Ștefan Radu Crețu418 Contemporary Art Gallery are plăcerea să vă invite la expoziția Sensus Propero, semnată de Ștefan Radu Crețu. Artistul se află la cea de-a doua sa expoziție personală în spațiul galeriei, care îl reprezintă din 2011. Prima expoziție, Paratarrasius Hibridus, a avut loc in 2012 și a fost curatoriată de Liviana Dan.

Vernisajul va avea loc luni, 15 septembrie 2014, începând cu orele 19:00. Expoziția se poate vizita până la data de 15 noiembrie 2014, de luni până vineri, între 11:00 și 19:00. Cu ocazia noii expoziții va fi lansat un catalog cu lucrările recente ale artistului și texte critice.

Ștefan Radu Crețu s-a născut în 1983, în Câmpina, România. Locuiește la Sibiu, a studiat la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și a absolvit secția Ceramică-Sticlă-Metal în 2006. În 2005 a obținut o bursă Erasmus pentru o perioadă de un an de zile la Academia de Arte Frumoase din Wroclaw, Polonia. În 2008 a obținut diploma de master în cadrul departamentului de Sculptură al Universității de Artă, București. Din 2011 participă la workshop-urile anuale Cetate Arts Danube la conacul Barbu Drugă, organizate de Fundaţia Joana Grevers.

De la Duchamp la Pegas-ul postdecembrist. Un eseu despre sculptură ca joc

Ludicul este o dimensiune a artei de multe ori neglijată în detrimentul profunzimii sau tragicului. E o dimensiune care rămâne tributară unei epoci a experimentului și a şansei, iar până la Dada, era de neconceput ca arta să fie luată în derâdere. Tranziţia de la conservatorism la modernism a fost una brutală, iar artiştii, aceşti copii teribili, au explorat cu sete şi curiozitate toate aspectele care nu mai fuseseră luate în considerare în epocile precedente. Cum secolul al XX-lea a fost unul al vitezei şi al marilor descoperiri radicale, secolul XXI, până acum, e o prelungire fastă şi selectivă a unei lumi a tuturor posibilităţilor. Lupta pentru libertate sau drepturi s-a rafinat, libertatea de expresie este, aparent, nelimitată, iar artiştii au totul la dispoziţie, de la material la idee. Doar filtrele şi selecţiile diferă.
În acest carusel al tuturor posibilităţilor, Ştefan Radu Creţu s-a oprit asupra unor subiecte şi tehnici mai puţin explorate – lumea animalelor şi circuitele electrice – rezultatul fiind unul neaşteptat, o combinaţie de desen liniar, volume tridimensionale, materiale sintetice intens colorate şi circuite electrice rudimentare. Lucrările cu care s-a remarcat până acum poartă titluri latineşti inspirate din lumea animalelor şi insectelor, ce îi îndeamnă pe neavizaţi să pună mâna pe dicţionarele de termeni zoologici/entomologici. Să fie pasăre, să fie animal? Sau poate insectă? Ne întrebăm uimiţi de formele plate tăiate ascuţit, semiabstracte, bricolate pe volume misterioase şi grele. Sau la formele hidrodinamice, suspendate şi mobile. Surpriza unui teritoriu terminologic necunoscut creează iniţial confuzie, iar apoi interpretare nelimitată. Ca atunci când auzim pentru prima oară o limbă străină şi încercăm să dăm sens sunetelor noi şi să le apropiem de ceva familiar. Chiar dacă ai uitat titlul instantaneu, rămâne imaginea întipărită mult timp. Monștrii și creaturile fantastice nu au neapărat un chip până nu vedem o ilustrație, iar după ce am vazut-o, asta e! Rămâne arhetipul și toate variațiunile descoperite mai târziu sunt comparate instinctiv cu prototipul. Pentru mine, ca neavizată, Coccinella nonpunctata e mai întâi lucrarea lui Ștefan Radu Crețu și abia apoi devine buburuză, cazul repetându-se de fiecare dată.
Arta cinetică îşi are originea în plină avangardă şi este sincronă cu progresele ştiinţei şi inserţia spiritului dada în conştiinţa artiştilor. Cinetismul se referă atât la iluzia mişcării, cât şi la mişcarea propriu-zisă, generată voluntar de circuite şi impuls electric, aşa cum este cazul artistului nostru. Un precursor al cinetismului ca iluzie optică este Marcel Duchamp, cu celebra pictură Nud coborând o scară (1913), însă pe acelaşi palier experimental regăsim şi futuriştii italieni, activi în anii precedenţi – Boccioni, Balla, Carra, preocupaţi de redarea vitezei şi a dispersiei cu mijloace picturale. Mai târziu, Alexander Calder, Jean Tinguely sau Eduardo Paolozzi au experimentat iluzia mișcării în operele lor.
Dincolo de conotaţia metafizică a mişcării în artele vizuale (care sunt considerate, prin definiţie, statice), arta cinetică are o dimensiune pur fizică, comensurabilă şi dinamică. Spre deosebire de modernii amintiți, Ştefan Radu Creţu nu lucrează cu iluzia mişcării, ci cu mişcarea însăşi. Un plus de inovație și un plus de detașare față de sculptura consacrată. Lucrările sale nu se venerează, nu se îmbrățișează (pot înțepa!) și nu se țin minte așa cum ținem minte lucrurile omenești. Sfera devine labirint. Lumina nu învăluie și ascunde, ci disecă și înșală. Artistul e o prelungire a operei, e portretul unui inventator-sportiv roșcovan și excentric, care a învățat mecanică reparându-și bicicleta. Dacă roata de bicicletă a lui Duchamp a modificat percepția asupra artei pe soclu, Pegas-ul lui Ștefan i-a transformat dălțile în șurubelnițe. “What goes around, comes around”, cum zice englezul. Paranteza forțată e menită să puncteze un specific, nicidecum să creeze un panteon al cineticii. Cu siguranță, chiar acum, în câteva mii de puncte de pe glob, simultan, câte un băiat își repară bicicleta.  (Simona Vilău, august 2014)

418 Contemporary Art Gallery
Intrarea Armașului 12, sector 1, București