Bibliografie:
Alexandra Rus – Margareta Catrinu (catalog), Editura Alma Mater, 2005.
Margareta Catrinu. Infinitul înflorit (catalog), Editura Mega, 2013.
Dora Vallier – L’art abstrait, Le Livre de Poche, 1967.
Michel Pastoureau – Les couleurs de nos souvenirs, Édition du Seuil, 2010.
Arman et Tita Reut-Yves Klein. Substitution, Édition Art inprogress, Dialogues…, 2006.
Notă biografică Margareta Catrinu
Născută la Beiuș (09.07.1949), “în casa bunicilor materni”, Margareta Catrinu urmează Liceul de Arte Plastice Romulus Ladea din Cluj-Napoca și este absolventă a Institutului de Arte Plastice și Decorative Ion Andreescu din Cluj-Napoca (1974). Din același an este profesor titular la Liceul de Arte Plastice Romulus Ladea, unde, pe lângă activitatea de catedră, va îndeplini și funcții de conducere (director adjunct, director, metodist sau inspector de desen). Este prezentă constant la Saloanele Oficiale ale UAP – Filiala Cluj, la Saloanele Naționale ale UAP de la București (1982, 1983, 1993, 2006), la Saloanele Moldovei (2010), la Arad-Meeting Point (2013), la Grafica Românească GR’14 – București, la Saloanele Astrei (Sibiu, 2014), la Bienala Internațională Ion Andreescu (Buzău, 2014) și la numeroase expoziții de grup în țară și în străinătate (Franța, Olanda, Ungaria). Realizează expoziții personale la Cluj-Napoca. Lucrările sale se află în colecții publice și particulare din România, Anglia, Grecia, Franța, Olanda, Italia, Elveția, Spania, S.U.A.
Recent Comments