MSC BLM MAP OF THE IMAGINARY IN BRANCUSI'S WORK 2VALORI ŢĂRĂNEŞTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUŞIANĂ

PERSPECTIVA HERMENEUTICII ENDOGENE

Matei Stîrcea-Crăciun

Institutul de Antropologie Francisc Rainer

Academia Română

MUZEUL ŢĂRANULUI ROMÂN

STUDIOUL HORIA BERNEA

15 septembrie 2014, ora 18.00 

Brâncuşiologia românească a avut dreptate, fie doar şi parţial: izvorul fundamental de inspiraţie în opera brâncuşiană îl constituie mentalul ţărănesc. În fapt, obiectul culturii câmpului este producţia de materii. Ele monopolizează, ca scop existenţial, acţiunea ţăranului şi catalizează creşterea pe parcurs de milenii a unei etici ce poziţionează omul în univers raportându-l la elemente şi la metafizic. Pe de altă parte, şi simplificând lucrurile, citadinul se consacră prelucrării materiilor. Cultura oraşului rafinează fabulos simţul pentru forme şi îşi adjudecă în cele din urmă culminaţii inegalabile de ordin estetic.

Apare semnificativ în acest sens că Brâncuşi răstoarnă multimilenara definiţie a sculpturii ca limbaj al formei, printr-o operă ce afirmă preeminenţa limbajului materiei în plastică. Sculptura, pentru el, se cere a fi precumpănitor limbaj al materiei, nu limbaj al formei. Se cuvine a recunoaşte sculptorului meritul de a fi lansat, începând încă din  din 1907, un program artistic de o pondere conceptuală probabil fără egal pe tot cuprinsul veacului XX.

Astfel, oraşului planetar al lumii moderne, se poate spune că opera sculptorului îi adresează salutul Satului planetar, un stenic apel la reactivarea energiilor intarisabile ale gândirii simbolice născută illo tempore din ţărână, din vânturi şi valuri, din fulgere şi trăsnete, din foşnet de frunze şi cutremurare de stânci.

Artistul îşi propune să reinstituie arta drept forum de afirmare a unei etici planetare, întemeiată pe simboluri materiale cu deschidere universală. Intuiţia artistului reperează adevăruri simple, concrete, tangibile –precum „tare ca piatra”, „iute ca săgeata” – pe care le amplifică apoteotic prin forţa imaginaţiei transfigurându-le în repere inamovibile ale condiţiei umane. Brâncuşi cutează a propune lumii moderne materiile drept denominator comun pentru ceea ce omenirea de oricând şi de oriunde a numit/numeşte/va numi/ bun, frumos, puternic,  statornic, drept  etc. Este vorba de o mutație de maximă amplitudine, căci opoziția materie vs. formă, ca reper axiologic, privește nivelul primar, gradul zero al transformărilor.

Cade în sarcina istoriei artei ca, în rând cu antropologia simbolică, etnografia şi filosofia culturii, să poziționeze simbolizarea prin materii sau, cum propunem de aproape trei decenii, simbolismul hylesic, între marile curente artistice ale veacului XX.

O nouă metodă în critica de artă, hermeneutica endogenă,  rod al unui sfert de veac de cercetări efectuate în cadrul  Institutului de Antropologie Francisc Rainer al Academiei Române, vine să deschidă acces spre studiul intensiv de morfologie şi de sintaxă al limbajelor abstracte în sculptura modernă şi contemporană, spre explicitarea enunţurilor încifrate în forma plastică. Hermeneutica endogenă a sculpturii abstracte urmăreşte reconstrucţia mesajului subiacent creaţiei unui artist prin cercetări intensive ale principiilor şi mijloacelor de expresie specifice operei studiate, creaţiei per se.

Prelegerea se doreşte a semnala miza  unor evaluări ale patrimoniului românesc şi universal de sculptură abstractă realizate prin recurs la hermeneutica endogenă.